Vladimir s-a tuns
Vladimir s-a tuns. De unul singur. Adică a decis de unul singur. A meditat și a cochetat cu ideea vreo două săptămâni după care s-a hotărât. Nu mi-e foarte clar de ce. Și mai ales de ce după ce-și câștigase toate bătăliile.
La școală lumea nu-l mai întreba deja de ce are părul lung. După un an trecuse de tot tirul de întrebări. Și cred că se obișnuise toată lumea că asta e situația. Mai curând cred că-l enerva faptul că trebuie să și-l prindă. Iar asta trebuia să se întâmple la majoritatea orelor și apoi când mânca. Asta era adevărata dramă: ”prinde-ți părul! nu vezi că atârnă peste tot?”