Întâi a venit dl. Băsescu. Jovial și cu zâmbetul până la urechi ne-a anunțat: „Aici sunt banii dumneavoastră!” Era prima încercare majoră în materie de taxe noi pe care o vedeam. Țara s-a umplut de panouri  în care am fost avertizați că se lucrează în folosul nostru. Vorba a intrat în folclor, ajutată și de cântecul celor de la Taxi, care le-a căzut pe suflet românilor.

Era o vreme de sărăcie mare și, încă, de vise ale poporului  față de politicieni. Cine dracu’ era atent atunci la licitații, conflicte de interese, la șpăgile trase de politicieni și para-ndărătul practicat pe la contractele astea. Plus că Băsescu era simpatic și părea de încredere. Parcă altfel plătești unuia care îți ia banii cu zâmbetul pe buze.  Și parcă făcea și sens: dacă vrei să ai drumuri bune, plătești ceva în plus. De pe seama lui au rămas câteva drumuri bune și nicio autostradă. Mai ales ideea că nu ne trebuie autostrăzi.

După Băsescu, PSD a dat-o în rafinamente: să plătească doar cei care folosesc drumurile, nu toată lumea care are mașină, cum se stabilise inițial. Așa că taxa s-a băgat în benzină, mărindu-i prețul. Nu-i bai, că o guvernare mai târziu s-a băgat  rovinieta, deși a rămas și acciza mărită.  Autostrăzile tot n-au venit. Au mai apărut niște idei. Ba să facem cu fonduri europene, ba să fie parteneriat public privat, ba să vină chinezii, americanii și tot neamul lor. Ba să le face și să plătim taxă la ele, ba, ba, ba, ba… Ba au și trecut toți la guvernare,  iar autostrăzi, n-am văzut decât una.

Și e doar un exemplu. Când a fost să nu mai meargă lucrurile, s-a tăiat tot de la prostime: din salarii, din pensii, de unde s-a apucat. Ba ne-au mai băgat și o taxă pe cumpărat mașini și au mărit și TVA-ul. Am ajuns țara cu cele mai multe taxe din Europa Centrală și de Est. Și cu cele mai multe operațiuni pe care trebuie să le facă o firmă penteru a se achita de îndatoriri. E adevărat, arată rapoartele internaționale în ultimii doi ani, am recuperat teren serios în bine.

Pe fondul ăsta, de curând, domnul Fenechiu, fost ministru al Transporturilor, ne-a propus scumpirea benzinei,  prin accizare suplimentară, banii obținuți urmând să se ducă numai la drumuri. Dacă ideea  s-ar aplica, după cum studiază acum Guvernul, un plin la benzină s-ar scumpi cu 22 de lei, îmi spun colegii mei de la RTV. Adică vezi dumneata, ne-am gândit, ne-am socotit și după atâția ani, doar asta e soluția: să mai luăm niște bani de la popor. În ceea ce mă privește, ca cetățean, cred că suntem în situația zicalei: s-a învârtit, s-a răsucit și tot în spate ne-a nimerit.

Mi-e teamă că genul ăsta de gândire devine un reflex periculos al politicianului român:  apelul la buzunarele poporului, că altfel nu se poate.

Între timp , presa de zilele trecute arăta că evaziunea fiscală a ajuns la 50 de milioane de euro pe zi. Cât despre banii pe care i-am putea lua de la UE, ei, în loc să se înmulțească, se împuținează. Căci pentru nereguli în ultimii doi ani, avem de dat înapoi 1 miliard de euro. Știu că gândesc empiric, dar apărându-mi buzunarul, cred că banii ăștia s-ar putea folosi și la drumuri, în loc de noi taxe.

Marea problemă a politicienilor români este și va rămâne lipsa de viziune. Cum văd ei țara asta? Unde și cum vor să o aducă peste 5 ani? Care sunt căile și mecanismele pe care le propun?  Ăsta e lucrul pe care îl vei afla cel mai puțin de la ei. Totul e o cârpeală nesfârșită,  decizii luate de azi pe mâine. Și când nu mai e cale, umblăm la banii poporului.

În fapt politicienii noștri sunt neprofesioniști. Nimic nu-i recomandă pentru posturile lor, pe majoritatea. Clica, șpaga, traficul de influență sunt dintre mecanismele celel mai întâlnite pentru numiri. Iar puținii profesioniști probabil că se sufocă în mlaștină .

De aceea, îi dau dreptate parțial domnului  Crin Antonescu cănd spune că suntem o țară debilă. Cu siguranță, dar nu cred și că poporul e debil. Eu spun că majoritatea românilor sunt de bun-simț, pașnici și muncitori. Nu au știut însă ce și cum să aleagă în fruntea lor. Așa ne-am procopsit cu o clasă politică debilă și neprofesionistă. Numai că, atenție, țara a arătat că devine profesionistă mult mai repede decât administrația. Și cine știe, poate că în curând o să votăm ca niște profesioniști.