sport | Striblea.ro

Cum convingi un puști de nouă ani să se uite la sport

19 aprilie 2015 Vladimir Striblea 5 comentarii

Recunosc că mă roade un pic chestia asta. Sunt tatăl unui băiețel de aproape nouă ani, care nu se uită la niciun fel de sport. Nici la marile evenimente. Și la noi în casă televizorul este mereu deschis la sport: fotbal, handbal, tenis, baschet, ciclism. Eu, unul, încerc să nu ratez nimic. Iar serile în care mă suprapun la emisiune cu Liga Campionilor sunt dureroase. Al meu este însă zen. Știe marii jucători, pe canale nevăzute, dar nu cred că a stat vreodată să vadă un Barça-Real.

La vârsta lui nu vedeam meciuri la tv, pentru că nu prea erau. Dar aveam o planșă din pal pe care desenasem un teren de fotbal cu rezerva unei carioce. Și făcusem jucători din piese de rummy pe care le vopsisem. Un vecin mi-a făcut la Mecanica două porți dintr-o plasă fină, metalică. Și acela era televizorul meu. Când am avut antene destul de puternice să prindem Moscova 1 si 2, am văzut aproape integral Mondialul din Mexic 86 și Europeanul din Germania 88. Așa că știu ce vrea să zică, naționalnaia zbornâia și nașa comanda . Ba, pot să vă spun că l-am văzut jucând și pe basarabeanul Raț la Dinamo Kiev. Și acum cred că este basarabean… Asta era o paranteză. I-am văzut pe toți marii, iar din 90 nu m-am mai despărțit de televizor.

Mai mult

Când visele devin realitate

25 martie 2015 Cătălin Striblea 0 comentarii

Sute de copii împânzesc terenul Sălii Polivalente din Cluj. E finalul Trofelui Carpați de la Cluj, de săptămâna trecută, după meciul cu Suedia. Copiii aleargă în mici grămezi, după fiecare dintre jucătoare. Și nu contează că am luat bătaie la aproape 10 goluri. Mica Brădeanu se fotografiază cu toată lumea. Ada Nechita e într-un mol rulant ca la rugby. Paula e sărutată din toate părțile, după ce numele i-a fost strigat minute în șir. Pe tunelul de la vestiare e un haos complet. Peste o sută de copii și adolescenți sunt adunați în fața ușii pe care o blochează complet. Fiecare fată care iese trebuie să treacă printr-un tunel de pixuri, aparate foto, carnetele de semnături, steaguri în care sunt înveșmântate. Nicicând nu mi-a fost dat să văd atâta iubire pentru naționala de handbal.

Mai mult

Minutul 59

7 martie 2015 Cătălin Striblea 0 comentarii

Leonard Bibirig a luat time-out-ul perfect. E minutul 59.30. Echipa lui, Vasluiul, e condusă cu un gol, 30-29. Au recuperat mingea și au ultimul atac. Îi strânge în jurul lui și le explică pas cu pas ce au de făcut, Mâna dreaptă îl indică pe fiecare. Nu-l aud, poate cei de la televizor, dar nici ei nu o să știe exact ce le spune.

Căci acolo jos e o chimie sudată de luni întregi. Ei, băieții, o să-l înțeleagă și dacă le spune jumătăți de cuvinte. Visează ce au de făcut. El vede totul în minte ca pe un film în care ei sunt actorii. E un automatism în care totul depinde de mici gesturi. Un pas prea înainte, unul prea târziu, un metru mai în față, unul prea în spate, vorba filmului cu Pacino. Cam tot ce muncești într-un an rezumat în 30 de secunde.

Mai mult

Doi kilometri pe zi vă pot schimba viața

1 martie 2015 Cătălin Striblea 0 comentarii

Vineri seară am luat premiu de la Athletic Cardio Club. V-am povestit de ei, când i-am cunoscut la maratonul din Piața Constituției. Doctorul Gabriel Tatu-Chițoiu, un tip care a făcut mai mult bine în țara asta decât cinci guvernări, mă consideră membru al clubului. Dar, de fapt, premiul l-am luat pentru eseu. Mult zis eseu. E doar un text.

Nu mă pot mișca precum oamenii de aceștia și de câte ori mă întâlnesc cu ei sunt sincer invidios. Pentru că, dacă aș fi avut minte și voință, viața mea ar fi putut fi cu totul alta. Mai mult

Herr Pep, cartea despre Guardiola

14 decembrie 2014 Cătălin Striblea 1 comentariu

Marti Perarnau, colegul de breasla care a scris cartea Herr Pep, are parte de invidia mea nemărginită. Omul a avut acces vreme de un an în vestiarul lui Bayern Munchen: la antrenamente, ședințe tehnice, în deplasări. A stat de vorbă cu Guardiola ore în șir, la fel cu jucătorii sau conducerea clubului, dar și cu toată lumea care într-un fel sau altul a a avut legătură cu acest club uriaș.

Și dacă vă așteptați să iasă o carte de genul lui Ancelotti, în care să aflați toate bancurile și bârfele din vestiar, atunci vă înșelați. Ancelotti e geniul obișnuit, supus vremurilor și plăcerilor. Guardiola poate să trăiască doar din fotbal. Chiar și fizic. În zilele cu meci nu mănâncă decât după încheierea partidei. Așa că, scopul lui Perarnau a fost unul mult mai complicat: să înțeleagă mecanismul de funcționare a unei minți strălucitoare și complet dedicate fotbalului. Și i-a reușit, chiar dacă pe alocuri, cartea asta despre fotbal, ușor biografică, devine aridă. Mai mult

Încă o dovadă că suntem vai de noi

9 decembrie 2014 Cătălin Striblea 0 comentarii

Vedeți mai jos câteva imagini cu Sala Polivalentă Fonix din Debrecen.

Are 8500 de locuri, e făcută în 2002 și găzduiește de la sport la concerte. Mai mult aici. Și mai are o trăsătură. Esențială. Mai mult

Voi când ați plâns ultima oară la serviciu?

8 decembrie 2014 Cătălin Striblea 0 comentarii

De fapt, vi s-a întâmplat vreodată să plângeți la serviciu? Să ieșiți pe ușa de la locul de muncă și să vă dea lacrimile. Că v-au înjurat clienții sau că v-a omorât concurența cu un contract mai tare? Sau pentru că cei cu care vă bateți fac lucruri mai bune. Ca să fiu foarte cinstit, nici mie nu mi-e bine uneori când mă uit pe audiențe, alteori chiar mă întunec, dar de plâns încă nu am plâns. Că în definitiv e un loc de muncă, nu e vorba de familie de prieteni sau de cineva drag. Așa că nu plângem.

Lucrul ăsta mi-a dat prin cap aseară, după meciul cu Norvegia, când la ieșirea de pe teren Mica Brădeanu plângea.

Mai mult

Imagini în premieră din culisele naționalei României

6 decembrie 2014 Cătălin Striblea 0 comentarii

Imaginile pe care o să le vedeți sunt extrem de rare. Nu neapărat pentru un jurnalist, ci pentru majoritatea dintre noi. E o părticică din ceea ce înseamnă drumul spre victorie. Una dintre ședințele tehnice ale naționalei, înainte de turneul final al Campionatelor Europene de Handbal, 2014. E genul de imagine care apare mai curând în filmele despre sport, cu marele discurs dinaintea competiției. Am făcut indiscreția de a înregistra un minut din ceea ce au vorbit Alex Dedu și Gheorghe Tadici, înaintea plecării în Ungaria. Nu e muzică, nu sunt cadre strânse, nu apare niciun moment culminant. E doar concentrare și presiune.

Mai mult

Primul interviu cu Alex Dedu, după accidentul de motocicletă

22 septembrie 2014 Cătălin Striblea 0 comentarii

”Băi nene, am învățat pe de rost canalele astea”. Alex se lasă greu pe spate, cât ți-e de lung. Și e lung bine. Lasă un pic patul în jos, apoi apucă apoi triunghiul de sprijin de deasupra capului. Se trage în el și apoi se așează cumva în șezut. Am să revăd mișcare asta de mai multe ori. De fapt este mișcarea cu care se reașeză în pat. Când nu te ajută picioarele și șezutul trebuie să tragi de mâini să te pui în fund.

La televizor curge unul din canalele Discovery. ”Astea și National Geographic , le văd zi de zi. Știu fiecare film din astea.” De fapt ce altceva poți să faci când ești prizonier al patului vreme de o lună. Te doare spatele, te doare fundul, capul și umerii de la cât stai întins.Te doare sufletul că nu poți să pleci.

Așa că te apuci de treaba. Mai mult