UE

La rece despre ce ni s-a întâmplat cu spațiul Schengen. Și o consecință mai complicată

Încerc să analizez la rece ce ni s-a întâmplat săptămâna trecută cu intrarea în Schengen. Odată furia trecută, orice organizație, orice țară trebuie să vadă plusurile și minusurile și să aibă un plan pe mai departe. Dar pentru asta trebuie să înțelegem ce s-a întâmplat. 

Până mai departe de acum două luni, intrarea în spațiul Schengen nu era o temă centrală în România. Știm clar că suntem o țară coruptă, cu probleme la frontiere, furnizori de droguri, prostituție și migranți ilegali în Europa. Cei din urmă nu sunt mulți, dar sunt vizibili.

Dar ceva se întâmpla în spate. Pe 15 iunie, Macron venea la București și spune că sprijină aderarea la Schengen. Pe 29 august, Olaf Scholz spunea pentru prima oară în istoria relațiilor româno-germane că putem intra în spațiul liberei circulații. În 2017, Germania ne dăduse un flit cu boltă. 

Ca și mine, știți că tehnic nu s-a schimbat nimic cu excepția unui sistem care se numește SINS și cu care polițiștii de frontieră pot verifica în timp real diverse sesizări legate de circulația bunurilor și persoanelor. 

Ce s-a schimbat în mod dramatic, însă, este că România e la granița războiului. Și pe aici trebuie să treacă mii de camioane ucrainene cu grâne, dar și arme sau alte transporturi. Plus faptul că România are gaze în plus în Marea Neagră, gaze de care Germania are nevoie disperată. 

Cu aprobările lui Macron și Scholz plus o rezoluție a Parlamentului European, politicienii români își iau viteză. Și ridică mult tema intern. Ba există un concurs de declarații al cui să fie meritul. Ciolacu zice că social democrația europeană, Iohannis știe că e cel mai important succes al său extern. 

Dar este totul pregătit? 

Cred că politicienii români au avut un plan minimal. Cred că odată ce europenii le-au cerut diverse lucruri pentru Ucraina au jucat cu MCV și Schengen. Și când a venit acceptul Germaniei și Franței, ai noștri au hotărât că treaba e făcută și n-au mai pus stegulețele roșii pe hartă. Nici măcar worst case scenario. 

Olanda a fost un obstacol mai ușor și, probabil, presiunile din toate părțile l-au convins pe Rutte că are teme mai bune. Guvernul Suediei vede că NATO e mai important și, sigur, la Austria nu s-a gândit nimeni. Mai ales că ei semnalaseră României că treaba merge brici. Să fi fost oare un semn de întrebare faptul că pe 27 septembrie, Austria a pus controale la granița cu Slovacia din cauza imigrației ilegale? Greu de spus, dar ceva ar fi trebuit să ne spună. 

În plus, România și Austria lucrau de zor ca două dintre companiile lor OMV și Romgaz să exploateze împreună perimetrul Neptun din Marea Neagră. Asta ar fi fost o sursă de gaz importantă atât pentru Austria cât și pentru Germania. Mai ales că Austria este blocată de ani buni într-un ghem de rețele și interese care-i aduceau majoritatea gazului din Rusia, cam 80 la sută. Te gândești că acum ar fi fost un moment care să-i facă să lepede această moștenire care vine de vreo zece ani încoace. 

Ce mă miră este că nimeni din partea română nu vede sau nu aude că Austria rămâne neutră în materie de sancțiuni aplicate Rusiei, după cum spune cancelarul Nehammer. Asta ar fi trebuit să ne pună pe gânduri, căci arată că Austria nu este disperată după gaz românesc. Chit că OMV umblă pe la Cotroceni ca să-și ia un acord mai bun. 

Ce se întâmplă

După jumătatea lui octombrie, europarlamentarii români și bănuiesc că și guvernul de la București primesc semnale că ceva s-a stricat. Probabil că, la început, toată lumea gândește că e o negociere pe ceva anume, probabil gaz. În definitiv, OMV vrea condiții mai bune pe dreptul de preempțiune la gazele din Marea Neagră. Sunt două miliarde de metri cubi anual pe care austriecii ar vrea să-i vândă ei direct, după ce România și Moldova se îndestulează. Acordul de comercializare ‘trebuie semnat până la 31 decembre și OMV cere modificări legislative. 

Pe culoarele politicii, partea română acreditează ideea că i-a cerut lui OMV să meargă la Nehammer și să-i obțină acordul. La fel ar fi procedat și alte companii austriece care operează aici. Cancelarul nu a fost interesat. Dar bănuiesc că toată lumea a crezut că doar joacă tare. Că altfel nu-mi explic de ce aceste companii nu pregătesc terenul, în mod public, și să-și anunțe clienții că e ceva nasol, dar ele sunt europene. Cealaltă variantă este că le este lene în corporații și că nu văd doi pași înainte. E foarte posibilă și asta și atunci își merită soarta. 

România se prinde în primele zile ale lui decembrie că situația e complicată când Nehammer începe să mintă în spațiul public. Pentru că minciunile sunt ușor demontabile, ai noștri își dau seama că treaba e groasă pentru că nimeni nu riscă să fie atât de prost. Începe o presiune formidabilă. PPE merge la Viena, toată lumea sună la Nehammer. România acreditează ideea că inclusiv americanii au sunat, dar au fost ignorați. Faptul că Bode și Aurescu se zbat, nu contează acum prea mult. 

Ce ar vrea austriecii 

Austria are o problemă cu imigrația, e clar. Dar dacă guvernul lor nu o ridica foarte tare, ea nu ar fi contat la fel de mult în alegeri. Acum chiar trebuie să răspundă populației ce au de gând să facă în chestiunea asta. E adevărat, oricine inventează un dușman ca să câștige alegeri, dar nu-ți înalți singur o temă care te arată impotent intern. 

Doar dacă asta acoperă ceva mult mai mare. Și anume, de unde ne luăm noi (austriecii, în speță) gazul iarna asta? Dar și în viitor? Austria avea cea mai mare dependență europeană de Rusia, 80 la sută din gaz fiind luat de acolo. Acum importă 21 la sută, dar media anuală este de 60. Gazul austriac vine din Norvegia, Dubai și Germania, probabil sub formă de gaz lichid. România nu contează în ecuație, dar dacă exploatarea Neptun ar începe, tehnic ar rupe Austria de Rusia complet. 

Dat fiind că acum această exploatare este amenințată, pentru că România va aplica probabil o formă de retorsiune, întrebarea care se pune este: vrea cancelarul Nehammer să se rupă definitiv de Rusia? La asta trebuie să răspundă în viitor.

Ce urmează?

România mai joacă o șansă mică de tot joi la Consiliul European. Nu e clar de ce Austria ar ceda acum. Ce pisică să-i fi arătat restul Europei? Și de ce să tulbure relația încă bună cu Rusia? Și ce face cu tema internă a imigrației? Așa că nu pun mare preț pe întâlnirea de joi. 

Cred că România va aplica diverse mecanisme de retorsiune măcar pentru a da satisfacție publicului. Nici autoritățile nu știu care, dar cred că vor calcula ce pot să facă. Tehnic, însă, acordul privind gazul este blocat acum. Pentru că doar un guvern sinucigaș ar face afaceri cu OMV. Potrivit declarațiilor fostului său CEO, OMV este un cal troian rusesc și are de dat multe explicații.
 

Cred că, de fapt, blocarea extragerii gazului alături de OMV Petrom este scopul cel mai important al acestei lovituri. 

În altă ordine de idei, toate companiile austriece vor lua un șoc mare. Poate nu pe loc, dar în timp aversiunea populației se va transforma în gesturi mici care le vor da lovitură după lovitură. Imaginea de ansamblu este că sunt aici doar pentru profit din acela tip colonie, fără a vrea să devină partenere cu cetățenii acestei țări. Povestea asta va ține ani buni. 

Europa va rămâne fisurată îndelung, iar temele naționaliste și veto-urile vor exploda. Austria a dat o lovitură teribilă și care cu greu va fi reparată. 

Ce ar trebui să urmeze

Boicotul este o acțiune individuală, fiecare este dator să hotărască pentru el. Firmele austriece sunt însă parte din sistemul economic românesc, iar angajații lor sunt cetățeni români. Până când nu-și clarifică atitudinea față de noi și nu devin motorul intrării în Schengen nu au nicio scuză. De azi, trebuie să facă gesturi vizibile, palpabile și tari care să arate că țin la țara asta. 

Iohannis ar trebui să-i schimbe rapid pe Aurescu și mai ales pe Bode. Nu au nicio scuză că nu au văzut momentul și nu au avut măsurile pregătite. Bode nici nu are capacitatea de a juca la nivelul acesta. Avea deja un deficit de imagine. 

O nouă garnitură de miniștri semnalează și voință politică și existența unui plan. Acesta trebuie să activeze comunitățile de afaceri și de cetățeni români din Olanda, Suedia și Austria care să lucreze permanent pe subiect. 

Demnitari și europarlamentari români trebuie să fie prezenți permanent în aceste zone. Subiectul Schengen trebuie ținut pe agendă tot anul viitor până la alinierea apelor așa cum ne dorim. 

România trebuie să aibă o listă cu posibile viitoare acțiuni ostile ale Rusiei pe acest spațiu, cu toate scenariile luate în calcul. 

Proximitatea cu Ucraina și abundența gazului sunt cele două mari arme pe care trebuie să le folosim în perioada următoare. Știm că Austria nu este de încredere. Trebuie ca în anii următori ea să piardă din semnificația pe zonele de resurse românești. Suntem o țară mare și trebuie să ne regândim aliații. 

Photo by NEOSiAM 2021

Suspendarea vizelor pentru ruși. Cum procedăm?

Duminică seara, Financial Times a anunțat că statele UE ar putea suspenda acordul care înlesnește acordarea de vize pentru cetățenii ruși, acord din 2007. Aceasta este o reacție la dorința mai mai multor state, Polonia, Finlanda sau Estonia de a ridica unilateral aceste vize, tehnic de a stabili o interdicție la adresa rușilor de a veni în țările lor.

Zeci de mii de ruși cu dare de mână s-au plimbat vara aceasta prin Europa, în ciuda războiului pornit de guvernul lor în Ucraina. O insultă și un ataca la adresa bunului simț european. Finlanda a simțit asta cel mai tare, de vreme ce zborurile fiind interzise, ea a fost țară de tranzit terestru.

„Este nepotrivit ca turiștii ruși să se plimbe prin orașele noastre, prin porturile noastre. Trebuie să transmitem un semnal populației ruse că acest război nu este în regulă, nu este acceptabil,” spune un oficial UE, citat de Financial Times.

La o zi după apariția acestei informații, România a anunțat oficial că ar sprijini o posibilă suspendare a acordului, semn că discuțiile sunt intense și că sunt setate tabere. De exemplu, Germania se opune, la fel Cipru sau Grecia.

„Referitor la acordarea de vize pentru cetățenii ruși care călătoresc în UE, ministrul român de externe va susține suspendarea Acordului UE-Rusia privind facilitarea acordării vizelor, respectiv va exprima deschiderea pentru adoptarea unor măsuri de restrângere a circulației cetățenilor ruși, cu referire la vizele în scop turistic,” spune comunicatul ministerului de externe.

Ce înseamnă suspendarea acordului de fapt?

În niciun caz că rușii nu vor mai veni în Europa, ci că vor veni controlat. Adică le va fi mai greu, vor dispărea facilitățile și că-i luăm la puricat. Și încă ceva. Că statele membre ar putea să-și impună singuri reguli de verificare a rușilor care circulă. Și că vor aplica politici singulare, în funcție de relația lor cu Rusia. Nu în ultimul rând aceste vize vor fi mai scumpe.

Cred că cel mai mai aproape de ceea ce va urma este ministrul de externe al UE, Josep Borell, care spune că interzicerea nu este o idee bună, dar că „trebuie să fim mai selectivi.”

De ce nu interzice UE de tot venirea rușilor

Pentru că este o măsură complicată cu rezultate pe care nu le poți controla întru totul.

Iată un punct de vedere exprimat de Moscow Times, un ziar privat, interzis în Rusia și care funcționează de la Amsterdam.

Pe scurt, ei spun că, în acest moment, cei care susțin regimul Putin sunt deja penalizați de listele de restricții alcătuite de comunitatea internațională. Și că, dacă ridici vizele in corpore, nu faci decât să-i penalizezi și pe cei critici la adresa regimului.

Asta pentru că marea problemă a regimului Putin, în acest moment, este un exod al populației educate din Rusia. În fapt, printre cei care pleacă masiv din țară sunt oameni tineri, din industrii noi, care sub acoperirea unor vize turistice fug din țară.

Acest lucru s-a văzut cel mai bine în primele săptămâni ale războiului când temerea rușilor era că Putin va închide granițele. În fapt, premierul Mishutin a luat mai multe măsuri cu care să-i ademenească pe IT-iști în țară. Și spune că a și reușit, în mare măsură.

Și în ce fel o nouă cortină de fier ar putea să aducă o indignare a opinie publice din Rusia împotriva propriului regim? Până la urmă, închiderea granițelor este visul oricărei autocrații. Iar Putin va specula orice mișcare în acest sens. Chiar și în timpul războiului rece, cetățenii ruși beneficiau de Tratatul de la Helsinki.

Poate aceste argumente nu sunt valide. E greu să admiți că dușmanii tăi se plimbă nestingheriți și au acces la același tip de drepturi ca înainte de război. Guvernul lor este cel care contribuie la o criză globală, ne sărăcește, omoară oameni, iar tu te poți plimba. De fapt?

Ne luptăm cu cetățenii ruși sau guvernul lor?

Din păcate cu amândouă. Nu există un răspuns alb sau negru la dilema vizelor. Cred că este nevoie de un răspuns complicat, dar clar. În Europa pot intra doar cei care pe care-i vrem noi. Un mecanism de verificare, însoțit de o ofertă clară, atractivă și concretă pentru cei care vor să părăsească țara. Pentru o vizită la Luvru, cred că se mai poate aștepta.

Photo by Katie Godowski, Pexels

Fără pandemie, nici acum nu-i vedeam pe românii din abatoare

Cel mai mare focar de coronavirus din Europa este în Germania și-i are victime pe o mie de români. Situația este atât de gravă încât autoritățile germane au închis o întreagă zonă, iar opinia publică s-a întors împotriva proprietarului abatorului  unde lucrau românii. Problema este însă mult mai profundă. 

Focarul a izbucnit în vestul Germaniei într-un abator de lângă Gutersloh. Datele arată că aproape două mii de oameni au fost testați pozitiv și jumătate dintre ei sunt români. Statul german le oferă românilor care stau în carantină alimente, apă și toate lucrurile de care au nevoie. 

Pentru că boala are răspândire comunitară, întregul oraș a trebuit să fie trecut în carantină. Iar viața oamenilor a devenit plină de restricții. S-au închis iarăși școlile și grădinițele, s-au aplicat reguli de distanțare și s-au introdus norme de carantină în diverse instituții. Lucrul acesta i-a enervat pe localnici care se plâng de multă vreme de condițiile de muncă de la abator. 

În abatorul familiei Tonnies lucrează șapte mii de persoane, iar jumătate dintre ei sunt români. De fapt, majoritatea lucrătorilor sunt din estul Europei: bulgari, macedoneni, polonezi, români. Schema de lucru a întregii afaceri se bazează pe reducerea costurilor la maximum. 

Lucrătorii sunt angajații unor subcontractori, uneori la a treia sau la a patra mână. Zilnic, acolo se prepară carne a 20 de mii de porci. Dar aceasta este doar una dintre fabrici, căci Tonnies lucrează și-n Germania, dar și în Danemarca. Numărul angajaților ajunge până la 20 de mii.

Aceste abatoare stau la baza unei afaceri care valorează undeva la 7 miliarde de euro, iar averea personală a lui Clemens Tonnies, cel care a conduce de multă vreme operațiunea, este de peste două miliarde de euro. Influența sa este mare, iar presa a documentat prieteniile cu Ion Țiriac și Vladimir Putin.

Recent, am vorbit la România în Direct cu cetățeni care au muncit în aceste abatoare perioade mai scurte sau mai lungi de timp. Povestirile au mers în aceeași direcție. Munca este grea, suprasolicitantă și cu multe ore suplimentare. La începutul epidemiei s-au asigurat materiale de protecție, dar acestea s-au împuținat pe parcurs. Condițiile de muncă au facilitat tot timpul însă transmiterea virusului: este frig, aglomerație, oamenii lucrează unii lângă alții cu efort mare. Banda de lucru nu a încetinit nici în pandemie. 

Românii din abatoarele germane. Care e responsabilitatea statului român?

Românii din abatoarele germane. Care e responsabilitatea statului român? Cătălin Striblea vă așteaptă la România în direct, la 0372 069 599.https://www.europafm.ro/romania-in-direct-cu-catalin-striblea-romanii-din-abatoarele-germane-care-e-responsabilitatea-statului-roman-video/

Publicată de Radio Europa FM pe Miercuri, 24 iunie 2020
România în Direct despre abatoarele geramane

Dacă scăpau de virus în fabrică, mulți dintre ei, puteau să-l ia în locurile de cazare. Dimensiunile unei camere variază de la 6 la 8 persoane. Iar o baie deservește uneori 24 de persoane. În fapt sunt dormitoare comune. O arată mai multe anchete din presa germană. De altfel, de-a lungul anilor, localnicii au organizat de mai multe ori proteste în favoarea muncitorilor străini. 

Sigur că de aici noi nu am văzut aceste proteste. Și cu siguranță, fără boală, nu am fi observat nici acum.

În România, alegerea de a merge la muncă în străinătate e firească și aproape de nejudecat. Între salariile mici și nedreptățile sociale de aici și salariile mai mari și nedreptățile de acolo, parcă e preferabil să iei mai mulți bani, dacă tot nu există respect. Măcar acolo ai șansa de a prinde un contract direct la abator, ceea ce e marele premiu pentru toți acești oameni. 

Sunt autoritățile române responsabile în vreun fel pentru ei? Evident că soarta lor trebuie să ne preocupe oriunde ar fi. Mai important de atât, însă, România are de făcut un alt lucru. Să asigure un mediu civilizat de viață aici, astfel încât salariul mare să nu mai fie atât de atractiv. Iar asta înseamnă stradă, școală și spital și mai ales respect. Și, da, cinste și angajări pe merit acolo unde statul se întâlnește cu acești oameni. 

Photo by Travis Saylor from Pexels

Europa ca dușman

”Suveranitate”. Rețineți acest termen pentru că o să-l mai auziți. Recent a fost adus în agenda publică de Liviu Dragnea. La Congres, când a vorbit de legea defăimării. 

”România este un stat suveran, aşa scrie în Constituţie. Să nu uităm asta. Atunci când oameni politici, şefi de instituţii, voci cunoscute ale societăţii îşi sabotează cu bună ştiinţă ţara, (…) în aceste situaţii pierdem suveranitate, independenţă, demnitate, respect şi nu câştigăm nimic. Defăimarea propriei ţări este o faptă foarte gravă, care expune România la riscuri, la sancţiuni, la întârzieri şi la pierderea unor avantaje. Atacul asupra propriei ţări este o insultă la adresa românilor şi trebuie să înceteze. Suveranitatea României este mai preţioasă decât orice luptă internă pentru putere, decât orice mic interes local şi de aceea este nevoie să o protejăm şi o vom proteja prin legi explicite, dezbătute şi votate în Parlament”. Asta spunea domnul Dragnea. 

Mai mult

Dublarea salariilor. Ce-o să facă PSD când o să ajungă la fundul sacului?

Ministrul Muncii a anunțat o mărire spectaculoasă a salariilor din România. Vorbim de bugetari, bineînțeles: „Pana la pragul de 4.000 lei salariile se dubleaza, dupa 4.000 lei este o crestere cu 45% a salariilor, iar dupa pragul de 7.000 lei sunt cresteri, dar nu foarte mari,” a spus Lia Olguța Vasilescu.

Chestiunea vine laolaltă cu un anunț că și punctul de pensie o să crească până la 1000 de lei. Știți deja că nu sunt singurele măsuri mișto anunțate de PSD. Le spun mișto pentru că nu este un om să nu-și dorească ca toate astea să se întâmple în România.

Mai mult

ÎNAINTE SĂ PLECI

Poți primi toate noutățile direct pe email!