Locul e la 5 ore de București, dacă reușești să treci de Valea Prahovei. Mult mai aproape și mai bine pentru clujeni și cei din Târgu Mureș. Stațiunea de la Mădăraș e la 1800 de metri înalțime are șase pârtii de schi și arată cam așa.

Sunt aici vreo 10 pensiuni, iar una e a celebrului Șoni, care a strâns în Vamă și s-a mutat aici. Restaurantul e la fel de bun ca și cel de acolo. Și extrem de aglomerat. Adică trebuie să știi că ai de așteptat peste o oră, la prânz, dacă vrei să mănânci la căldură. De fapt la toate restaurantele e așa, pentru că toată lumea care vine la schi nu are alte opțiuni. Sunt 14 kilometri până la Vlăhița și vreo 10 dacă vii prin Zetea. Doar drum forestier sau cu piatră. Dacă nu ai 4×4, vii cu lanțuri, obligatoriu.

La Mădăraș sunt șase pârtii, de la albastre la negre, dar și rampe foarte mișto pentru snowboard. E locul ideal pentru începători, mi se spune. Pe noi ne-a ajutat familia Szikszai, Attila și Reka, dar și copiii lor care sunt la rându-le instructori. Ora individuală merge până la 70 de lei, iar schi-pass-ul e aproape 40 de lei pe zi. Una peste alta, patru nopți cu demi-pensiune ajung pe undeva la 200 de euro de persoana.

Dar băgați de seamă! Trebuie să știți exact de ce mergeți acolo. Adică schi, plimbări și stat cu prietenii prin cabană. Nu sunt fițe, cluburi și nici nu poți pleca când vrei tu. Drumul până în vale durează o oră, dimineața nu poți pleca, câtă vreme urcă mașinile la pârtii, iar seara nu-ți vine să mergi prin pustiu și zăpadă. Internetul și telefonia există, dar doar când și când. Marele avantaj e că din cameră cobori direct pe pârtie.

Deja știți; alte fotografii deștepte aici.