Am fost jumătate de săptămână în Țara Hațegului și am văzut și bune și rele. Și prima estimare este că statul nu e nici la jumătatea investițiilor făcute de privați, ba pe alocuri îi mai și încurcă. Cât despre obiceiurile turistului și pelerinului român, ele ne definesc încă o dată ca o națiune specială. Ce am văzut și ce am aflat.

1. Pelerinii de la Prislop vor să ajungă cu mașina până la mormântul lui Arsenie Boca. Cred că ar fi fericiți dacă s-ar ajunge la mormânt precum la McDrive. Nu vă mai spun că toți cei care refuză să se dea jos din mașină sunt tineri, au mașini noi și bune și uneori se iau la înjurat în blocajul general. Mi s-a părut absolut fabulos că printre mașinile pline cu oameni sănătoși, pe o ploaie torențială, o femeie cu un singur picior mergea în cârje ca într-un soi de demonstrație despre ce ar trebui să fie Prislopul.

2. Statul român, în speță CJ Hunedoara, încă nu s-a prins că poate bloca accesul auto la o distanță rezonabilă în niște parcări uriașe de unde lumea să meargă cu autobuze sau pe jos, ca la Sintra, în Portugalia. E mai bine să alerge polițiștii prin ploaie într-o încercare inutilă de a face ordine.

3. Biserica de la Densuș este cel mai frumos și ignorat loc cu putință. E o încărcătură istorică și spirituală care ar merita văzută de toți cei care trec pe acolo. Doar că e prost semnalizată, iar odată ajunși acolo nu e decât un vag panou să-ți explice de ce lăcașul care suprapune trei culturi e o minune. Măcar pentru picturile de secol XV și tot ar merita.

4. Este uluitor cum statul român a putut lăsa în paragină vreme de zeci de secole un loc precum Sarmizegetusa Regia. A fost nevoie de un nebun precum Vladimir Brilinsky ca să scoată orașul istoric la un liman. Omul s-a pus pavăză la toate nebuniile și s-a luptat cu toți miniștrii culturii să-i facă să înțeleagă că e nevoie de bani să faci ceva acolo. Iar acum locul arată bine. E frumos, e luminos și te cheamă să-l vezi. Și asta pentru că un om a crezut că este posibil. O să scriu separat de Vladimir Brilinsky.

5. Drumul de la Costești la Sarmizegetusa este în continuare o mizerie. 18 kilometri de rupt mașina, prin gropi, noroaie și în viitor printr-un șantier. Aparent, cineva se apucă de făcut drumul. Și atunci aș vrea să vă acolo mii de turiști care vor să-și vadă o parte de istorie.

6. Statul român trebuie să aleagă la Sarmizegetusa între rezervația naturală care protejează copacii frumoși din zonă și excavațiile arheologice. Problema trebuie să ajungă pe masa unui guvern care să spună ce-și dorește: recuperarea istoriei de sub copaci sau păstrarea unui areal de câteva hectare de pădure intactă.

7. Merită să vedeți și Sarmizegetusa Ulpia Traiana ca să înțelegeți ce însemna civilizația romană. Locul arată bine, e refăcut, are un ghid scris bun și e foarte interesant pentru copii. Îi fac un deserviciu că scriu așa puțin, așa că mai bine mergeți acolo.

8. Castelul Huniazilor este ceea ce trebuie să fie. E refăcut, e conservat bine, geme de vizitatori, are și ghid audio și scris. E locul care se apropie cel mai mult de muzeele occidentale de acest fel. Locul este de neratat, mai ales dacă vii cu copilul în excursie.

9. Are și Castelul hibele lui, dar astea țin de micile detalii pe care le înveți în timp. Dacă e aglomerat trebuie să știi cum să ordonezi coada, astfel încă să nu blochezi intrarea în Castel. Niciuna dintre ușile mici nu este semnalizată. M-am lovit cu capul de pragul de sus, măcar de trei ori. Și bonus, i-aș trimite pe toți angajații de sex masculin ai Castelului la toaletele turiștilor să vadă dacă e posibil anatomic să folosești pisoarele cu stând cu capul pe spate.

10. Românii învață să facă turism repede-repede. Am văzut locuri de cazare frumoase, cu dichis, cu un concept, cu patroni preocupați și care își petrec acolo ziua întreaga, oameni care știu că banii vin doar dacă-i muncești aprig zi de zi.

Imaginile sunt ale Alinkai.