Cazul Ianculescu are două tipuri de dezvoltări. Prima este cea emoțională în care ni se spune că nu e nevoie de decizie politică pentru numirea în diverse funcții. Înțeleg durerea și frustrările după ani buni de dezamăgiri, dar, dacă ar fi așa, de ce am mai avea nevoie de politică cu totul? Până la urmă dăm un mandat unor ca să guverneze în numele nostru. Despre asta e vorba.
A doua dezvoltare este că nici Ianculescu nu avea bască. Că era finul lui și că sigur a fost într-o cârdășie. Asta ratează esența cazului. Căci mai importantă decât plecarea sa este venirea celui care l-a înlocuit. Și anume un cetățean care nu știe ce face sistemul de gospodărire a apelor.
Miza acestei povești este să restabilim meritocrația și decizia corectă. Nu s-o punem în alte mâini despre care nici nu știm care sunt. Știți cu ce se ocupă Apele Române? Printre altele cu digurile care păzesc localități și cu albiile râurilor prin care trec viituri. Bănuiesc că nu oricine poate face treaba asta, iar dacă se strică ceva, cred că se vor pierde vieți. Adică poate avea loc un Colectiv, dar nu prin ardere ci prin forța apei. De asta avem nevoie de profesioniști peste tot.
Am vorbit despre asta la România în Direct. Sigur că opiniile au fost diverse cum șade bine unei dezbateri. Dar ce trebuie să rămână mai important după emisiunea asta sunt două mărturii. Doi oameni, ușor de identificat, care au vorbit cu subiect și predicat despre ce-au văzut.
Mihai a fost juristul Ambulanței Neamț. Și a rămas până când ”a început să facă valuri.” Adică a văzut că unele contracte nu erau în regulă. A făcut reclamații și a ajuns și-n fața unui ministru, Florian Bodog. ”S-a uitat pe acte și mi-a spus că în alte părți se fură mai mult. ” Totul s-a sfârșit prin desființarea postului său.
Apoi a sunat Carmen Grozavu, inspector la Serviciul de Gospodărire a Apelor Cluj. Colegă cu Ovidiu Ianculescu, cum ar veni. ”Problema nu este c-au fost schimbați doi directori, profesioniști, după ce-au luat concursuri. Problema este că nu mai are cine să ia o decizie. Sunt atât de multe probleme și pur și simplu, ei nu înțeleg despre ce este vorba.” Doamna Grozavu a hotărât să vorbească după ce i-a devenit șef de serviciu ”prostul clasei.” Rezultatul a fost c-au detașat-o la Galați. S-a opus.
Există și un alt tip de concluzie după toate întâmplările astea. E foarte probabil ca statul român să fi ajuns nu numai solab profesional, dar chiar ticălos.
Marea dramă constă, de fapt, în incapacitatea politicienilor de-a înțelege sisteme și de a face ordine. În politică românească au intrat tot felul de neisprăviți aduși de posibilitatea de a fura sau de căutarea unui refugiu la stat. Ei cred că e de ajuns să pui hârtii încolo și încoace. Oamenii capabili au fugit sau au fost îndepărtați și i-au lăsat pe aceștia. Iar argumentul suprem este că toată lumea fură sau toată lumea e proastă. Or nu mai este așa.
Primește notificări prin email atunci când am lucruri importante să îți transmit!
bine spus!
„Că era finul lui și că sigur a fost într-o cârdășie. Asta ratează esența cazului”..
Dovada care sa suporte ca acest argument e nu are ca indemn sa duca cititorul in eroare? Adica, cum e clar ca datorita ca e finul lu ala insamna ca e clar ca asta a fost un factor ajutator in promovarea lui in acea pozitie?
Nu înțeleg ce vreți să spuneți. Dacă spuneți că Ianculescu a fost numit ca urmare a faptului că e finului cuiva, care e dovada că promovarea este viciată? Sau bănuiți că pentru că e fin, sigur a ajuns așa pe poziție? Eu nu știu nici măcar dacă Ianculescu are o relație cu fostul lui șef, dar mai mult nu nicio dovadă că promovarea e viciată. În timp ce la înlocuira lui lucrurile sunt clare.
Așteptăm cu interes o discutie pe această temă la Avocatul diavolului. Multumim !!!
Si era in cardasie sau nu? E finul lui Cristian Bratanovici, vicepresedintele PSD Mures sau nu?
Asta nu ne-a confirmat nici un jurnalist pana acum, dar mai ales Recorder!
Bănuiesc că fini erau dacă nua negat nimeni. Doi la mână, nimeni nu are o probă că ar fi fost angajat pe nedrept. C-ar fi produs-o. Și că nici nu-și făcea treaba. Măcar înțelegea ce face spre deosebire de înlocuitor.
Buna seara… Cred ca lucrurile au fost mai mult decât lămurite de către familia Ianculescu peste tot unde au fost întrebați… Nașii noștrii de cununie sunt 2 foști colegi de la Facultatea de Hidrotehnică din Timișoara. Nașii copiilor: baiatul de 6 ani este nasit de nasii nostrii de cununie si de o colega de la Apele Romane… Fetita noastra de 3 ani este nasita de familia preotului de la biserica unde mergem noi duminica de duminica si de familia Bratanovici (care nu are copii si si-a dorit foarte mult sa participe din calitatea de nasi la crestinarea fetitei). Nu inteleg de ce lumea deviaza asa de la subiect. Multumim lui Dumnezeu pentru tot si pt toate!!!
„Meritocrație” — nu există meritocrație democratică decât tragerea la sorți, în așa fel încât nimeni să nu poată contesta imparțialitatea lui Dzeu/Universului/sorții/destinului/ce-o fi.
Meritocrație… atâta meritocrație, că mobilitatea socială e strivită de condiționări, peste condiționări. S-a ajuns așa de rău că, cel puțin în privința studiilor, au ajuns băeții & fetele „deștepte” cu diplome suflate la ordin sau contra-cost. Doar ca să fie poziționați acolo unde se cer studii nișă, de te doare capul.
Dacă nici asta nu e discriminare…