tehnologie

Out of the Box #7. Ce spune ChatGPT despre viitorul meseriilor noastre?

În această ediție de Out of The Box am hotărât să vedem dacă Chat GPT ne poate lua meseriile. Și de fapt care meserii sunt amenințate? Cătălin Striblea și Lorand Balint discută despre această schimbare profundă din viitorul nostru și încearcă să afle cum ne pregătim pentru viitor. De fapt care este miza cea mai mare a lumii în care computerele vor prelua mare parte  din ce facem.  

Lorand Balint este om de marketing, Head of Publicis Sports. a lucrat în companii globale de marketing, în poziții de top. Este școlit la ASE, dar are cursuri la New York, Boston, Londra, Ierusalim, Amsterdam. Predă ca profesor asociat la ASE sau la MBA-ul Româno-Canadian. Este editorialist în publicații de afaceri sau de sport.

Investigație WSJ: Instagram, mediu toxic pentru adolescente, arată documente interne ale companiei

Acest articol conține date publicate de WSJ. Articolul se află sub acest link, dar este protejat de un paywall. Eu voi prezenta doar câteva informații esențiale, de interes public major.

Înainte de a porni acest articol trebuie să vă împărtășesc o senzație stranie pe care o am de fiecare dată când deschid Instagramul. Toată lumea pe care o văd este fericită și nu are probleme. Are cele mai bune vacanțe, se află în locuri minunate, trăiește experiențe de neuitat și cunoaște oameni senzaționali. Și, ca o notă personală, nimeni nu are burtă.

Eu o numesc rețeaua socială a depresiei. Și cred, fără o bază, că enorm de multă lume suferă după ce vede acolo. E doar experiența mea, dar simt că multora li se întâmplă asta. Dar dacă eu am repere care-mi spun că în viața fiecăruia sunt momente cumplite, grele sau nefericite,

Ce se întâmplă cu mintea unui adolescent expus zilnic la tone de fericire?

Nu cred că trebuie să fii psiholog ca să găsești răspunsul la întrebarea asta. Nefericirea, nesiguranțele și lipsa de apreciere de sine vor abunda. Când ai coșuri și toți ceilalți sunt perfecți, te va durea. Când toți par la petreceri magnifice, iar tu ești acasă ignorat, te va durea. Iar Facebook, proprietarul Instagram, știe asta. Și o și discută intens. E preocupat, dar nu are soluție și, cred, că nici voință. Iar de aici putem porni.

Ce arată investigația WSJ

The Wall Street Journal a obținut o serie de documente, studii și comunicări interne ale FB care arată că impactul Instagram asupra tinerelor adolescente este unul negativ. În cel puțin cinci rânduri, în ultimii ani, conducerea Facebook a discutat studii și a disecat măsuri în sesiuni speciale acordate fix acestei probleme.

Iată principalele concluzii ale studiilor FB, necunoscute publicului larg, așa cum au apărut în documentele obținute de WSJ:

  • Mai bine de o treime dintre adolescente cred că e ceva greșit cu corpul lor, când utilizează Instagram
  • Comparațiile cu fotografiile de pe Instagram schimbă părerea fetelor despre ele
  • O treime dintre fete au început să creadă că au probleme cu corpul lor după ce-au folosit ”aplicația noastră”
  • Adolescenții spun că folosirea aplicației duce la depresie și anxietate
  • Afirmația de mai sus a apărut fără a fi solicitată de studiul nostru și a apărut în toate grupurile de subiecți
  • Motivele pentru care tinerii postează sunt imaginea personală perfectă, dorința de a fi atractiv și câștigul de bani
  • Unul din cinci copii care utilizează aplicația spune că se simte mai rău după ce vede fotografiile
  • Problemele detectate sunt specifice pentru Instagram, unde comparația socială este mai accentuată
  • Pentru 40 la sută dintre adolescenții care cred că nu arată destul de bine, acest sentiment a apărut odată cu folosirea Instagram
  • Adolescenții știu că aplicația le face rău, dar simt că trebuie să fie prezenți.
  • Unii adolescenți cred că ”trebuie să lupte ca să fie văzuți”
  • Folosirea aplicației duce la depresie severă în unele cazuri, de genul celei care te duce în camera de urgență
  • Cercetătorii FB cred că Instagram ar trebui să le arate tinerilor cât mai puține vedete, dar ideea a fost respinsă pentru că acesta este ”rostul rețelei.”
  • Instagram formează o imagine ideală a femeii care trebuie să fie cu talia îngustă, dar cu șolduri și fese proeminente.

Ce știe și ce face FB legat de cele de mai sus

WSJ descrie un sistem în care analiștii și cercetătorii FB prezintă toate aceste date celor cu putere de decizie în companie, dar și celor care se ocupă cu audiența și partea financiară a afacerii. Aceștia ar trebui să echilibreze modul în care funcționează compania cu impactul produsului.

Datele prezentate de jurnaliștii americani spun că, în ciuda unor semnale publice, că se ocupă de acest tip de probleme, în realitate, lucrurile făcute au fost puține. Unele ONG-uri care au semnalat situația spun că echipa lui Zuckerberg i-a dus cu vorba. Iar într-o comunicare internă, unul dintre analiștii Instagram spune că are ”impresia că se interpune între echipă și bonusurile financiare pe care aceasta ar trebui să le primească.”

În plus sunt analizate mai multe situații în care Mark Zuckerberg personal a diminuat public importanța lucrurilor descoperite sau chiar a refuzat să facă publice date relevante în fața unor instituții publice.

Pe scurt, până când presiunea publică sau politică va duce la diminuarea impactului negativ, noi suntem cei care trebuie să ne îngrijim de copiii noștri.

Am și eu Instagram. Și nu promovez nimic legat de corp

Adevăratul Big Brother a venit să se bată cu Coronavirusul. Îl primiți?

Big Brother a venit în cea mai supărătoare formă a sa, iar noi trebuie să dăm un răspuns care să fie foarte clar. Îl vom accepta în viața noastră ca să salvăm acum cât mai mulți oameni sau îl respingem și ne bazăm pe ce știm în materie de combatere a epidemiilor? 

Știrea este cât se poate de clară. Apple Și Google pun la cale o tehnologie prin care să poată fi urmărite mai ușor persoanele care au fost infectate cu coronavirus sau sunt suspecte de a fi infectate. Tehnologia, sub forma unei aplicații, lasă cele două companii și autoritățile să vadă toate persoanele care au fost în preajma unei persoane infectate sau suspecte. Toate aceste date dintr-un perimetru sunt recoltate și apoi trimise autorităților care-i pot avertiza pe cei aflați în pericol. 

Tehnologia nu ar fi obligatorie, ci voluntară. Adică, odată ce aplicația va exista, fiecare dintre noi are posibilitatea de a o pune pe telefonul său. De aici și cooperarea între cei doi giganți. Mai toate telefoanele lumii folosesc iOS sau Android. Tehnic, acum vor coopera pentrua face schimb de informații pentru că într-o aglomeare urbană ei dețin cele mai multe date. 

Cum ar funcționa această tehnologie? Un lucru pe care eu îl aflu acum este că telefoanele dintr-o anumită zonă comunică între ele cu o tehnologie care se numește BTLE.  Adică semnalează unul altuia că se află în zonă. Își trimit ”tichete” după cum spun specialiștii cu ajutorul unui cod. Codul acesta se schimbă la fiecare 15 minute ca să nu fii cumva urmărit de un hacker. Ce vor să facă acum Apple și Google este să stocheze în fiecarte telefon această interacțiune dintr-o perioadă de măcar 14 zile. Adică telefonul tău va face o listă în care se vor afla toate telefoanele pe care le-a întâlnit în ultimele două săptămâni. 

Să spunem că te îmbolnăvești. De bună voie ar trebui să introduci în aplicația pusă la dispoziție de Apple Și Google această informație. Companiile îi vor avertiza pe cei care s-au întâlnit cu tine și nică măcar nu știu că au fost în apropierea unui bolnav de COVID. Tu nici nu trebuie să știi cine sunt acești oameni. Și nici ei nu vor ști cine ești tu. Un sistem similar se folosește deja în Singapore. 

Desigur, întrebarea evidentă este dacă nu cumva acest sistem încalcă un drepturi și libertăți cetățenești. Mai ales dacă datele intră în posesia statului, iar noi trebuie să ne așteptăm că ele vor intra. Cele două companii spun că nu trebuie să ne temem prea tare și ne dau câteva argumente. 

În primul rând sistemul este voluntar. Nu te obligă nimeni să-l ai pe telefon. În al doilea rând, tu nu știi datele celor din zonă și nici ei pe ale tale. Nu vor fi colectate date personale sau de locație. Nu vei ști cine este bolnavul de COVID. La datele tale vor avea acces doar autoritățile. 

Guvernul american a spus că va analiza soluția. Trump a numit-o interesantă. Ea ar avea aplicabilitate și  mai bună în Europa, acolo unde 27 de state, deși parte a aceluiași sistem, au politici diferite de apărare a sănătății, dar și și practici diferite de protejare a vieții private. 

Există și câteva aspecte tehnice mai greu de gestionat, inclusiv cantitatea de date colecționate care e prea mare pentru un telefon obișnuit. De asta una dintre temeri este că se vor colecționa chiar date GPS, dar deocamdată este doar o propunere. 

Ce aveți acum de făcut este să vă gândiți dacă un astfel e de instrument, cu siguranță util, este acceptabil în viețile noastre. Și când o facem. Mai ales că sunt convins că cele două mari companii pot să ni-l pună la dispoziție în câteva zile. 

Copilul meu stă mult pe telefon. Ce fac?

Când scriu aceste rânduri, din camera lui fiu-meu se aude muzica tare. Ca din camera oricărui adolescent. Apoi cu o comandă vocală, melodia se schimbă. În fapt, comanda vocală e parte din relația lui cu telefonul. Așa ne sună pe noi, așa deschide aplicațiile, pune muzică și caută lucruri pe internet. 

De altfel, telefonul pare cel mai important obiect din viața sa. Stă tot timpul lipit de mâna sa sau în buzunar. Are de răspuns la un mesaj, de văzut o memă, de accesat o aplicație. Chiar și masa se ia în jurul telefonului. Cu o mână duce lingura la gură, cu cealaltă stă pe telefon. Pe măsură ce-și mănâncă cerealele, ochii înghit tone de informații. 

Și apoi vine să-ți împărtășească. Uită-te la imaginea asta, vezi ce-a făcut ăsta. Facebook nu există, dar Instagram e baza. Și mici știri de pe diverse siteuri. Contractul nostru prevede ca în fiecare zi să-mi spună o știre pe care să o discutăm împreună. 

Tot de acolo își face lecțiile de chitară, tot de acolo citește cărțile care-l interesează, tot acolo se uită la documentare. Copilul meu nu consumă televizor. Televizorul lui este în telefon.

Momentul în care mă scoate din minți este la teme, însă.  Între un exercițiu și o analiză la română, mai are timp de o muzică, să răspundă la un mesaj sau să râdă la ceva. Îi iau telefonul, deseori, tocmai în aceste momente. Așa că trebuie să scrie fără el. Îl verifică, însă, la oră.

Argumentul este că aceasta este metoda lui de comunicare. Și așa e. Nu de puține ori îl găsesc în videoconferință cu alți copii. Chiar și atunci când se joacă. Pentru generația lui, ”afară”este în acel telefon. Iar noi suntem prima generație de părinți care se confruntă cu povestea asta. 

Iar întrebarea pe care mi-o pun este dacă am un copil dependent de telefon. 

Întâi am vorbit cu Laurențiu Gânj. El este consultant în dezvoltarea relațiilor umane, validat de Institutul ESPERE din Paris și trainer calificat de Transformational Psychology Institute din Bergen, Olanda. În ultimii  ani face ateliere care au drept scop folosirea descoperirilor de la Universitatea Stanford în creșterea gradului de motivare în procesul de învațare al elevilor.

Culmea e că Laurențiu a lucrat întâi cu noi, părinții Ne-a testat, ne-a pus întrebări, a vrut să vadă relația noastră cu copilul. Relația cu telefonul. Știe exact ce butoane să apese în relația dintre adolescenți și părinți. Și chiar funcționează, pot să vă spun. 

Am stat de vorbă și despre aplicațiile pe care le putem folosi ca să vedem ce face copilul. Există mai multe tipuri, dar Iphone are dezvoltată propria tehnologie. Când m-am uitat prima dată la sumarul de consum al lui Vladimir am rămas perplex. Stătuse pe telefon mai mult decât îmi închipuiam. Doar că eu stătusem patru ore. Diferența este că eu mai și muncesc pe telefon. Între timp, am stabilit un program și reguli de care ne ținem.

Ce nu știu eu astăzi este ce fel de om va crește copilul meu având la dispoziție acest obiect. Care sunt efectele sociale, asupra vieții sale, asupra comportamentului său. Sănătatea sa ce are de spus din punctul ăsta de vedere? Va fi un adult funcțional după standardele noastre sau va deveni un inadaptat? 

Deocamdată nu am cum să răspund la aceste întrebări. Este un proces lung  și în care am nevoie de asistență specializată. Nu e o dramă. Sunt convins că toată generația copilului meu are fundamentele necesare ca să reușească și să facă lucruri bune. Ce vreau eu acum este să-l învăț echilibrul.

De asta pe 12 octombrie voi fi la conferința The Cyber Effect, realizată de English Kids Academy, International House și Editura Niculescu. Invitata principală este Mary Aiken, pionierul analizei în relația copil-electronice. Mary Aiken este primul psiholog care a realizat un doctorat pe această temă. Și unul dintre cei mai mari specialiști ai planetei în domeniu. Cunoașterea sa este folosită de FBI, Interpol, Casa Albă, și prestigioase universități din lume. Despre cartea sa The Cyber Effect, The Times spune că trebuie citită de fiecare părinte. De altfel, presa britanică a numit cartea sa drept cartea anului și spune că e un semnal de alarmă pentru întreaga societate. 

Pe lângă Mary Aiken și Laurenți Gânj, la cea mai mare conferință din lume pe tema efectelor tehnologiilor asupra copiilor vor veni medici și psihologi. Oameni care îți pot da o mână de ajutor. 

Bănuiesc că nu sunt singur în fața acestei probleme. Sunt convins că sunteți măcar o parte dintre voi acolo. Am o invitație pentru unul dintre voi care îmi va lăsa un mesaj pe blog cu ce se confruntă. Voi asculta poveștile voastre și poate împreună cu Laurențiu găsim o soluție. Dacă se adună mai multe mesaje, o să trag la sorți unul dintre ele. O să mai am două invitații de dat zilele următoare pe FB și Instagram. Pentru cei interesați, un bilet este, în aceste zile, 75 de lei. Cred că e o sumă bine investită. 

Cred că e ceva de muncă până la o soluție bună, dar aici puteți găsi un bun început.  

VIA, aplicația care vindecă suflete lăsate singure

Mi-a rămas în cap o reclamă. De fapt, nu o reclamă. O frază, atât: ”tu mai știi ce face prietenul tău bolnav de cancer?” Nu știu să vă spun când am văzut-o sau la ce campanie era. Mi-a pus însă un gând în minte. De ce să pui întrebarea asta?

Nu mi-a fost foarte clar până când eu însumi am filmat la un spital de copii din Capitală pentru un program de sărbători. Echipele noastre au adus cadouri, am citit povești, am reușit să facem câteva momente de normalitate. După care am plecat. Am plecat și ne-am văzut fiecare de viețile noastre.

Mai mult

Cum a ajuns Google să ne trimită la muncă

Vlad Petreanu scrie foarte bine despre cum i-a umblat Google prin mailuri. Povestea o citiți aici și sunt sigur că o să găsiți câteva similarități cu ceea ce vi se întâmplă, dacă nu chiar cumva întâmplări identice. Pe scurt, Google știa din mailurile lui Vlad că pleacă în Grecia, cât și cum stă și, bănuiesc, mai ales cât  a cheltuit pe treaba asta. Ca să știe ce reclame să-i vândă.

Asta mi-a adus aminte de ce i se întâmplă Alinei de o bună bucată de vreme. Google a început să-i ordoneze viața. În fiecare dimineață îi apare pe telefon un mesaj în care îi spune câte minute mai are până când trebuie să ajungă la muncă. Dacă trece peste o anumită oră începe să se arate alarmat că ”you are late for work”.  Mai mult

Chiar vă doriți o astfel de mașină?

Adică o mașină care să se conducă singură. Să nu puneți voi mâna pe volan. Să știe ea ce are de făcut la semafor, lângă alte mașini sau să-i protejeze pe bicicliști. Google lucrează de ceva vreme la așa ceva și tocmai a prezentat noile rezultate după încă 700 de mii de kilometri, care arată așa:

Foarte frumos. Ar fi însă câteva mici probleme Mai mult

ÎNAINTE SĂ PLECI

Poți primi toate noutățile direct pe email!