turism

Mici secrete pentru o zi simplă în Muscel

Mi-a plăcut întotdeauna să plec ”la munte” în zona Muscelului, mult mai mult decât pe Valea Prahovei. Se ajunge și se pleacă mult mai ușor, vii pe autostradă, iar acum după ani lungi de așteptare e gata și drumul de la Pitești la Câmpulung.

Așa că într-o oră jumătate  ajungi acolo. Dacă ai doar o zi la dispoziție, sâmbăta, în cazul nostru, mergeți spre Cândești și Albeștii de Muscel. Faceți o haltă la piață în Câmpulung și luați o pastramă de vițel de la restaurantul de lângă stația de microbuze. Știu, nu o să vă placă cum arată, dar curaj, intrați, oamenii sunt de treabă și mâncarea bună. Mai mult

Zece lucruri de știut în Țara Hațegului

Am fost jumătate de săptămână în Țara Hațegului și am văzut și bune și rele. Și prima estimare este că statul nu e nici la jumătatea investițiilor făcute de privați, ba pe alocuri îi mai și încurcă. Cât despre obiceiurile turistului și pelerinului român, ele ne definesc încă o dată ca o națiune specială. Ce am văzut și ce am aflat.

1. Pelerinii de la Prislop vor să ajungă cu mașina până la mormântul lui Arsenie Boca. Cred că ar fi fericiți dacă s-ar ajunge la mormânt precum la McDrive. Nu vă mai spun că toți cei care refuză să se dea jos din mașină sunt tineri, au mașini noi și bune și uneori se iau la înjurat în blocajul general. Mi s-a părut absolut fabulos că printre mașinile pline cu oameni sănătoși, pe o ploaie torențială, o femeie cu un singur picior mergea în cârje ca într-un soi de demonstrație despre ce ar trebui să fie Prislopul. Mai mult

Ia picioru’ de pe Coloana Infinitului!

”Ia picioruuuuu’!”. Polițistul gras cu mustață pe oală se repede spre Coloana lui Brâncuși. L-am văzut de câteva minute bune. Stă cu o colegă pe bancă, singura bancă de la umbră din tot parcul. În rest, câteva aspersoare se chinuie să învie iarba arsă, dar cum afară sunt 35 de grade, cred că mai mult o omoară. Polițistul își întinde lung picioarele scurte cu șosete albe și își dă șapca pe spate.

E duminică, trecut de amiază și e plin de turiști. Sare deodată și începe să țipe: ”ia picioruuuuu’, ia domne picioru’ de pe Coloana Infinitului”. Nu aleargă că l-ar omorî căldura, dar se duce hotărât spre țintă. Nu tocmai drept, ci face un arc de cerc ca și cum căldura l-ar devia de la traseu. Mai mult

Cum s-au îngropat niște bani publici pe plaja Sulina

Pe plajă la Sulina există un loc de neînțeles, dar frumos în egală măsură. Ministerul Dezvoltării, laolaltă cu două firme, a investit aproape 2 milioane de euro să facă un sat de vacanță. Satul s-a făcut pe plajă, chiar în lipsa unui aviz de la Rezervația Biosferei. Afacerea este una complicată și o găsiți în România Liberă. Până la urmă, satul nu a mai fost dat în folosință primând protejarea speciilor de plante situate chiar lângă mare. Mai mult

De ce merită să ajungi la Sulina

După 24 de ore, Sulina mi se pare o bizarerie, un amestec de bine și nepotrivit, care face locul unic. Aici ar trebui să colcăie  de turiști, să se calce pe picioare, să fie zeci de pensiuni și la prețuri din cele piperate. Adică ar trebui să fie de fapt cea mai prețuită stațiune de la mare

Plaja e fabuloasă, se întinde pe kilometri întregi și dacă pleci din zona centrală, nu o să vezi țipenie de om. Prețurile sunt încremenite în urmă cu câțiva ani, dar nici magazinele nu par să fie ieșit din anii 80. Multe dintre străzi sunt ulițe, iar cele principale sunt acoperite cu piatră, căci nu ai stație de betoane sau asfalt. Mai mult

Două ore cu barca în Deltă, utile cât un an de școală

Vladimir s-a învrednicit ieri pe la cârma unei bărci care ne-a dus prin lacurile Deltei. Cred că este excursia de bază, pe care o recomand tuturor părinților: de la Uzlina către Isăcel și Isac. Vă las fotografiile să vedeți ce și cum. Mai mult

Primele gânduri la venirea în Deltă

Anul acesta facem prima parte a concediului în Delta Dunării. De asta o să scriu și mai rar pe blog. O să încerc însă să pun fotografii din locurile în care mergem și să vă dau câteva idei de petrecut timpul. În Deltă nu am mai fost din copilărie și am venit la chemarea unor prieteni care își petrec aici vacanțele de ani buni. O să mergem la Sulina, dar întâi ne-am oprit la Murighiol. Ce am văzut, ce ne-a plăcut și ce poate fi remediat. Mai mult

Loc unde să petreceți o oră faină în București

Că tot am plecat două zile din București, celor care rămâneți în capitală vă las o idee, dacă nu aveți alte planuri pentru week-end. Pe strada C.A. Rosetti, la numărul 8, găsiți Muzeul Aman. E chiar casa pictorului Theodor Aman, construită pe la jumătatea anilor 1800. Omul a fost bogat negreșit, dar și filantrop pe măsură. Când Regele Carol a introdus un uriaș program de austeritate, el a tăiat și bursele studenților de la Belle-Arte, școală înființată chiar de Aman. Pictorul a plătit vreme de ani buni cele 20 de burse, chiar din buzunarul său. Mai mult

Ce-mi place și ce nu la Cluj

Am avut ocazia să merg la Cluj în ultimele luni cam de trei ori și să stau câteva zile. Cum nu a fost vorba de turism, ci chiar am avut treaba, nu vă așteptați să fac o recenzie turistică a orașului. O să vă spun ce vede un cetățean care se întâmplă să aibă treabă în localitate și se izbește de oameni și lucrurile de acolo.

Ce mi-a plăcut

Atmosfera de normalitate și de liniște din centrul orașului. Faptul că au făcut o zonă prietenoasă pentru cei care vin acolo și mai ales pentru copii. Ideea cu fântânile pe trotuar e cel mai simplu mod în care poți să faci un copil să iubească orașul. Al meu a stat o oră în fântână și s-a jucat cu jeturile de apă. E o investiție minimă din care scoți milioane de zâmbete. Mai mult

București – Istanbul și retur cu 350 de lei

Nu, nu e ofertă la low-cost sau vreo linie aeriană care aruncă în aer prețurile. Nu, frățioare, e drum cu mașina făcut în două zile. Da, știu și eu m-am crucit. Dar să vă spun cum a fost.

Eu stau lângă o benzinărie. Cum ies din bloc, dau cu nasul fix în benzinărie. E și stație, și „magazinul de la colț”, te știe toată lumea, te împrietenești. Și, cel mai des, benzinăria a devenit și parcare, de când au închis-o pe cea din fața blocului. Așa că dau pe acolo de vreo două ori pe zi.

De câte ori trec, observ același fenomen: la pompe două-trei mașini, la stația de gaz e coadă mereu. Nu mai zic că toți taximetriștii din oraș sunt acolo. Am numărat 10 mașini la coadă într-o după-amiază. Și obicei prost, de ziarist, mă mai bag în vorbă cu lumea. Mai mult

ÎNAINTE SĂ PLECI

Poți primi toate noutățile direct pe email!