sport

Cine trebuie să fie portdrapel la Olimpiadă? Cristina Neagu sau Simona Halep?

Peste câteva zile, Comitetul Olimpic Român va trebui să facă cea mai dificilă decizie dinaintea zilelor de Olimpiadă. COR va hotărî cine este sportivul care va duce drapelul României pe stadionul Maracana în data de 5 august, la deschiderea Jocurilor Olimpice din acest an.

Este, probabil cea mai mare onoare pe care o poate primi un muritor, profesionist în ale sportului, în întreaga carieră. După urcarea unei trepte de podium olimpic. Este, de fapt, ca un Oscar pentru întreaga carieră sportivă. Dar și o posibilitate de marketing uriașă pentru fiecare dintre țările participante. 900 de milioane de privitori a avut la tv, ceremonia din 2012.

Mai mult

”Afară cu străinii din țară”, varianta pentru handbal

Se spune că echipele mari le știi pe de rost. CSM București tocmai s-a calificat în liga asta a echipelor mari. Așa că, după un sezon în care am urmărit-o pas cu pas, pot să spun cum începe CSM. Grubisic, în ultima vreme, în poartă înaintea lui Pessoa. Fisker și Vărzaru pe extreme.

Cea din urmă schimbă în repriza a doua cu Martin, prima cu Iulia Curea. Oana Manea e pivotul de neschimbat. La nouă metri, Rasmussen alternează între Torstensson, Brădeanu, Rodrigues, Gullden și  Jorgenssen. Mai sunt în echipa asta alte brazilience, o rusoaică și câteva românce.

Mai mult

Câțiva părinți au luat-o razna

Știrea asta este complet insuportabilă. Am tot sperat că nu e adevărat. Că este un eveniment minor, că au fost acolo doi părinți nebuni, care și-au ieșit din fire. Dar, nu, a fost o bătaie generalizată, fără discernământ, care a implicat  20 de părinți. Adevărul este de o mizerie cumplită. Și este descris de Prosport foarte clare.

  • Părinţii s-au bătut cu sălbăticie în tribune, fiind nevoie de intervenţia poliţiei
  • Martori oculari vorbesc de 20 de persoane implicate. În timpul încăierării, părinţii au rupt gardurile.
  • Spectatorii au povestit că mama unui copil din teren a fost bătută bestial de mai mulţi părinţi ai unor copii de la echipa gazdă.
  • Copiii priveau îngroziţi scenele de pe margine şi n-au mai putut relua partida.

Mai mult

Cel mai bun fotbalist din cărți

Eu sunt generația care l-a citit pe Cruyff. Nu l-am văzut jucând decât atunci când am crescut și a apărut pe youtube. Dar știu că pe coperta uneia dintre cărțile lui Ioan Chirilă era un tricou portocaliu cu numărul 14, plutind deasupra tuturor.

Am citit astfel toată povestea. Am aflat de haita lui Ajax, de fotbalul total, de generația spectacol pentru părinții noștri și, prin Chirilă i-am simțit neîmplinirea finalelor de Cupă Mondială pierdute.

Mai mult

Ryde. Tomas Ryde

Într-un articol din România, cineva încerca să-i găsească un ultim nod în papură: ”nici acum nu a învățat românește.” Ironie fină și nu prea, cu adresă la turele pe care Tomas le făcea în jurul fetelor la meciurile de la mondiale și când nu rostea prea multe cuvinte.

Adevărul este că noi nu am învățat nici măcar cum îl cheamă pe Ryde. Nu se zice Ride, cum prea des auzim, ci Riude, cum îl cheamă suedezii la ei acasă. Mai mult

Ce nu știe și nu înțelege Nicușor Dan despre sport

De mulți ani tot aud o mantră între intelectualii români și în special în zona celor care intră în contact cu zona de administrație. Undeva, pe la școlile lor și în lecturile lor, a apărut ideea că sportul profesionist este o afacere și trebuie tratată ca atare. Adică, să despărțim banul public de banul ”învârtit” prin sport.

În mantra asta a picat recent și Nicușor Dan, dând dovadă și de superficialitate și de neștiință. „Consider neoportun ca Primaria Bucurestiului sa se milogeasca de guvern sa nu taie furnizarea gazelor, sa nu existe terenuri de sport in care copiii sa poata face gratuit sport, sa nu existe suficiente crese si gradinite de stat, dar aceeasi primarie sa plateasca salarii de sute de mii de euro unor handbaliste,” a scris pe Facebook. Mai mult

De ce nu putea România să ia Campionatul Mondial acum

Herning este un oraș aproape deprimant. Case pătrate de cărămidă deasupra cărora în trei zile nu am văzut cerul albastru. Mica stradă pietonală are agitația unei duminici dimineață în București, deși este la ora marii petreceri. În fața barurilor, într-un soi de ghivece, ard focuri deschise care îi încălzesc pe fumători. Lumea este mai curând liniștită, cu excepția norvegienilor care sărbătoresc cu chiote.

Fetele au fost invitate la banchetul oficial, un amestec de costume, treninguri și rochii de seară. Dar ceva mai târziu li s-au alăturat câtorva suporteri români care sărbătoreau în cel mai vesel pub din oraș. Li s-au alăturat este un fel de-a spune. Au intrat, au salutat și au plecat, în admirația generală a norvegienilor care umpleau la refuz locul. Româncele sunt super-staruri și au fost supuse unei ședințe foto ad-hoc. Mai mult

Cum ajungi să le susții pe ”fetele noastre” în Danemarca

Un căpșor blond, aproape alb, se ridică după speteaza scaunului. Ușor, ușor, cât să ne vadă. Are ochi albaștri ca mai toată nația de pe lângă noi. Nu are mai mult de 3-4 anișori și vrea să știe cine vorbește limba ciudată pe care nu a mai auzit-o niciodată.

Cu siguranță că a vrut să vadă cum arată niște români. Nu am nici un dubiu că toți părinții din tren știu exact cine suntem. Acum o oră am scos un steag și ne-am făcut selfie-uri cu el. ”Fetelor, venim!” Cred că după miercuri, toată Danemarca știe cum arată un steag românesc. Mai mult

Pentru cine jucăm noi? Pentru noi!

Scriu rândurile astea cu câteva ceasuri înainte de meciul uriaș dintre România și Norvegia, la Campionatul Mondial de Handbal. Uriaș pentru că România are nevoie, nu numai în handbal, de o medalie la acest nivel. România are nevoie de încredere. România are nevoie să se agațe de un simbol. Și are multă dragoste de dăruit pentru cineva care merită.

Iar cele menite să facă lucrul acesta sunt câteva fete care, uneori, sunt cele mai detestate din România de către unii. Dacă există o echipă în România căreia să i se ceară imposibilul și, din când în când, să-i reușească, atunci aceasta este.  Mai mult

Am făcut-o din nou!

România merge din nou la Campionatul Mondial de handbal feminin, după dubla cu Serbia, încă deținătoarea medaliei de argint. Am pierdut ieri, dar în tur fetele câștigaseră la șase goluri. Suntem singura echipă care a mers la fiecare ediție de mondiale și europene în istoria acestui sport. Și asta e formidabil. Nu o să zăbovesc asupra chestiunilor sportive, am confrați chiar pricepuți.

O să vă spun însă bucuriile mele după acest meci. Ieri naționala de fotbal a României a făcut un joc cu gust sălciu care a atras toate privirile și comentariile. Un amestec de lehamite cu prea plin de sine, cum rar ți-e dat să vezi. În același timp, în România, vă dau eu vestea asta, are loc Campionatul European de Baschet Feminin. Știți unde se joacă și cine este în grupa României? Nici eu. Mai mult

ÎNAINTE SĂ PLECI

Poți primi toate noutățile direct pe email!