”Ia picioruuuuu’!”. Polițistul gras cu mustață pe oală se repede spre Coloana lui Brâncuși. L-am văzut de câteva minute bune. Stă cu o colegă pe bancă, singura bancă de la umbră din tot parcul. În rest, câteva aspersoare se chinuie să învie iarba arsă, dar cum afară sunt 35 de grade, cred că mai mult o omoară. Polițistul își întinde lung picioarele scurte cu șosete albe și își dă șapca pe spate.

E duminică, trecut de amiază și e plin de turiști. Sare deodată și începe să țipe: ”ia picioruuuuu’, ia domne picioru’ de pe Coloana Infinitului”. Nu aleargă că l-ar omorî căldura, dar se duce hotărât spre țintă. Nu tocmai drept, ci face un arc de cerc ca și cum căldura l-ar devia de la traseu.

Marele noroc al Coloanei Infinitului la Târgu Jiu este că e pusă în drum. Că m-am uitat după semnul indicator până m-am plictisit. E adevărat că există afișe să-ți spună că ea există, dar nu și cum se ajunge acolo. Nu mă miră, căci asta e drama tuturor orașelor românești. În Grecia, fiecare piatră e semnalizată și doar să treci pe lângă ea face 10 euro.

La noi e relaxare. Coloana îmi apare drept în față și frânez brusc. Parcarea e interzisă pe partea asta, ca și virajul la dreapta. Întorc peste linia continuă, fac stânga la giratoriu și mă duc spre ce ar trebuie să fie o parcare oficială. E plină de tiruri, Lângă mine trage altă mașină de București: ”Știți cumva unde este parcul Coloanei lui Brâncuși?”. E clar, locul nu e semnalizat.

Polițistul gras supraveghează obiectivul de la distanța optimă, 10 metri. ”Dacă nu pui piciorul pe coloană, nu iese selfie bine. Așa trebuie făcut, eventual să și răzuiești puțin din ea!”. Își așază șapca mai bine pe cap. Eu fac poză de la depărtare, ca și cum m-aș sprijini de pe coloană.  Iluzia optică e aproape banală aici. Polițistul mă vede: ”Cel mai rău e cu fetele astea care vin să-și facă poze aici. Auzi, două o ridică pe a treia, aia stă cu picioarele depărtate astfel încât stâlpul să-i vină între picioare…Înțelegi dumneata” Stă un pic și se gândește: ”Mai sunt și proaste…dacă-și caută un loc de muncă și le vede patronul lor pozele….” Mi-aduc aminte de o fotografie celebră cu CRBL.

Lângă Coloana Infinitului nu e niciun afiș, nicio imagine care să-ți spună cine este ea și ce vrea pe lume. Nici un semn care să vorbească de celebritatea sa pe aici și pe aiurea. Pentru asta există Wikipedia, probabil s-au gândit oamenii de la primărie. Noroc de polițist.

”Vezi mata, pe vremuri ăștia o curățau în fiecare an și o dădeau cu bronz. Era curată lună și nici nu te lăsa să te apropii. Acum au refăcut-o odată în 2000. Au păpat și ei niște bani. Au dat-o jos, au curățat-o și au vopsit-o pe la o fabrică în București.”

Se uită un pic a pagubă: ”Așa bine au reparat-o că iar se văd hieroglifele de le-au scris ăștia pe ea  în trecut”. Apoi admirativ: ”Știi mata, de aici  până la Poarta Sărutului sunt fix 1145 de metri în linie dreaptă. Linia trece prin altarul Bisericii de o vezi acolo. Noi îi spunem Biserică de Aramă. Era acoperită cu aramă sau avea acoperișul cu foi de aramă. Sau amândouă…Boierii făcuseră biserica asta.”

Se oprește și strigă la Vladimir: ”Auzi, leagă-te la șiret că o să cazi în nas.” ” Nu vă obosiți, sunteți al cincilea care îi spune” Râde: ”Aveam un coleg care i-a spus o doamnă să-i sperie copilul. Na, să-l sperie ca polițist, înțelegi mata, că era neascultător. Și acesta al meu se duce la copil și-i spune: bă, futu-ți mă-ta, potolește-te!” Râde de se prăpădește. ” Și apoi spune: Doar așa știu eu să sperii, doamnă!”

Se întoarce la Coloana de care a uitat câteva momente: ”Ia picioruuuuu….Auziți, dacă vă duceți la Poartă, ieșiți la bulevard și la treilea giratoriu faceți dreapta.” Asta era semnalizată. Iar poliția stătea doar la intrare, iar lumea se așeza în voie ba pe scaune, ba pe masă cu câte o bere alături. Că așa iese selfie bine.