Știm că mașinile noastre poluează în draci. Și că ne vând niște sisteme scumpe doar de ochii unor grupuri ecologiste. Dar tot le cumpărăm.

Toată lumea știe că nicio mașină nu consumă cât scrie în carte. Dar când vorbești de noua ta mașină, tot datele de acolo le folosești.

Niciun televizor nu face reducere energetică, doar dacă îi reduci lumina și culorile până la o pastă nedefinită. Dar de asta chiar nu ne pasă.

Niciunul dintre lucrurile pe care le băgăm în noi nu sunt făcute să te slăbească, chit că scrie light, slim sau grăsime zero.

Niciunul dintre sucurile noastre nu a văzut vreo fructă în viața lui. Ca și cafelele trei în unu care nu s-au întâlnit cu cafeaua adevărată vreodată.

Nicio cameră de hotel din broșuri nu seamănă cu cea pe care o găsești la fața locului.

Și puteți continua lista. Trăim într-o lume cosmetizată. Imaginea vinde bine și am ajuns să ne vindem unii altora imagini. Corporațiile vând iluzii și suntem dispuși să le cumpărăm des. Și asta pentru că, în general, și pedepsele sunt iluzorii. Volkswagen va pierde câteva miliarde de euro, dar le vor pierde niște oameni care au dublu deja. Ceea ce face lupta inutilă. Mi-e că, până un lanț întreg de oameni nu va face pușcărie, pasiunea asta de-a îmbunătăți lucrurile pe hârtie nu va trece.