Discursul lung al lui Tudorel Toder de miercuri merită o traducere. Mai ales că în 45 de minute ministrul justiției a ținut un scurt curs de drept constituțional. Cu umor, cu etalarea unui munte de cunoștințe, dar și cu intenția clară de a zăpăci pe cine nu este în breaslă. Mai ales dacă e politician care trăiește doar din fonfleuri. 

O să încerc să mă uit la povestea asta și dincolo de războaiele care se poartă astăzi, așa cum rezultă în mare măsură și din discursul lui Toader. Altfel, din toate reacțiile prezente de la PSD, o să înțelegeți că miza era demiterea lui Kovesi, Statul de drept, statutul procurorilor sunt vrăjeală. Important era să se redeschidă jocul în justiție. 

1.Ministrul Justiției nu a avut nicio secundă intenția să-i demită pe procurorii șefi. El a venit la minister cu acordul tuturor părților implicate și nu va face mișcări bruște. În plus, nu are de gând să-și arunce în aer cariera pentru un război care nu este al lui. 

2.Discursul a fost construit special ca să amețească mai ales pe luptătorii taberei care cerea demisia lui Kovesi. De asta aceștia sunt profund nemulțumiți. Căci, deși a criticat masiv DNA-ul, nu s-a ajuns la o demitere.  În schimb, Toader le-a dat multe argumente utile pentru viitor. 

3. Tudorel Toader crede sincer că procurorii au întins coarda când vine vorba de separația puterilor în stat. Nu este prima oară când o spune. A susținut cererea cu pricina în fața CCR și cred c-ar fi votat și el laolaltă cu ceilalți. El vede un tip de stat în care aceste lucruri sunt clar definite și este mai aproape de tabăra care cere un echilibru în tot ce se întâmplă. 

4.Mecanismul de tip MCV pe care l-a propus este, dincolo de zâmbete, o armă foarte utilă pentru politicieni. Tipul acesta de mecanism, dacă realmente este pus în aplicare, o să le dea multe bătăi de cap procurorilor. Un ministru al justiției activ poate desena numeroase limite unor procurori. 

5.Toader a zâmbit și pare că i-a bătut pe spate pe Kovesi și Lazăr. Greșit. Omul chiar a dat un cartonaș galben și nu va ierta excesele. Va fi cu ochii pe ei. Doar că azi nimeni nu mai avea chef de un război. 

6. Ministrul Justiției știa că nu-i poate da afară pe cei doi, dincolo de calcul politic și procedural. Știe foarte bine că DNA a primit o sesizare și că trebuia să o analizeze. Nu putea să se dea la o parte până când nu se convingea că nu e vorba de corupție. 

7. Dincolo de aceste războaie, însă, Toader a făcut un lucru util pentru viitor.  A trasat o linie clară pentru următoarele dosare. Atât PG cât și  DNA vor fi cu băgare de seamă la situații similare. Și a marcat, instituțional, după mult timp, unele valori care în fierberea anti-corupție au fost ignorate. Este vorba de drepturi și libertăți cetățenești care sunt cel puțin la fel de importante în funcționarea unui stat.