Pe la noi prin cartier se știa că vine Crăciunul când apărea Panciurel cu acordeonul. Panciurel era pe vremea aia țigan, nu știu dacă acum este rrom. Era înalt, negricios și juca cel mai bun fotbal din cartier. Avea viteză și dribling și totdeauna jucam cu el împotriva altor blocuri. Habar n-am de ce îi ziceam Panciurel, că pe el în acte îl chema Aurel.

Taică-său cânta la clarinet și stăteau la singura casă care scăpase de demolare pe lângă noi. De sub gardul lui pornea derdelușul, iar în curte un ofițer de securitate închiriase un loc pentru cușca unui câine de vânătoare care ne teroriza când îi dădea drumul. Ta-su lui Panciurel a fost cel care ne-a adus primii blugi, după revoluție. Și tot el a avut prima mașină tare din cartier, un Opel luat de pe la Paris, pe unde cânta în metrou. Mai mult