social

De ce nu mai au ungurii chef să învețe românește

Mi-am petrecut finalul de an în Harghita, drept în inima Ținutului Secuiesc. Oameni foarte mișto, gospodari, săritori și gata oricând să-ți dea o mână de ajutor. Știu asta pentru că ni s-a stricat mașina și au șurubăit la ea niște unguri foarte de treaba la un service în Miercurea Ciuc.

Nu am cumpărat pâine, dar vă pot spune sigur că mare parte dintre tinerii pe care i-am întâlnit nu vorbesc românește. De la femeile de serviciu din pensiune, până la vânzătorul de schi-pass-uri. Acesta mi-a scris pe calculator cât aveam de plătit. Aceeași situație cu chelnerițele de la restaurant cu care am vorbit prin traducerea prietenilor noștri secui. Și când spun că nu vorbesc, spun că nu rup o boabă în românește. Nici cuvintele uzuale.  Mai mult,  instructoarea de schi a lui Vladimir ne-a spus că e un moment foarte bun pentru fiica ei să mai prindă ceva în română: ”Are 18 ani, nu vorbește românește și dacă o să lucreze cu voi acum, o să o ajute la Bac. ” Mai mult

L-am chemat pe Dan Puric la tv ca să enervez netul

Azi o să-l vedeți pe Dan Puric la televizor. La RomâniaTv, la ora 20. L-am chemat eu pentru că îmi place să stau de vorbă cu el. Și de aici știu că or să înceapă unii să urle, să se scandalizeze: că a venit prietenul rușilor, că a venit legionarul, că ce caută ultra-ortodoxul la tv, anti-europeanul și mai presus de orice că e deja un clișeu Puric de Crăciun. Mai mult

Porcul care a învins Uniunea Europeană

Aud zilele astea de diverși cunoscuți care sunt pe la tăiat porcul. La neamuri, pe la țară, ba chiar în mici excursii de genul agroturism. Nu știu de unde revigorarea asta bruscă a obiceiurilor naționale sau poate doar am îmbătrânit eu și cei din jur simt nevoia întoarcerii la rădăcini.

Eu, unul, nu am plănuit să merg să tai niciun porc, nici să vad obiceiul, nici să umplu frigiderul până la primăvară. Sincer, mă lasă complet rece. Dar particip la fenomen, fără voia mea, de la primele ore ale dimineții. Chiar sub fereastra mea, între blocuri, un vecin l-a belit pe grăsan, l-a ars cu lampa de benzină și acum îl tranșează expert. Mai mult

Cât ne costă o viață? Doi euro!

E lucrul de care sunt cel mai mulțumit azi. Și mi-a luat fix 10 secunde.

Poți să o faci și tu. Pentru că acolo unde statul eșuează e nevoie de intervenția noastră.  Dă un sms la 8833! Vezi mai multe aici.

Orașul unde aș sta încă o săptămână

Ca să ne înțelegem: Oradea e mai frumoasă decât Sibiul. Doar că nu are un primar-președinte și o publicitate masivă, așa cum a căpătat Sibiul în 2007. Și nici o distanță adecvată de capitală, care să le permită bucureștenilor să cadă repede în fund de admirație. După cum urmează:

Așadar, ce ne-a plăcut: Mai mult

Antrenorul Rapidului, răspuns incredibil la un act de rasism

Fanii Rapidului au aruncat cu coji de banane într-un jucător de culoare, Wellington, la meciul cu Chiajna. Omul, am văzut la televizor, era în pragul lacrimilor. În tribună se aflau soția și copilul său. Acesta l-a întrebat în mod direct ce s-a întâmplat. Ce să-i spui? Aveți întreaga știre aici.

Lipsa de minte a unor membri de galerii nu mă miră. Mai mult

Imaginea care ne arată în ce hal am ajuns

Uitați-vă la stâlpii de mai jos

stalp electric cazut

Stau așa de doi ani. Nicio exagerare. Mai mult

Școala în care se moare în căcat

Un băiețel de 14 ani a murit în fosa unei școli din Vâlcea. A căzut după ce i-a ridicat capacul, iar un bloc de beton de aproape 50 de kilograme a căzut peste el. I-am găsit greu numele. Internetul nu i-l reține decât în gazetele locale. Îl cheamă Claudiu, vine dintr-o familie modestă și acasă mai are doi frați. A murit pentru că a visat că poate mai mult. Ca orice băiețel de vârsta sa. În presa centrală e doar un alt copil care și-a găst sfârșitul în hazna. Un fapt statistic și banal în țara care nu reușește să-și apere copiii de moarte în școlile de unde mai marii zilei fură zeci de milioane de dolari.

Nici lui, știrea nu-i reține numele. A murit în curtea școlii, căzând pe gheață. El a murit, bătut de un coleg. Nu a fost nimeni să-i despartă. Mai mult

Pedalați ca să vă salvați inima

Trei oameni pe care îi știam au dispărut în mai puțin de un an. I-am pierdut. Trei bărbați tineri cu copii mici, care acum vor crește fără tată. Li s-a oprit inima. Brusc, simplu, fără avertismente. Toți trei fumători, agitați să le fie un pic mai bine lor și celor din jur.

De fiecare dată când am aflat mi s-a pus o greutate pe inimă. Mi-am dat seama că mi-a trecut glonțul pe lângă ureche. Cu câteva luni înainte de accident, am început să slăbesc. Am dat jos 15 kilograme și am început să alerg în fiecare zi, să fac sport măcar o oră. Unul dintre doctori mi-a spus că hotărârea asta bruscă a mea e posibil să mă fi salvat.

Mai mult

Șoc și groază! Am mers cu tramvaiul după 8 ani

Sunt foarte sincer. Ultima oară am fost cu tramvaiul în 2006 la un meci al Stelei, în Ghencea. Acolo parcarea este o mizerie așa că la dus iei tramvaiul. La întors, iei pe josul, că nu încăpem 30 de mii în 2 tramvaie. Să nu mă înțelegeți greșit. Nu mă duc la colțul blocului cu mașina, dar nu folosesc mijloacele de transport în comun. De lene probabil. Așa că, atunci când au venit oamenii de la DoTheRightMix și au spus ”nu vrei să încerci măcar o dată?”, am zis ”de ce nu” și am plecat cu toată familia, ca în excursie.

Ba, mai mult, am zis să măsor dacă nu cumva de la mine de acasă se ajunge mai ușor cu tramvaiul la muncă, decât cu mașina. Și am filmat momentul.

Mai mult

ÎNAINTE SĂ PLECI

Poți primi toate noutățile direct pe email!