Nu am avut idee că la off-road copilotul este cel care stabilește timpul la finalul probei de trial. Treaba se întâmplă cam așa. După ce treci prin toate hârtoapele, rampele și denivelările, vine vremea să te scoți din centură, să sari din mașină și apoi să apeși un buton roșu care se află la vreo 10 metri de tine. Și să leșini acolo. 

Nimeni nu m-a prevenit că, în calitatea mea de copilot, o să trec cu picioarele în apă, o să stau cumva culcat pe spate cu mașina în rampă și că o să dau cu capul de zece ori în bara din spate. Mi-au spus doar să stau cu mâinile la piept și să nu scot niciun deget afară. Lucru cu care m-am conformat, Am arătat jumătate de zi ca o statuie egipteană, cu mâinile lipite de sternul meu voluminos. 

Dar a fost atât de bine. Oamenii aceștia din Campionatul Național de Off-road sunt extraordinari. Și plini de pasiune. Pilotul care m-a condus, directorul clasei standard, Bogdan Pascu mi-a demonstrat-o cel mai bine. După probă își adormea copilul pe un braț, iar cu celălalt ținea casca de concurs. Cred că despre asta e vorba: capacitatea de a te proteja pe tine și pe alții în cea mai dură competiție cu mașini. Mașini care se zbat în noroi, se leagă de copaci, se răstoarnă și merg cu înclinații imposibile. Și care au motoare care țipă urlă și ard la propriu.  Și, da, e noroi. Cel mai mult, cel mai frumos și cel mai bun noroi pe care l-am văzut. Mergeți și-i vedeți! 

Mulțumesc, Roxana Ciuhulescu, mulțumesc Silviu Bulugioiu și Corb 44, pentru găzduire și pentru modul în care insuflați pasiune. Vă las aici fotografiile Alinkăi care a prins cele mai tari momente.