O știre care a apărut recent în presa locală pune punct unui capitol în economia, dar și în moda românească. Celebra fabrică Clujana se închide, după 111 ani. Cu siguranță perioada interbelică și comunismul au consacrat-o. Și, dacă ar fi să ne luăm după sondajul INSCOP, jumătate dintre români plâng după ea.

Inițial, fabrica s-a numit Fabrica de piele a fraților Renner. Apoi și-a schimbat numele în Dermata. A fost naționalizată în 1948 și în partea a doua a comunismului și-a luat numele de Clujana. Momentul de glorie a afost în anii ’80 când avea 8000 de angajați și, probabil, era principalul furnizor de încălțăminte din lagărul comunist. Și, evident, nu avea concurenți decât alte fabrici pe același calapod: Hușana sau Guban. Și niciun concurent din afară. Nu cred să fi fost câteva mii de români care să fi avut acces la pantofii marilor case de modă europene, darămite americane. Nici vorbă de atelierele din Asia.

Clujana a mai dat faliment în 2009, când încă număra peste 2800 de angajați. Și a fost revitalizată chiar pe bază de proptele de la stat. Mai mult, anul trecut, statul i-a plătit și datoriile la Fisc. Mai precis, Consiliul Județean Cluj. Fabrica are acum 300 de angajați. Tehnic este doar o secție.

Și, sigur, privind la comentarii, pare că România a pierdut una dintre fabricile emblemă ale comunismului. Am văzut și ceva lamentări că nu mai e ca pe vremuri. Și chiar celebra, ”ne-au transformat în piață de vânzare.”

Asta pentru că mentalul colectiv românesc se împarte înainte și după Revoluție. Iar mulți dintre semenii noștri percep transformările din societate drept urmarea căderii comunismului. Dar adevărul este mai complicat. Căderea comunismului se suprapune cu începutul globalizării. Cu apariția marilor corporații și cu mutarea producției în Asia.

Din anii 90, marile companii ale lumii au realizat că într-o societate care are ca motor consumul, este mult mai ușor să produci ieftin în Asia și să aduci marfa aici. Povestea asta a mers atât de bine c-a devenit rețetă pentru toți. Iar odată cu lumea digitală și marketingul global a devenit explozivă.

Așa se face că industrii precum oțelul, hainele, medicamentele, mașinile, electrocasnicele s-au mutat în Asia. Dacă e să te uiți la România, ea și-a pierdut industriile mari la fel ca alte state occidentale. Nu avem oțel, dar nici Statele unite sau Anglia nu mai au. Cu suferințele de rigoare. Nu mai avem tehnologie grea și nici ei nu mai au. Pentru o vreme ne-a ținut lohn-ul, dar nimeni în vest nu mai face asta.

Cât despre haine, ele sunt doar gândite aici și produse în China. Mai mult, pentru noile generații să te îmbraci sau să te încalți de la firme celebre a devenit nu doar o chestiune de calitate, ci una de statut. Visezi astăzi să încalți o marcă gândită în vest și produsă în China..

Chiar și într-o lume capitalistă un brand local precum Clujana ar fi avut probleme, darămite când era construit pe calapodul comunist. Salvarea sa ar fi fost preluarea de o mare corporație care să o extindă ca brand în regiune, dar tot cu mare parte din marfă făcută peste hotare. De ce? Pentru că nimeni nu vrea să câștige în lumea liberă 300 de Euro pe lună cât are un chinez.

Pentru că noi trăim ceva mai bine într-o industrie cu valoare adaugată, contributori la lumea digitală și cu mai puțin efort fizic. Da, picarea comunismului a dus la începutul sfârșitului pentru Clujana, dar libertate de a vorbi și de a trece granițe este cea care i-a pus cruce.

Dacă statul român ar fi înțeles asta nu ar fi îngropat câteva milioane de euro în această fabrică, ci ar fi pregătit locul unei industrii mai importante și mai bănoase. Cu mare greutate mai găsești azi viitorul în brandurile vechi, iar asta trebuie să fie o lecție care să ne îndrepte spre ce vine, nu spre ce a fost.

Și încă ceva. Era bine în comunism înțeleg, dar, pe bune, mai știți ce calitate aveau pantofii ăia care ajungeau la oamenii obișnuiți?