sănătate

Cum alegi implantul dentar potrivit? Doi chirurgi de top răspund.

Știi cum e? Îți bagă un ac acolo, pe gaura aia și apoi merge cu el în jos și-l învârte. Și scoate ce e acolo cu un fel de pensetă. Am crezut că mor. Cred că m-au legat de scaun ca să nu fug. Dar am auzit de unii care au leșinat. Asta este ce mai îngrozitoare durere cu putință…”

Scosul” nervului de la măsea sau “omorârea” nervului era aproape apogeul mersului la dentist în anii ‘80-’90. Și o dovadă a curajului între băieții de la bloc sau de la facultate. Un bărbat adevărat trebuie să fi trecut prin această durere și, de fapt, prin acest ritual care te ducea la maturitate. De fiecare dată când îl auzeam pe câte unul cu povestea asta, mi se ridica părul din cap. 

Spun aproape apogeul pentru că exista și o culme a curajului: extracția. Din când în când apărea un cetățean, umflat la față, abia vorbind și care anunța că a rămas fără o măsea. “N-a prins anestezia…Știi cum a fost…pe viu mi-a scos-o.” Existau povești ale căror detalii te îngenuncheau pe loc. „A sărit puroiul pe doctor, știi cum… „Și, inevitabilul: “avea niște rădăcini, a pus doctorul piciorul pe scaun ca să poată trage”.

Nu mi-a fost clar atunci de ce se face, când se face, care e procedura, dar știam că atunci când văd un om venind dărâmat de la dentist, i s-a întâmplat una din astea două.  Pe măsură ce anii au trecut și tehnologia de top a venit și în România, mi s-a mai completat povestea în minte. Mai ales că cei din jurul meu au ajuns să vorbească des despre implant. Fiori am avut de fiecare dată când i-am auzit, dar am început să cred că ceva s-a schimbat. Pentru că lumea nu mai povestea ca despre o mare nenorocire. Parcă nu mai era așa un act de curaj. Și parcă scosul măselei, la nevoie, și înlocuitul au devenit o procedură obișnuită, care face parte din normalul vieții. 

Ce știi despre implantul dentar, în mod obișnuit 

Am un coleg care “a șurubăit” în gură vreme de jumătate de an. A avut tot felul de intervenții complicate care au presupus burghie, găuri în maxilar, uneori vorbit mai puțin, dar care mi-a zâmbit apoi cu  dantură perfectă. “Implanturi!”, mi-a spus zâmbind. Un amic ne-a anunțat că nu poate veni la o petrecere pentru că-și face opt implanturi. Opt? Prima dată m-am gândit că o să moară de durere, că-l găsim în chinuri, că este cel  mai mare act de curaj de pe lumea asta. Dar e bine, sănătos și râde. Imediat o să vă arăt că opt implanturi nu e mare lucru. Se poate și mai mult. Deodată.  

Și apoi am văzut-o pe Alina, soția mea, care privea fenomenul mai curând cu curiozitate. Era fascinată de dispozitivul din titan și zirconiu și mai ales de faptul că doctorița sa refuzase să-l pună pe primul pentru că venise o mică zgârietură. “Or, un lucru care te va însoți toată viața nu trebuie să aibă greșeli.

În ce mă privește, am avut parte de o “omorâre de nerv”, dar în niciun caz de experiența terifiantă din mintea mea. Ce țin minte clar e o ustensilă pe canal, dar și faptul că nu durea cum m-aș fi așteptat. Explicația cred că e binevenită.

De fapt, azi, dacă intri într-o clinică modernă, îți dai seama cât de mult a avansat această știință. Și că stomatologia poate fi făcută fără durere și fără spaimele din trecut. 

Cine are experiență mare în implantul dentar?

Dentalmed este una dintre cele mai mari clinici de specialitate de la noi. Și are o experiență uriașă în arta implantului. 

În ultimele săptămâni am stat de vorbă cu doi chirurgi importanți despre această procedură medicală, SF acum câțiva ani, dar care în ziua de azi este, de fapt, o chestiune banală.  

Dentalmed este o clinică stomatologică de top, în București, care are un avantaj excepțional. Medicii care lucrează aici au specializări și hiper specializări, adică știu să facă la milimetru, poate chiar la micron, un anumit tip de tratament, împărțindu-și sarcinile. De asemenea, Dentalmed este o clinică cu o tehnologie de excepție, în care se face de la tomografie 3D până la chirurgie pediatrică. Și totul in-house, cum s-ar spune, adică ești diagnosticat și vindecat în aceeași clădire, de aceeași echipă. Iar sintagma Luxury Dental Clinic care apare pe pagina sa de internet, nu se referă la modul în care arată clinicile companiei, ci de fapt la un tip de investiție în modul în care ești tratat de către personal și medici. 

Clinica Dentalmed

Tehnica și tehnologia de implant dentar au ajuns la un nivel comparabil cu orice clinică din lumea mare. Dacă te uiți pe pagina Dentalmed, o să găsești o sumedenie de tehnici și o mulțime de tipuri de implanturi. De la prețuri și materiale accesibile până la cele mai noi invenții și aliaje ale mileniului nostru. În fapt, îndrăznesc să cred că e o mică dificultate în a alege tipul de implant pe care să-l folosești. 

Îmi dau seama de asta din convorbirile mele cu dentiștii Dentalmed, dar și din mulțimea de căutări pe care pacienții le fac pe Google. Așa că am ales cele mai frecvente întrebări de pe Google și le-am adresat unor stomatologi Dentalmed pentru a obține răspunsuri clare și utile, dincolo de paginile de internet. Așadar, chirurgii dr. Mihnea Velisarato și dr. Dragoș Popescu au răspuns la întrebările voastre. 

Ce este, de fapt, un implant dentar?

La carte scrie că implantul este un șurub, din titan, cel mai adesea, care înlocuiește rădăcina dintelui lipsă. Sau după cum spune chirurgul dr. Mihnea Velisarato de la Dentalmed: ”Cea mai comodă și mai prietenoasă variantă de înlocuire a unui dinte”. Dr. Dragoș Popescu adaugă: “Ce încercăm noi să facem este să oferim cel mai apropiat lucru de ceea ce a făcut natura. Cel mai confortabil care poate fi făcut de om”.

Tehnic, un dinte pe implant este alcătuit din trei părți. Este vorba de șurubul care se introduce în os (implantul propriu-zis), un bont protetic și o coroană dentară, care va fi elementul vizibil în gură al viitorului dinte. Operațiunea se realizează cu ajutorul unor freze sau burghie care dau gaură în os. După curățarea locului și introducerea șurubului, zona se lasă la vindecat câteva luni și apoi este instalat dintele nou. Esența este ca noul dinte să aibă un sistem de prindere în os, așa cum au fost rădăcinile celui natural. În timp, osul se solidifică în jurul implantului. 

Sau, după cum mi-a spus dr. Dragoș Popescu este primul pas spre sănătate. “O sumedenie de boli digestive încep de la dinți. Digestia începe în cavitatea bucală. Totul se reduce la calitatea vieții. Implanturile acestea te feresc de boală și-ți dau o calitate a vieții mai bună și o sănătate mai bună.

Când îmi trebuie implant dentar?

Când un dinte nu mai este viabil. Atunci când nu mai poate fi salvat, nici măcar prin omorârea nervului, introducerea unui pivot și reconstruirea sa. De fapt, fiecare pacient hotărăște cu ajutorul medicului acest moment, dar și modul în care procedura medicală îl va ajuta.

Există și alte soluții?

Acestea se analizează de la caz la caz alături de un medic. Niciun medic serios nu-ți va propune un implant dacă acesta nu este sută la sută necesar. Există și alte metode care să-ți redea confortul și calitatea dinților din trecut. 

Aici vei găsi un tabel cu alternativele la implant dentar și ce presupun ele în comparație cu acesta.

Cum aleg implantul dintre numeroasele variante? 

Și aici există un tabel cu prețuri pentru implanturi dentare și metode. Alegerea soluției nu este, însă, una comercială. Alegerea soluției este dată de tipul de probleme cu care te confrunți, structura oaselor tale, sănătatea gingiei, numărul intervențiilor necesare și, nu în ultimul rând, abordarea medicului. Inclusiv modul în care este obișnuit să lucreze cu anumite tipuri de implanturi. 

Un preț al implantului dentar mai mare înseamnă că e mai bun?

Există prețuri mai mari și într-adevăr implanturile acelea sunt, poate mai bune sau mai evoluate. Dar aceasta este medicină. Tu impreuna cu medicul implantolog veti alege implantul cel mai potrivit cazului tau. Chirurgul dr. Mihnea Velisarato spune că alegerea “va fi făcută în funcție de oferta osoasă a pacientului. Adică de cât os cantitativ si calitativ are pacientul în zona respectivă.

Dr. Mihnea Velisarato

Și asta se face cu ajutorul unui indicator Bone to Implant Contact. Acesta măsoară microscopic cât din implantul pus are contact cu suprafața osoasă. Și cu cât implantul este mai bun, contactul depășește 90 la sută. Doar că acest tip de implant se recomandă atunci când cantitatea de os este limitată, precară. Mai pe șleau, nu ai nevoie de cel mai scump implant, dacă ai destul os sănătos.  “Brandurile renumite au un coeficient BIC de peste 90 la sută.” Adică va rezista mai mult în gură, dar pe care medicul îl recomandă când oferta osoasă este mică.  Un implant din acesta cu peste 90 la sută poate echivala cu unul cu un coeficient mai mic, dar care este mai lung și se instalează într-o zonă cu mai mult os. Deci este și ceva subiectiv aici. Mai ține de și de experiența medicului și de implanturile cu care a lucrat anterior.

Chirurgul dr. Dragoș Popescu spune că  “Teoretic, cu cât e mai scump, poate fi mai bun. Dar noi ne uităm prima dată la numărul de ani de studii din spate. Pot apărea companii care oferă implanturi noi, senzaționale, dar întotdeauna trebuie dublate de studii aprofundate de lungime mare.”

Implant din titan sau zirconiu?

Una dintre cele mai des rostite întrebări pe Google. De obicei, un implant dentar este din titan sau din aliaj titan-zirconiu. Zirconiul este un material mai nou care încă nu este studiat la fel de mult. Implanturile din titan sunt urmărite de peste 30 de ani. Zirconiul este un material nou excepțional, dar despre care știm mai puțin. Chirurgii consideră că titaniul este un material mai versatil care poate fi adaptat mai bine unor unghiuri dificile.  

În schimb, se practică des ca ca bontul protetic si coroana pe implant să fie făcute din zirconiu. Acesta seamănă la agregare cu un porțelan. Are și capacitățile acestuia. Fiind însă alb, valoarea sa estetică este mult mai mare. Așadar, de obicei, șurub de titan sau aliaj de titan – zirconiu și bont protetic de zirconiu plus clasica coroană de porțelan pe suport zirconiu sau chiar în totalitate din zirconiu. 

Dr. Dragoș Popescu spune: “Știți unde se vede cel mai bine diferența dintre zirconiu și titan? Într-un club unde este lumină violetă. Zirconiul are avantajul că are o aparență naturală. 90 la sută sunt titan plus zirconiu. Iar zirconiul este biocompatibil total.

Dr. Mihnea Velisarato: “Titaniul este foarte studiat. De 30 de ani. Vine cu multe studii clinice în spate. Știi la ce să te aștepți. La zirconiu, nu.”

Implant dentar secțiune. Foto: Pexels

Implantul dentar doare?

Știința modernă a stomatologie împiedică durerea. Se lucrează cu anestezie locală, ba, mai mult, în cele mai multe cazuri, la Dentalmed se lucrează cu anestezie venoasă și cu anestezist prezent la operație. Nu e vorba de o anestezie generală, ci de proceduri de reducere a anxietății si a durerii, intraoperator si pe termen mai lung. Durerea postoperatorie și edemul sunt întâlnite, firesc, dar de la DentalMed pacientul pleacă cu toate medicamentele pregătite de stafful clinicii, care să atenueze eventualele probleme. 

Dr. Mihnea Velisarato: “Sunt multe cazuri în care, pe lângă o anestezie locală, este necesară și o anestezie pe venă. Sunt niște substanțe care controlează anxietatea, pulsul, e vorba si de antibiotice. Sunt substanțe care sunt utile și post operator. Cu alte cuvinte, în timpul operației nu există nicio durere.

Câte implanturi dentare poți face deodată?

Când am auzit unul dintre prietenii mei că a făcut nu mai puțin de opt în câteva zile, am spus că este un erou. După care, vorbind cu dr. Mihnea Velisarato și dr. Dragoș Popescu, i-am mai tăiat din vitejie. Adevărul este că se pot face și peste zece implanturi deodată, iar operația durează cam două – trei ore. Domnul Velisarato i-a pus zece implanturi deodată tatălui său, care avea vârsta de 90 de ani. Așadar, limita ține de puterea pacientului și limita chirugului.

Dr. Mihnea Velisarato: “Nu există un număr de implanturi care se pot pune deodată. Totul ține de nevoile pacientului, de îndemânarea medicului, de cantitatea de anestezic. Și atunci astea dictează câte poți pune. Eu am pus și 14 odată, dar cu o procedură mai complicată, și a durat spre trei ore. Dar acesta este un timp scurt. De multe ori, poți extrage dintele și insera implantul, în aceeași sedință.

Poți mânca dupa ce ti s-a inserat un implant dentar?

Postoperator, o perioadă este indicat sa consumi mâncăruri lichide sau pasate, fara extreme de temperatură (prea fierbinți sau prea reci).

Implantul dentar se poate face într-o zi? 

Știu că sună ciudat, dar e o întrebare adresată frecvent. Multă lume își dorește să termine treaba repede. Dar nu uitați că este o procedură medicală. Criteriul vitezei, oricât de plăcut ar fi pentru noi, nu este cel mai important. Răspunsul este că se poate face într-o zi, dar numai dacă sunt îndeplinite condițiile medicale. Respectiv se poate face incizia, curățarea locului și introducerea șurubului. Dar partea de vindecare și de îmbogățire a osului, trebuie așteptată. 

Dr. Dragoș Popescu spune că “Până la urmă este o procedură agresivă. Nu poți să o grăbești. O faci și în funcție de puterea pacientului. Dacă trebuie să aștepți patru luni, vei aștepta patru luni și dacă ești Bill Gates. Pe de altă parte, abordăm diferit și în funcție de vârsta pacientului. La 80 de ani, îți trebuie calitatea vieții cât mai repede. Nu mai ai timp să aștepți. Un an e mult. La 30 de ani, poți aștepta câteva luni.

Dr. Dragoș Popescu

Toate operațiunile legate de implant se pot face la Dentalmed?

Da. Inclusiv evaluarea se face la această clinică, cu tot cu examenul tomograf. După care urmează analizele și tot ce este necesar ca operația să fie o reușită. La Dentalmed e plăcut și pentru că de la intrare ești preluat de un ghid care are grijă de dosarul tău de la cap la coadă. Primești nu numai îngrijirea preoperatorie, dar mai ales post-operatorie, când ești ghidat de la cap la coadă. 

De altfel, vă las aici un link cu tot ce înseamnă pașii operației de implant dentar.  

Se poate face implant dentar dacă ai osteoporoză?

Osteoporoza afectează mai mult oasele membrelor și mai puțin cele ale maxilarului. Este, însă, o problemă, da. Pentru că osul se regenerează mai greu. Iar dacă ai și tratament, trebuie să-l oprești ca implantul să aibă loc. De obicei se fac teste ca să se vadă riscul osteonecrozei. După acestea se pot face implanturi și nu este aceasta o contraindicație. Iar, mai nou, marile companii au produs implanturi într-un mediu lichid. Dr. Mihnea Velisarato: “Implantul acesta (Straumann SLActive) este folosit pentru pacienții cu osteoporoză sau alte boli, cum ar fi la diabet.”  

Implantul dentar este pe viață?

Implantul este considerat de succes dacă se mai află în gură după 10 ani. Studiile medicale urmăresc această procedură în ultimii 30 de ani. Ce știm foarte clar că un implant este gândit pe viață, dar că trebuie îngrijit ca să rămână acolo vreme îndelungată. Respectiv zona trebuie igienizată de mai multe ori pe an, iar placa bacteriană trebuie îndepărtată. Cu cât aceste operațiuni se fac ca la carte, reușita va fi mai mare. 

Dr. Dragoș Popescu: “Starea de sănătate a unui om nu poate fi estimată mai mult de 10 ani. Șurubul, da, este garantat pe viață, dar legătura sa cu osul, ce se întâmplă în corpul nostru nu poate primi o garanție pe viață.

Dr. Mihnea Velisarato: “Problemele la un moment dat apar. Și fiziologic ni se reduc oasele. Dar pot apărea infecții, poate apărea diabetul. Studiile merg până la 20 de ani, dar noi considerăm succes dacă implantul este peste 10 ani în gură. Nu știm cât va dura în realitate. E ca și cum un ginecolog îi va spune unei mame, copilul dvs. nu va purta ochelari.”

Este demontabil implantul dentar?

Doar dacă este nevoie. De ce ai scoate un astfel de dispozitiv din gură? Sunt două motive: apariția unei boli și îmbătrânirea. Dacă apare o boală, atunci se pot produce infecții sau apărea probleme care să afecteze osul. Și atunci se fac ajustări. Și nu uitați că îmbătrânim și că oasele noastre se micșorează. Asta înseamnă că este posibil ca, o dată în viață, să trebuiască să umblăm  la aceste implanturi.

Știu că multă lumea se va uita la vârstă. După studiile Dentalmed, vârsta medie a pacienților este de 48 de ani. Asta arată ceva, spune dr. Dragoș Popescu: “Ține de educație și de presiune socială. Nimeni nu se uită în gură să te trimită la doctor. Iar dacă nu facem educația necesară ca oamenii să se îngrijească, ajungem aici.

Asta înseamnă că nu e obligatoriu să ajungeți la implant. S-ar putea să nu fie necesar. Dar dacă este, atunci sper să fi răspuns la curiozitățile voastre cumva și ca acest articol să fie de folos. Mult mai multe date sunt pe site-ul Dentalmed, iar recomandarea mea este să stați de vorbă măcar o dată cu medicii de acolo. E o discuție, iar modul în care veți fi primiți chiar o să însemne mult pentru voi. 

Articol promovat de clinica Dentalmed

Foto principal: Pexels

Ce trebuie să știi despre Roe v Wade și avort în Statele Unite.

Textul acesta aduce câteva explicații scurte despre ce înseamnă hotărârea Curții Supreme a Statelor Unite în cazul Roe v Wade sau ceea ce-a fost transmis la noi drept interzicerea avortului în America. Două precizări, însă, înainte.

Avortul nu a fost interzis în SUA.

Sunt pro-avort și susțin libertatea femeilor și a cuplurilor de a hotărî în privința aceasta. Cred că legislația din România, care dă posibilitatea întreruperii sarcinii în primul trimestru, este corectă. Cred că, atunci când vorbim despre astfel de decizii, trebuie să ne precizăm poziția.

Ce este Roe v Wade

Roe v Wade este numele unei hotărâri din 1973. a Curții Supreme de Justiție a SUA. Jane Roe este un nume fictiv dat pentru protejarea intimității unei femei din Texas, pe numele său adevărat Norma McCorvey. Ea a rămas însărcinată și a dorit să facă avort, dar legislația din Texas îi interzicea acest lucru.

A intentat proces împotriva procurorului șef local, Henry Wade, în calitate de reprezentant al statului, spunând că legea care-i interzice avortul este neconstituțională.

A câștigat atât în fața instanțelor locale, cât și în fața Curții Supreme de Justiție, care are rol constituțional. Aceasta a spus, pe baza unui amendament privind viața privată, că există un drept la avort. Curtea a dat totuși posibilitatea statelor să reglementeze pe trimestre dreptul la avort, susținând că trebuie căutat un echilibru între drepturile femeilor, politica demografică și viața fătului. De asemenea, a statuat că dreptul la avort este fundamental și că fiecare lege emisă de state pe tema asta poate și trebuie să fie supusă unui control strict al instanțelor americane.

De ce a fost schimbată hotărârea

Decizia a împărțit societatea americană în două, pozițiile principalilor actori schimbându-se de-a lungul anilor în funcție de diverse situații politice și alegeri. Una peste alta, în ultimii ani, a existat o presiune publică masivă a unor grupuri religioase, economice și politice ca decizia să fie întoarsă.

Acest lucru s-a putut petrece după ce Curtea Supremă a căpătat o majoritate cu orientare conservatoare, cu ajutorul a trei judecători numiți de președintele Trump. Iar momentul potrivit a fost cazul Dobbs vs Jackson Women Health Organisation.

Thomas Dobbs este numele șefului Ministerului Sănătății (sau echivalentul acestuia) din Mississippi. Jackson Women Health Organisation este singura instituție care efectua avorturi în acest stat. Clinica dat în judecată statul pentru apariția unei legi care interzicea avortul după primul trimestru de sarcină, chiar și în cazul violului sau incestului.

De fapt, ce urmărea clinica era o clarificare a termenului de viabilitate a fătului. Așa procesul a ajuns la Curtea Supremă.

Ce prevede întoarcerea

S-au judecat două capete de dosar. Primul este chiar procesul Dobbs vs Jackson unde Curtea a hotărât cu 6-3 că instanțele inferioare au greșit când au dat dreptate clinicii Jackson. Curtea a întors cu această ocazie și hotărârea Roe vs Wade, dar cu scorul de 5-4. Ea a stabilit că dreptul la avort nu este unul constituțional.

Asta înseamnă, în mod clar, că reglementarea avortului va fi făcută de fiecare stat în parte. Adică legislația nu va mai fi unitară la nivelul statului federal, ci că parlamentele locale vor hotărî conform voinței alegătorilor de acolo. Așadar, unele state vor interzice avortul, altele îl vor lăsa liber, altele vor institui diverse trepte.

Atenție, și acum legislațiile locale permit avortul în diverse stadii ale sarcinii, în mod diferit, în diverse state americane. Unele dintre ele sunt de acord cu avortul dincolo de primul trimestru, așa cum e la noi.

Cum arată situația pe state

Înainte de acest lucru, să spunem că mai multe grupuri democratice ar dori o legislație federală, lucru care este posibil și nu este interzis de decizia Curții Supreme. Președintele Biden a promis că va lupta pentru o astfel de legislație.

O astfel de legislație va trece cu siguranță de Camera Reprezentanților, dar nu are destul sprijin să treacă și de Senat, mai ales că democrații sunt divizați acolo.

Astfel, este posibil ca fiecare stat să facă acest lucru individual în cel mai scurt timp. Multe dintre ele au legislația pregătită deja de ani buni. Rezultatul hotărârii Dobbs este așteptat de multă vreme.

13 state au legi care vor intra deja în vigoare. Acestea sunt Arkansas, Idaho, Kentucky, Louisiana, Mississippi, Missouri, Nord Dakota, Oklahoma, Dakota de Sud, Tennessee, Texas, Utah și Wyoming.

Cinci state se vor întoarce la legile deja existente înainte de 1973. Alabama, Arizona, Michigan, West Virginia și Wisconsin. Mai sunt patru state care au deja interdicții la șase săptămâni: Georgia, Iowa, Ohio și Carolina de Sud.

De partea cealaltă sunt statele democrate, precum California, care au anunțat deja că vor menține și vor înlesni avorturile. Este posibil ca la finalul acestei perioade, America să fie împărțită în două asupra avortului.

Pe cine va afecta

Hotărârea Dobbs are un amendament scris clar chiar de unul dintre judecătorii conservatori. Statele nu pot interzice migrația pentru a face avort. Așadar, poți pleca din statul tău ca să faci avort în altă parte a țării.

Pe scurt, cei mai afectați de o astfel de interdicție vor fi cetățenii cei mai săraci ai țării, cei care nu au posibilitatea de a susține material deplasarea și costurile unui avort. Datele arată că cele mai afectate vor fi femeile sărace din statele sudice, care vor trebui să călătorească distanțe mai mari.

Cum numărul clinicilor va fi mai mic, și programările vor fi obținute mai greu. În general va fi vorba de femei aflate în intervalul 20-30 de ani și care au deja un copil, majoritatea de culoare.

Câte avorturi sunt în SUA anual

Câteva studii preliminare arată că numărul avorturilor va scădea cu cel mult 13-14 procente. O lege care a fost adoptată în Texas a dus la scăderea avorturilor cu 10 la sută, majoritatea celor aflate în această situație călătorind sau apelând la pastile care pot fi aduse din alte state.

O statistică prezentată de NYT arată că una din patru femei din SUA ar putea fi pusă în situația de a plănui un avort. În 2017, în Statele Unite au avut loc peste 1,1 milioane de avorturi, 800 de mii în clinici și peste 300 de mii cu ajutorul pastilelor.

Încheie asta dezbaterea?

Dimpotrivă, ea revine masiv pe agenda electorală, iar politicienii chiar trebuie să țină seama de voința populară. Hotărârea Curții Supreme vine în răspăr cu majoritatea americanilor, care susțin dreptul la avort. Este posibil ca tema să aducă câștiguri electorale politicienilor care înlesnesc avorturile.

De ce este important pentru Europa

Grupurile religioase, economice și politice care susțin interzicerea avorturilor nu sunt doar locale, ci funcționează global. Polonia a luat o astfel de decizie recent, iar alături de ea se mai află Nicaragua și El Salvador. De fapt, numărul statelor care interzic avortul este de aproximativ 50. În ultimii 30 de ani, 59 de state au mărit accesul la avort.

Dar cum Statele Unite sunt văzute ca un campion al democrației și drepturilor omului, hotărârea recentă poate aduce un sprijin major mișcărilor împotriva avortului.

Foto de Duané Viljoen pentru Pexels

Ce înseamnă un abonament medical în România. Câteva calcule nevăzute.

#advertorial

Cu zece ani în urmă, am petrecut mai bine de șase ore într-o sală de așteptare a unui spital bucureștean. Am scris atunci cu încrâncenare. Despre durere, răbdare, iubire, dezinteres și curajul unor medici de a-și face meseria. Zeci de pacienți am stat acolo ca într-un purgatoriu, înconjurați de birocrație, nervi, fără ferestre, și cu un miros de varză acră care străbătea holul spitalului. 

Printre pacienții cronici se amestecau cazurile de la urgență, copii și adulți erau văzuți de aceeași doctoriță inimoasă, care în ziua aceea era “și asistentă și infirmieră.”

Două motive erau pentru aglomerația aceea. Măiestria medicului și faptul că un examen Doppler era prohibitiv atunci. 

Spun asta pentru că, între timp, pentru mulți români, situația s-a schimbat. Astăzi un examen medical de tipul acesta este accesibil și ca timp și ca bani pentru mulți dintre noi. Și poți să te duci la clinică la ora dorită, la medicul dorit, chiar dacă trebuie să aștepți. Dar așteptarea este parte din toate sistemele medicale ale lumii.

Iar dacă ești și abonat, s-ar putea să ai și câteva beneficii, mai ales ca preț, atunci când îți alegi doctorii. 

Nu am făcut niciun secret din faptul că sunt de ani buni abonatul Rețelei de Sănătate Regina Maria. Faptul că nu mai stau la cozi sau că economisesc niște bani nici măcar nu o consider marea realizare a sistemului. Ci platforma din care îmi aleg medicii la care mă duc. 

Știți la ce mă uit? La CV-uri. Pentru că sunt realmente importante. Poți să vezi repede cât și unde a studiat medicul tău, ce experiență are și dacă e priceput la ce ai tu. Eu așa am ales ultimele dăți și mi s-a părut corect. 

Astăzi vreau să vă prezint o perspectivă nouă asupra abonamentelor medicale. 

Pentru noi sunt importante timpul și banii. Dar există o dimensiune pe care nu am văzut-o niciodată și la care merită să ne uităm. Faptul că astăzi nu mai stau la o coadă într-o cameră fără geamuri, la un subsol, arată o transformare a României. Și care oferă multora dintre noi servicii de calitate. 

În România sunt astăzi peste 1,62 de milioane de abonați la servicii medicale, conform studiului “ „Piața abonamentelor medicale: analiza impactului economic și social în România”, realizat de compania de analiză E&Y. Asta înseamnă că un român din trei care muncesc activ este abonat, fie individual, fie prin intermediul companiei sale. De exemplu, rețeaua Regina Maria are un portofoliu de 8000 de companii, care oferă 720 de mii abonamente. 

Dar lucrurile mai spectaculoase încep de aici. Aceste abonamente medicale generează un impact pe orizontală de 776 de milioane de Euro. Ca să mă fac mai bine înțeles, pentru funcționarea acestor servicii, diverse companii și lucrători, generează în economie o cifră de afaceri de aproape 800 de milioane de Euro. Iar de câte ori se creează un loc de muncă pe piața abonamentelor medicale, acesta generează alte două noi locuri de muncă în România.

Pentru prima oară aflu și eu această cifră.

Companiile private din România au investit în infrastructura sanitară, asta însemnând aparatură și spații, 2,8 miliarde de Euro. Suma este mai mare cu un miliard de Euro decât ce bani are acum România în programele europene pentru construirea de spitale. Iar aceste 2,8 miliarde de Euro vin din investiții private, credite și bani din abonamente. Căci abonamentele susțin, de fapt, dezvoltarea infrastructurii. Cum ar veni, când te abonezi, construiești sau utilezi spitalul la care ai contract. Bonus, îți vezi și de sănătate. 

Din această sumă, doar rețeaua Regina Maria a investit 200 de milioane de Euro în deschiderea sau extinderea de spitale. Astăzi are peste 400 de locații proprii sau partenere în toată România – clinici și spitale, iar în ele lucrează nu mai puțin de 3000 de medici, la un click distanță. Nu știu dacă ați remarcat că în clinica virtuală te poți programa chiar și în 24 de ore. Bine, la unele specialități, eu am găsit medic chiar și peste șase ore. 

Am vrut să vă povestesc asta pentru că eu sunt convins că discuția publică din România nu poate fi doar o stare de revoltă și de nemulțumire continuă. Țara asta se construiește sub ochii noștri și nu avem timp să observăm asta. 

Mai există un calcul din studiul E&Y, care merită numit. Pentru că, iarăși nu-l vedem. 

Un abonament medical de companie costă până în 15 Euro pe lună. Dar se adună de la multă lume. Iar asta face diferența. Pentru că studiul arată că angajații care merg la doctor în anul acela beneficiază de servicii gratuite în valoare de 570 de Euro. Așadar compania plătește pentru tine anual cam 180 de Euro, iar dacă ai o problemă, tu primești prin consultații și analize o sumă de trei ori mai mare. Pentru că aceasta este marea putere a comunității.  

Sunt sigur că toți avem experiențele noastre mai bune sau mai proaste la medic. Ale mele s-au îmbunătățit în ultimii ani. De asta cred că merită, la final, să vă mai spun câteva dintre beneficiile unui abonament.

  • 90 la sută dintre analizele recomandate anual* sunt incluse gratuit în abonament
  • Programarea se poate face rapid la orice specialitate, chiar și online sau de pe telefonul mobil. Durează doar dacă vrei la un medic foarte cunoscut
  • Evaluare și monitorizare gratuite post-Covid
  • Acces prioritar la medicii de familie din Rețea
  • Economisirea de bani. 

Acest text nu este menit să vă convingă. Fiecare își gestionează viața potrivit înțelepciunii sale. Vreau doar să introduc în spațiul public date mai complexe decât am plătit x și am primit y. Societățile au un ritm și o construcție mai complicate și pare că România a înțeles care este drumul cel bun. 

*Încerc o explicație pentru ce înseamnă recomandate anual. Și mă gândesc pe viitor să scriu un text separat despre asta pentru că necesită câteva explicații

Recomandate anual înseamnă, în viziunea medicilor, consultatii de prevenție, analize de laborator, screeninguri oncologice (în funcție de vârstă, sex și istoric medical) pe care este bine să ni le facem anual, pentru a ne monitoriza starea de sănătate. În alte state, Germania de exemplu, persoanele care nu merg anual la medic pentru efectuarea acestor investigatii preventive, riscă să își piardă asigurarea medicală de la stat (echivalentul CNAS-ului nostru). Întrebarea mea este dacă nu cumva ar trebui să avem o dezbatere chiar despre această necesitate. Sau despre cum să impulsionăm lumea să facă aceste analize recomandate anual. Asta ar însemna, de fapt, să ne crem drepturile. Cum procedăm?

Photo by Pavel Danilyuk:

#articol susținut de Rețeaua Regina Maria

Dialoguri cu Paul Olteanu II #3. Mai este bătaia ruptă din rai?

În acest al doilea sezon al colaborării cu Paul Olteanu vrem să aflăm dacă expresiile și zicătorile românești mai sunt valabile în anul 2022. Câte dintre zicătorile și expresiile noastre sunt chiar de bine? Dar câte dintre ele mai sunt actuale pe baza noilor cercetări privind creierul și funcționarea acestuia?

În acest episod, analizăm expresiile legate de bătaie. “Bătaia este ruptă din rai” e doar una dintre ele. Dar vine însoțită de un alai. “Eu te-am făcut, eu te omor” sau “unde dă mama crește”. Ce fel de educație reflectă aceste expresii. Și cum le oprim?

Paul Olteanu este realizatorul podcastului Mind Architect, cel mai ascultat podcast din România. El este cunoscut trainer și coach, certificat în Process Communication Model o teorie de personalitate premiată, folosită la NASA în selecția și pregătirea echipelor și în trainingul comunicațional al președinților americani. De-a lungul ultimilor ani a pregătit zeci de mii de angajați ai unor companii din România pentru o mai bună relaționare în cadrul echipelor lor de lucru.

Dialoguri cu Paul Olteanu #12. Cum îi dezlipim pe copii de telefoanele mobile

Vorbesc în acest nou episod cu Paul Olteanu despre modul în care copiii sunt afectați de toată tehnologia aflată lângă ei. “Eu nu i-aș lăsa pe copii în preajma telefonului mai mult de două ore pe zi.” Dar cum faci asta când o întreagă generație face doar acest lucru. Și de ce le place copiilor noștri atât de mult telefonul?

Mind Architect și Europa FM vă invită să accesați site-ul neuroștiințalaclasă.ro unde sunt găzduite toate aceste informații. Ele pot fi descărcate și folosite la ore de către profesori. Proiectul este o platformă care adună la un loc date și metode de lucru utile pentru părinți și profesori și care pot contribui la o mai bună învățare.    

Paul Olteanu este realizatorul podcastului Mind Architect, cel mai ascultat podcast din România. El este cunoscut trainer și coach, certificat în Process Communication Model o teorie de personalitate premiată, folosită la NASA în selecția și pregătirea echipelor și în trainingul comunicațional al președinților americani. De-a lungul ultimilor ani a pregătit zeci de mii de angajați ai unor companii din România pentru o mai bună relaționare în cadrul echipelor lor de lucru. 

Dialoguri cu Paul Olteanu #3. Primii doi ani de viață ne formează emoțional

Podcastul Mind Architect ne provoacă în cel de-al treilea episod cu o informație care spune că emoțiile noastre și tipul nostru de comportament sunt puternic influențate de primii doi ani din viața noastră. Paul Olteanu spune că modul în care părinții noștri ne acordă mai multă sau mai puțină atenție va duce la un tipar emoțional care ne va însoți de-a lungul vieții.

Mind Architect este rubrica din Lumea Europa FM care încearcă să explice mai bine relațiile dintre noi și care ne ajută să înțelegem funcționarea creierului nostru. 

De asemenea, Mind Architect și Europa FM vă invită să accesați site-ul neurostiintalaclasa.ro unde sunt găzduite toate aceste informații. Ele pot fi descărcate și folosite la ore de către profesori.     

Paul Olteanu este realizatorul podcastului Mind Architect, cel mai ascultat podcast din România. El este cunoscut trainer și coach, certificat în Process Communication Model o teorie de personalitate premiată, folosită la NASA în selecția și pregătirea echipelor și în trainingul comunicațional al președinților americani. De-a lungul ultimilor ani a pregătit zeci de mii de angajați ai unor companii din România pentru o mai bună relaționare în cadrul echipelor lor de lucru. 

Dacă suntem onești, recunoaștem că nu avem niciun fel de restricții. Și nici speranțe

Numărul de infecții cu coronavirus s-a dublat într-o singură zi. Iar dacă te uiți pe graficul pus la dispoziție de graphs.ro, vezi că asta este o adevărată surpriză. Asta deoarece epidemia a progresat lent și previzibil până acum. O dublare de la o zi la altă, arată însă că ea este mult mai răspândită decât credem noi.

Dacă analizăm și ce spune doctorul Gheorghiță, trebuie să cădem de acord, rațional, că suntem într-un impas. Și că sunt toate șansele ca să fie mai rău decât în toamna trecută

”Varianta Delta, în momentul de faţă, este dominantă. Comparativ cu varianta Alfa, unde rata bazală de reproducere a cazului era de circa 2, rata bazală de reproducere a cazurilor la varianta Delta este de 5, în medie. Pot să vă spun că, după opt cicluri repetitive de transmitere, de la un caz cu varianta Alfa se ajunge în circa două luni la alte 266 de noi cazuri de boală, spre deosebire de varianta Delta, unde, în acelaşi interval de timp, de la un caz pozitiv se poate ajunge la peste 390.000 de persoane infectate, ceea ce înseamnă un număr de peste 1.500 de ori mai mare de persoane infectate în acelaşi interval de timp, din simplul motiv că varianta Delta este înalt transmisibilă, este mult mai contagioasă şi, într-o populaţie nevaccinată, unde nu se respectă măsurile de prevenţie, se răspândeşte extrem de uşor. Transmiterea variantei Delta e similară cu transmiterea bolilor copilăriei: pojarul, vărsatul de vânt. Se răspândeşte foarte uşor”

Valeriu Gheorghiță

De ce se întâmplă asta?

Pentru că în această vară nu au existat restricții în România, iar cele puține care au fost nu au fost aplicate. Cu excepția unor evenimente mari, la care DSP-ul s-a implicat, constituirea unor mulțimi a fost la liber. Aproape nicăieri nu a fost cerut certificat de vaccinare, test rapid sau PCR.

Județul Satu Mare a intrat în scenariul galben. Autoritățile de acolo spun că asta se întâmplă pentru că vara sunt cele mai multe nunți sau alte petreceri, cu oameni veniți de prin toată lumea.

Știrea asta o să rămână de referință, probabil

Festivalurile mari s-au bucurat de aceleași libertăți ca în restul țării. Astfel, am avut parte de mulțimi mari de oameni, dar și de o atmosferă care ne-a încurajat să uităm de boală. Știu că oamenii au prezentat certificate de vaccinare la intrare, dar sentimentul de falsă siguranță a fost încurajat. Și un vaccinat se poate îmbolnăvi sau poate transmite boala. Șansele sunt mai mari ca să scape mai ușor, dar nu este apărat tot timpul.

În fine, dacă suntem onești cu noi, ar trebui să recunoaștem că limitările din România au fost mici spre inexistente, Nu am semănat deloc cu Grecia, Franța, Austria sau Germania care și-au supus cetățenii unor restricții groaznice. Reflexul firesc de acolo a fost ca în vară să ții seama măcar de mici limitări sau chiar să verifici dacă oamenii sunt vaccinați.

Eșecul vaccinării este aproape o chestiune culturală, grefată pe o incapacitate a statului. Campania de vaccinare a fost promovată de stat, organismul în care românii au cea mai puțină încredere. Cei mai huliți oameni din România au spus că ne salvează, iar lumea s-a comportat ca atare.

În fine, mecanismele societății noastre, axată pe individualism, au funcționat ireproșabil. Pentru că nu avem proiecte comune, am hotărât că poate scăpăm separat, nu împreună. Asta-i lasă în urmă pe cei mai vulnerabili sau pe cei prea încrezători.

Dar mai este o problemă majoră

Politicienii români au condus țara cu ochii la sondaje, în special președintele Iohannis și premierul Cîțu. De multă vreme nu se mai iau decizii care să supere populația. Nu sunt nici măcar măsuri banale de limitare a traficului, darămite a libertăților individuale. Nimeni nu-și riscă o parte din carieră ca să salveze țara.

Există și o rațiune economică aici. Nu sărăcești o țară întreagă ca să salvezi pe cei mai slabi, probabil și-au zis. Sistemul bugetar al României are probleme uriașe, nu mai trebuie agravate.

Și o veste bună

Adăugați la toate cele de mai sus un sistem legislativ care te împiedică să faci vaccinarea obligatorie. O să vă las în acest sens o analiză a avocatoo.ro, care arată că, în România, este virtual imposibil să obligi părți din populație să se vaccineze

Aici este articolul

Cum ar putea fi asta o veste bună? Ea îți arată că drepturile și libertățile individuale din România sunt bine construite și apărate. Și că statul nostru este mai bine însăilat decât credem. Și mai ales decât ni se spune. Iar asta-i bine pentru că ne întoarce la rațiune și educație, nu la forță.

Soluții?

Aceleași ca peste tot: vaccinare, controale, testare, limitare a unor adunări, prevenție.

Doar că România trebuie să admită că nu va primi toate acestea. Pentru că, în acest moment, guvernarea noastră este mai aproape în decizii și credințe de ce înseamnă partidele conservatoare din lumea occidentală decât de cele liberale. Mai pe șleau, ai noștri sunt mai aproape de Trump decât de Biden, indiferent de cum s-ar proiecta în spațiul public.

Țara fără dinți în gură

Recent, vicepreședinta CNAS, Adela Cojan, a făcut o declarație la care ar trebui să-ți clănțăne dinții în gură. Mă rog, dacă îi ai întregi. Ea arată că statul român a renunțat de ceva vreme să mai facă sănătate publică în stomatologie. Aici, scapă cine poate. Iar această alegere nu ne-a aparținut și trebuie schimbată.

Medicina dentară reprezintă încă cenușăreasa asistenței medicale din România din punct de vedere al finanțării: anul trecut, din total cheltuieli pentru asistența medicală în România din fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, medicina dentară a reprezentat doar 0,33%, în condițiile în care suntem pe ultimul loc în Europa la incidența cariilor dentare – 99%. Prioritatea de finanțare trebuie să reprezinte prevenția, drept care am înaintat către Ministerul Finantelor Publice o solicitare de suplimentare a bugetului pentru categoria 6-12 ani în acest sens. Asta deși finanțarea sectorului sanitar nu depășește 5,2% din PIB în România, față de media europeană, care e cuprinsă între 9-11%.

Adela Cojan, Vicepreședinte CNAS, la conferința PALMED, 21 iulie 2021

Pe șleau, asta înseamnă că un cabinet care are contract cu CNAS primește indiferent de prestație sau de orele muncite 1800 de lei pe lună. Cred că vă știți prețurile la stomatolog în orașele voastre. Firesc, banii se termină imediat, iar accesul este limitat. Asta are un efect devastator la nivelul populației.

Jumătate dintre noi nu merg la dentist, un sfert ajung mai rar de un an, iar două treimi dintre familii nu-și duc deloc copiii la o verificare periodică. Deși probleme cu dinții avem de la naștere până la adâncă bătrânețe. Mai exact 95 la sută dintre noi au măcar o problemă cu dantura de-a lungul timpului.

În România sunt aproape 16 mii de cabinete stomatologice, iar 95 la sută sunt private. Doar 4400 au contracte cu statul, dar din acestea doar un sfert sunt la țară. În fiecare an, Kantar face un studiu național care arată relația noastră cu stomatologul. Vă las mai jos câteva slide-uri care nu sunt plăcute.

Unde este de fapt problema

În România, am început o dezbatere legată de banii din asigurările publice de sănătate care ar trebui să urmeze sau nu pacientul în sistemul privat. Sunt multe voci care fac din asta o sperietoare și atrag atenția că sistemul public va avea de suferit sau că inegalitățile se vor accentua. Mai pe șleau, că doar cei cu bani vor avea acces la sănătate. Ceea ce este parțial adevărat, dar în același timp nedrept față de clasa mijlocie.

Ceea ce nu vă spun susținătorii acestor puncte de vedere este, însă, că rezultatul dependenței de stat îl vedem cu ochiul liber. Într-o ramură a medicinei în care profesioniștii pot lucra singuri sau în echipe mici, ei au ales să livreze calitate la standarde și costuri de piață și nu la cele impuse din pixul guvernamental. Iar România este una dintre țările care are clinici stomatologice moderne, profesioniști și aparatură de top.

Iar statul refuză să le plătească pacienților dreptul lor. Și aici nu vorbim de susținerea în totalitate așa cum o face pentru alte boli, ci măcar parțială. Adică să poți deconta parțial o lucrare stomatologică.

Nu mai spun că nu există investiții în clinici publice, nu există rețele de medici care să te ajute, nu există obligativitatea de a te prezenta la controale minimale preventive. Nu există o rețea de cabinete rurale. Există doar posibilitatea de a plăti atunci când te doare. Și totul ține de responsabilitatea ta. Acesta este rezultatul refuzului ca pacienții să fie asigurați și ajutați indiferent de locul în care aleg să se trateze.

Nu privatizarea este tema aici. În absența sistemelor publice, oamenii se organizează. Problema este refuzul finanțării și crearea de oportunități de vindecare pentru cea mai mare parte a populației

Câteva lucruri minime pe care statul ar putea să le facă

Propunerile au fost făcute în cadrul conferinței PALMED, patronatul cabinetelor și laboratoarelor din industria stoma.

  • Decontarea parțială a serviciilor medicale
  • Decontare TVA
  • Campanii de informare și control preventiv

Dacă vrei să vorbești de inegalitate în sănătate, de aici se poate porni. În același timp, ceea ce vedem aici este abandonarea rolului statului în sănătate și mai ales o contribuție la scăderea stării de sănătate a populației. Articolul acesta nu are o concluzie. Poate doar o firavă speranță că putem să ne recăpătăm un drept. Dar pentru asta este nevoie întâi să discutăm de toate părțile.

Photo by Karolina Grabowska from Pexels

Paul Olteanu, Mind Architect: „Școala din România ne învață să-i desființăm pe ceilalți”

Pe scurt, Paul Olteanu este realizatorul podcastului Mind Architect, cel mai ascultat din Româna și, probabil, cel mai cunoscut trainer în neuroștiință și psihologie de la noi. Paul este cunoscut pentru efortul său public de a ne ajuta să înțelegem mecanismele creierului, dar și al relațiilor dintre noi. El a pregătit și a ținut cursuri cu peste zece mii de angajați și lucrători din companii și instituții românești.

Aici este pagina unde găsiți cam tot ce trebuie să știți despre Mindarchitect.

Cu ajutorul lui Paul eu am deslușit câteva dintre mecanismele care ne fac rău și pe care am putea să învățăm să le stăpânim. De exemplu, înregistrarea cu el am realizat-o într-o zi de duminică, de acasă și asta ne-a dat prilejul să vorbim despre noul nostru fel de a munci.

Iar asta înseamnă că „uneori nu mai putem face diferența dintre muncă și casă.” Pentru unii dintre noi, asta înseamnă că o să ne îngrășăm. Pentru că vom vrea s ă trecem de stres mâncând. Și l-am rugat pe Paul să-mi dea un pont despre cum să nu mai fac asta.

Dar, pentru mine, ideea de bază a acestor interviuri este să încercăm să trecem de la problemele individuale la cele ale societății. Iar aici, trăim o dramă, spune Paul Olteanu. ” Cel mai important lucru care ține de bunăstarea noastră mintală este calitatea relațiilor personale. Or, aici, pandemia, a lovit în însăși esența noastră.”

Câteva recomandări

Dacă am zis mâncare, trebuie să citiți și aici

Și, desigur, nu uitați de Vorbitorincii

”Da, pacienții se leagă de pat, în România”

Procurorii din Sibiu au deschis un dosar pentru omor după dezvăluirile din ziarul Turnul Sfatului. Acolo merge și un control al ministrului sănătății.

Pentru cine știe articolul, el se află în întregime aici.

Iar aici este un fragment semnificativ

”Era o doamnă care intrase cu o zi înainte. Oxigen ușor, iar mâine când am mers la lucru, de la opt, într-una țipa, într-una. Era 9 jumate, nu puteam să intru, trebuia să se facă ora 11. La un moment dat nu mai aveam răbdare, am vrut să intru, la fără 10 eram deja îmbrăcat să intru. Salonul 1, patul 1, femeia era legată de mâini și de picioare. Buni, ce faci? ”Lasă-mă în pace, nu am încredere în tine„, m-a repezit. ”Buni, eu sunt, am vorbit și ieri”, i-am zis. ”A, tu ești… M-au legat, dă-mi te rog puțină apă”. ”Dar tu, buni, nu ți-a da nimeni apă până acum?” ”Nu mi-a dat nimeni că m-au legat”.

Asistent medical în Turnul Sfatului

După ce furia și emoția trec, o să vedem și dincolo de ele. L-am ascultat aseară pe un medic anestezist la Digi 24 spunând că în anumite condiții și cu anumite limitări unele proceduri descrise sunt corecte. Sau că există interpretări greșite ale unor situații de acolo. În continuare mi-e greu să cred că sunt oameni în medicină care vor să facă rău deliberat. Cred însă alte lucruri.

Câtă empatie și grijă avem în spitalele noastre?

Ca fiecare dintre noi, am întâmplări bune și rele în spitalele din România. Cunosc oameni care au întâmplări bune și rele. Dacă e un lucru care lipsește în spitalele din România atunci acela este empatia. Dragostea, grija și respectul reciproc pe care ni-l purtăm unul altuia. Dar care în multe cazuri începe să apară.

I-am invitat pe ascultătorii România în Direct la o discuție despre empatie și grijă în spitalele din România. Și am primit, în schimb, relatări despre pacienți legați de pat. Și de la medici și asistente, dar și de la pacienți. Două viziuni despărțite de o lume și de grijă. Și o lume în care nu se stă de vorbă. Vă invit să le ascultați mai jos și să trageți voi concluziile.

Mărturiile

Prima pe care o s-o auziți este Paula, fizioterapeută care lucrează în secție ATI Covid la București. Legarea se practică în rândul pacienților agitați, cu probleme neurologice care sunt intubați sau perfuzați. Ea spune că un pacient ajunge în ATI cu multiple probleme. Și că unii dintre ei își scot cateterele sau perfuziile.

În condițiile în care personalul este subdimensionat sau lipsește din zona respectivă, Paula consideră că asta este o metodă sigură de protecție a pacientului. Ea adaugă un factor care face referire la costumul de protecție. Intrarea ieșirea din sală se face doar în costume, acestea sunt greu de îmbrăcat. Dacă un pacient își face ceva rău, nu mai ai timp de intervenție. Descrie un astfel de episod în înregistrare.

Paula este atât de convinsă de corectitudinea procedurii încât a fost de acord ca același lucru să fie făcut și tatălui său, victima unui AVC în aceste zile.

Apoi a sunat Silviu de la ”unul dintre cele mai mari spitale de urgență din București.” Este medic de urgență. Povestea sa pleacă de la fuga unui pacient din spital. Dar asta nu e tot. În camera de gardă, zonă roșie, adică Covid, sunt doi medici, două asistente și un infirmier. Undeva, cam 15 bolnavi. Unii în perfuzii, alții cu aparate de respirat. Ca medic, i s-a întâmplat ca unul dintre bolnavi să coată perfuziile celorlalți. Da, practică legarea și-n camera de gardă. Am vorbit după o gardă care a durat 30 de ore.

Daniela mi-a vorbit de lumea dinainte de Covid. Soțul său a fost operat la Spitalul Universitar. A fost legat pentru că ”era agitat” și și-a scos o drenă de la operația de pe creier. a plătit ca să fie lăsată să stea lângă el zi și noapte. Apoi au ajuns la un spital privat. Acolo a aflat că legarea poate fi înlocuită cu bandajarea mâinii și astfel funcționalitatea acesteia scade, iar bolnavul nu-și mai poate face rău.

Un pic de echilibru

Sunt convins că în tot sistemul sanitar se amestecă și rău și bine. Și că emoția întunecă rațiunea. Acest tip de dezvăluiri ar fi trebuit să vină și cu explicații mai detaliate pentru publicul larg. În egală măsură cred că sunt cazuri în care bolnavul nu mai este privit cu grijă, dragoste și empatie. Poate în lumea de azi sau lumea pe care am construit-o noi, asta nu prea mai funcționează. Dar sunt convins că învățăm.

Mai este ceva la final. Este genul de subiect care invită trolii de Facebook. Și comentariile se îndreaptă otova împotriva medicilor din România. Un uriaș spirit iacobin și un altul populist răcnesc deasupra problemei. Și tocmai asta e, că problema nu mai poate fi rezolvată așa.

Altfel, este un cuvânt care tot trece prin comentariile astea. ”Eroii” scris în batjocură sau cu sarcasm. Și revine destul de des. Asta nu e o întâmplare. E o trolare care vine să adâncească falia din societate. Și cineva cultivă asta cu asupră de măsură. Zic să ne păstrăm echilibrul. Sunt medici care greșesc, sunt unii cărora nu le pasă, sunt unii reci, dar nu sunt toți. Dimpotrivă.

Aici este întreaga ediție România în Direct

Despre alte probleme în spitalele din România, aici

ÎNAINTE SĂ PLECI

Poți primi toate noutățile direct pe email!