Un Vladimir foarte productiv în această săptămână.

În vizită la barajul Vidraru. Deasupra barajului, omul de fier, statuia lui Prometeu.

– Vladimir, ai idee a cui statuie este?

– A lui Robocop?

Are dreptate nu-s mari diferențe.

Înainte de plecare, îl scot cu greu de la el din cameră. Peste tot, dar absolut peste tot sunt împrăștiate figurine.

-Te rog strânge dezordinea asta înainte de a pleca.

-Nuuuu, m-am chinuit o grămadă să o fac! Aproape dă în lacrimi.

-N-auzi, mă, să strângi dezordinea asta?

-NU ESTE DEZORDINE! ESTE UN RĂZBOI!

–Poftim?

-Mă rog, războiul pot să-l strâng, dar bazele militare nu!

Domnu’ Putin, ați văzut cum se face?

Unul dintre copiii mai mici din gașcă e îmbufnat. Un bunic încearcă să-l descoasă:

–Îi e somn băiatului?

Fără să scoată ochii din tabletă, Vladimir:

–Așa nu înțeleg nimic toți bunicii. Când un copil e supărat ei îl întreabă dacă îi este somn! Hm!

Asta aș numi o instrucțiune de folosire a copilului.

Întreaga gașcă de copii vrea să joace biliard. Se produce o încurcătură și masa lor ajunge la un puștan de 16 ani. Ai noștri, mai mici, se organizează în haită și încep să atace:

–E masa noastră, noi am închiriat-o! Așteptăm de o oră! Nu e corect!

Lucrurile se încing puțin, la nivel verbal. Puștanul:

–Dispăreți de aici că vă plesnesc peste gură!

Toate astea le aflăm când Vladimir vine ca o rachetă peste noi:

–Mamă, ajutor! Trebuie să plece de acolo! E masa noastră! Am nevoie de un air-strike! MAMĂ, TE ROG, FII TU AIR-STRIKE-UL MEU!

Domnule ce a mai progresat lumea. Și mama a venit după unii care mi-au luat mingea. Doar că nu era o lovitură aeriană. Cel mult o forță de pace.