Ministerul Sănătății a anunțat că numărul cazurilor de rujeolă din România a crescut de la 7 în 2015, la 675 în 2016. Creșterea este măcar spectaculoasă, dacă nu de natură să te sperie. Ministerul spune că trei copii au murit din această cauză. E vorba de trei copii mici sub un an, care nu apucaseră să fie vaccinați.

Cred că este adevărat. Atât de des se vorbește despre refuzul de vaccin încât mi-e teamă că multă lume, prea multă, nu se vaccinează. Și poate n-aș fi scris aceste rânduri. Aș fi vorbit despre opțiune individuală, dar în acest caz mi-e clar că opțiunea individuală afectează comunitatea.

Cei trei copii au murit pentru că virusul care era proape dispărut în anii trecuți umblă liber, ca în copilăria mea. Sunt convins că rujeola nu e mortală. Dar bănuiesc că organisme, tinere, nepregătite, poate fără toate condițiile de trai necesare, au mai mult de suferit. Cei mai slabi, chiar pot muri.

Iar de aici încolo, vaccinarea în astfel de cazuri devine o responsabilitate față de comunitate. O responsabilitate față de cei mici și slabi. Pentru că ei sunt primii afectați.

Nu o să insist. O să adaug un lucru. Un grafic. Anii 40-50 au fost vârful epidemiei de poliomielită din anii Stateke Unite. Copii și adulți, zeci de mii, au fost loviți necruțător. Philip Roth a descris în Nemesis cu atâta acuratețe, încât este dureros. De la apariția vaccinului, boala a scăzut în intensitate până la dispariția sa în State. Ultimul caz raportat a fost în anul 1979 într-o comunitate care refuza vaccinul. Graficul arată așa. Cel puțin aici, discuțiile sunt inutile.