Rusia

Gorbaciov a fost bun sau rău?

Întrebarea asta mi-a pus-o fiu-meu, care are 16 ani. Cred că-i sunt dator cu o explicație, iar nouă ne suntem datori cu o lămurire istorică. Ce spunem despre personajul căruia îi datorăm mare parte din libertate, fie că el și-a dorit asta sau a făcut o greșeală.

Întâi de toate să lămurim un lucru. Gorbaciov a fost comunist. Din cei cu idealuri. A crescut gândind la libertate, dreptate și luptă de clasă, plus alte lucruri pe care comunismul le-a sădit acolo. Nu a fost, însă, un stalinist. A văzut ororile acestuia și le-a simțit. A văzut oameni dispărând de lângă el, a denunțat nenorocirile lui Stalin. Și ca orice tânăr s-a opus, evident sistemului. Cât se putea.

Unul dintre profesorii săi din facultate a fost acuzat de ”cosmpolitism fără rădăcini”, în perioada epurărilor, povestește Gorbaciov. Profesorul, o somitate în istoria ”Rusiei kievene” a urcat pe scenă în straie foarte simple, chiar sărăcăcioase, ca să răspundă acuzației. A spus doar: ”Priviți-mă!” Sala a înțeles ironia și a râs cu lacrimi. Gorbaciov printre primii. Așa s-a terminat procesul.

Dincolo de despărțirea de stalinism, Gorbaciov a rămas un comunist. Nemulțumit de cum merge țara și partidul, doritor de o mai mare libertate, dar tot în spiritul în care a fost crescut. A rămas nomenclaturist și a beneficiat de toate privilegiile pe care comunismul i le-a dat. A stat în cercul zero al puterii sovietice ani buni, chiar dacă avea o viziune diferită față de conservatorii comuniști.

El spune că scopul său a fost să-și schimbe țara. Și că nu a vrut putere de dragul puterii. La 80 de ani a afirmat că ”dacă și-ar fi dorit ar fi rămas lider până la data respective.” Dar știe foarte bine că procesul de schimbare i-a scăpat de sub control și recunoaște asta.

Într-un volum al memoriilor sale spune câteva cuvinte care s-ar potrivi oricărui regim democratic. ”Am crezut că principalele valori social-politice sunt libertatea, egalitatea, solidaritatea. Toate aceste valori sunt apărate de generații de luptători social și de fapt sunt fundamentul tuturor curentelor politice.” Dar, adaugă, unele fără altele, nu pot funcționa și că aplicate de unele singure se va ajunge la regimuri autoritare sau totalitare.

Și-ar fi dorit ca asta să fie un testament? Posibil, dar nu funcționează așa.

Ce simt eu este că Gorbaciov și-a dorit un tip de comunism adaptat anilor 90. Poate cu față umană. Fără frânele autoritare asta a dat spațiu fărădelegilor de tot felul. Gary Kasparov susține la un moment dat că România este singurul stat în care proiectul lui Gorbaciov a reușit. Adică, rămânerea la putere a unei linii de partid care să simuleze un regim democratic și cu funcționare capitalistă.

De asta, preferabili lui Gorbaciov și grupului său sunt cei care au vrut să rupă sistemul cu adevărat. Cei care au văzut comunismul ca adevărata nenorocire, nu doar pe liderii săi. Dar avem de ce să-I mulțumim. Regândirea sistemului, ridicarea pârghiilor autoritare a însesmnat momentul în care Europa de est a avut șansa revenirii la normal. Pe care fiecare a exploatat-o mai bine sau mai rău. Însă, fără el, cu siguranță astăzi am fi fost Belarus sau Moldova.

Suspendarea vizelor pentru ruși. Cum procedăm?

Duminică seara, Financial Times a anunțat că statele UE ar putea suspenda acordul care înlesnește acordarea de vize pentru cetățenii ruși, acord din 2007. Aceasta este o reacție la dorința mai mai multor state, Polonia, Finlanda sau Estonia de a ridica unilateral aceste vize, tehnic de a stabili o interdicție la adresa rușilor de a veni în țările lor.

Zeci de mii de ruși cu dare de mână s-au plimbat vara aceasta prin Europa, în ciuda războiului pornit de guvernul lor în Ucraina. O insultă și un ataca la adresa bunului simț european. Finlanda a simțit asta cel mai tare, de vreme ce zborurile fiind interzise, ea a fost țară de tranzit terestru.

„Este nepotrivit ca turiștii ruși să se plimbe prin orașele noastre, prin porturile noastre. Trebuie să transmitem un semnal populației ruse că acest război nu este în regulă, nu este acceptabil,” spune un oficial UE, citat de Financial Times.

La o zi după apariția acestei informații, România a anunțat oficial că ar sprijini o posibilă suspendare a acordului, semn că discuțiile sunt intense și că sunt setate tabere. De exemplu, Germania se opune, la fel Cipru sau Grecia.

„Referitor la acordarea de vize pentru cetățenii ruși care călătoresc în UE, ministrul român de externe va susține suspendarea Acordului UE-Rusia privind facilitarea acordării vizelor, respectiv va exprima deschiderea pentru adoptarea unor măsuri de restrângere a circulației cetățenilor ruși, cu referire la vizele în scop turistic,” spune comunicatul ministerului de externe.

Ce înseamnă suspendarea acordului de fapt?

În niciun caz că rușii nu vor mai veni în Europa, ci că vor veni controlat. Adică le va fi mai greu, vor dispărea facilitățile și că-i luăm la puricat. Și încă ceva. Că statele membre ar putea să-și impună singuri reguli de verificare a rușilor care circulă. Și că vor aplica politici singulare, în funcție de relația lor cu Rusia. Nu în ultimul rând aceste vize vor fi mai scumpe.

Cred că cel mai mai aproape de ceea ce va urma este ministrul de externe al UE, Josep Borell, care spune că interzicerea nu este o idee bună, dar că „trebuie să fim mai selectivi.”

De ce nu interzice UE de tot venirea rușilor

Pentru că este o măsură complicată cu rezultate pe care nu le poți controla întru totul.

Iată un punct de vedere exprimat de Moscow Times, un ziar privat, interzis în Rusia și care funcționează de la Amsterdam.

Pe scurt, ei spun că, în acest moment, cei care susțin regimul Putin sunt deja penalizați de listele de restricții alcătuite de comunitatea internațională. Și că, dacă ridici vizele in corpore, nu faci decât să-i penalizezi și pe cei critici la adresa regimului.

Asta pentru că marea problemă a regimului Putin, în acest moment, este un exod al populației educate din Rusia. În fapt, printre cei care pleacă masiv din țară sunt oameni tineri, din industrii noi, care sub acoperirea unor vize turistice fug din țară.

Acest lucru s-a văzut cel mai bine în primele săptămâni ale războiului când temerea rușilor era că Putin va închide granițele. În fapt, premierul Mishutin a luat mai multe măsuri cu care să-i ademenească pe IT-iști în țară. Și spune că a și reușit, în mare măsură.

Și în ce fel o nouă cortină de fier ar putea să aducă o indignare a opinie publice din Rusia împotriva propriului regim? Până la urmă, închiderea granițelor este visul oricărei autocrații. Iar Putin va specula orice mișcare în acest sens. Chiar și în timpul războiului rece, cetățenii ruși beneficiau de Tratatul de la Helsinki.

Poate aceste argumente nu sunt valide. E greu să admiți că dușmanii tăi se plimbă nestingheriți și au acces la același tip de drepturi ca înainte de război. Guvernul lor este cel care contribuie la o criză globală, ne sărăcește, omoară oameni, iar tu te poți plimba. De fapt?

Ne luptăm cu cetățenii ruși sau guvernul lor?

Din păcate cu amândouă. Nu există un răspuns alb sau negru la dilema vizelor. Cred că este nevoie de un răspuns complicat, dar clar. În Europa pot intra doar cei care pe care-i vrem noi. Un mecanism de verificare, însoțit de o ofertă clară, atractivă și concretă pentru cei care vor să părăsească țara. Pentru o vizită la Luvru, cred că se mai poate aștepta.

Photo by Katie Godowski, Pexels

Câteva scenarii posibile pentru terminarea războiului

Probabil că cei mai mulți dintre noi se întreabă astăzi cum s-ar putea sfârși demența începută de Putin. Unul dintre ascultătorii de la România în Direct spunea că ”războiul este ca un tren. Adică e mai ușor de pornit decât de oprit. ”

De asta toate scenariile de terminare analizate acum trebuie să-l includă pe Putin. Fie prin hotărârea sa, fie prin dispariția sa. Politică sau de altă natură. La România în Direct a venit Armand Goșu, istoric și politolog, foarte bun cunoscător al spațiului rusesc. Cu el am enumerat o serie de scenarii și câteva ipoteze care decurg din ele. Unele ne plac, altele nu. Cert este că trebuie să le avem pe toate în față. Vă las discuția mai jos, dar și un sumar rapid al scenariilor posibile.

Scenariul retragerii din Ucraina.

În condițiile unei rezistențe acerbe a ucrainenilor și a presiunilor economice internaționale, cu o economie lovit dur și rubla inexistentă, Putin ar putea să se retragă.

Armand Goșu spune că acest lucru nu ar duce la pieirea lui Putin, ci la salvarea lui. Va încerca să limiteze dezastrul. În același timp, va încerca să păstreze Crimeea și Donbas, ca o victorie minimă.

Scenariul cuceririi Kievului.

Putin poate să cucerească Kievul și să înlăture puterea lui Zelenski. În locul său ar putea să instaleze un guvern condus de Viktor Ianukovici, de exemplu. Doar că asta ar putea duce la o insurecție masivă în Ucraina. Combinată cu sancțiunile internaționale, în doi sau trei ani, ar putea însemna că Rusia va fi nevoită să plece pentru a păstra Crimeea și Donbasul.

Această ipoteză ar putea fi combinată și cu un regim de teroare al Rusiei la adresa elitei ucrainene și a populației civile pentru a păstra supremația. Asta ne duce la cu totul alt scenariu.

Scenariul ”de coșmar” al ocupării Ucrainei.

Este posibil ca forțele importante ale lui Putin de abia acum să vină spre zona estică. Trebuie să luăm în calcul posibilitatea ca întreaga Ucraină să fie ocupată de trupe ruse laolaltă cu un guvern colaboraționist. Este posibil să avem trupe ruse la graniță. Și asta înseamnă că vecinii noului stat vor intra într-un război hibrid cu acesta. Și că viața la frontieră, aici, va fi mereu sub amenințare. Asta înseamnă războaie economice, politice, ridicare de partide extremiste.

Angajarea unor lupte cu NATO.

Dacă Rusia este la hotarele noastre și ale Poloniei poate angaja lupte cu trupe NATO. Poate porni cu o rachetă rătăcită sau o neînțelegere la o graniță. Și apoi testarea forțelor de ambele părți. Nu elaborez mai mult căci încă suntem departe de acest scenariu.

Mai multe Ucraine

Nu am discutat acest scenariu cu Armand, dar este un scenariu care este vehiculat în aceste zile. Este unul convenabil Rusiei și care ar părea pragmatic liniștitor pentru noi. Dar ne lasă în aceeași situație cu Ucraina controlată de ruși, adică în apropierea unui război cu NATO.

Posibilitatea unui test nuclear

Cancelariile lumii discută această chestiune și o consideră serioasă. Nu va fi bombardată o comunitate de la bun început. Rusia își va arăta puterea cu o bombă tactică. Adică una de putere mai mică, lansată asupra unei zone nelocuite sau puțin locuită. Ar putea fi vizată zona arctică, un ocean sau, de ce nu, Marea Nordului, între Danemarca și Marea Britanie.

Statele occidentale au de ales între a se opri în acest moment sau a răspunde similar, cel mai probabil în zona arctică rusească.

Dacă am ajuns aici, Dumnezeu cu mila.

Altfel, toate cancelariile lumii lucrează cu astfel de scenarii, dar ele se modifică și se dezvoltă în funcție de ceea ce face adversarul. Așadar, acestea rămân scenarii, dar orice evoluție ține și de raționalul celor implicați.

Las la urmă.

Înlăturarea lui Putin în Rusia.

Puțin probabilă să fie făcută de cercul de fideli care au fost triați în ultimii zeci de ani. Acolo nu este doar un sociopat, ci mai mulți.

Iar dacă vă gândiți la proteste, slabe șanse. Sunt mici, puține, iar Rusia civilă poate încă să sufer mult. Iar mulți dintre ei trăiesc sub propagandă de o viață.

Cine este Armand Goșu

  • a absolvit Facultatea de Istorie a Universității din București. 
  • are un doctorat în istoria Rusiei, susținut la Universitatea din Moscova (1998)
  • a lucrat ca cercetător la Institututul de istorie „N. Iorga” al Academiei Române, apoi la Institutul Român de Istorie Recentă
  • este conferențiar la Universitatea din București, unde predă cursuri despre trecutul mai îndepărtat sau mai apropiat al Rusiei și al URSS. 
  • este cercetător asociat la Berlin, la Consiliul german de politică externă 
  • a lucrat la radio BBC (birourile din Moscova și București), a fost – pentru aproape un deceniu – redactor șef adjunct și redactor șef la revista 22 
  • Cele mai recente carti: “Rusia, o ecuație complicată”,  “Euro-falia. Turbulențe și involuții în fostul spațiu sovietic” 

Photo by Pixabay from Pexels

Tocmai ne-am găsit obiectivul național: împotrivirea la Rusia

Update: De când am scris acest articol, Rusia a atacat Ucraina. Restul rândurilor sunt perfect valabile.

La ora la care scriu, televiziunile arată o coloană de tancuri care merge spre Donețk. Mai la prânz, una mergea către Mariupol. S-ar putea să fie începutul unei invazii de proporții. Sau poate doar o mișcare care să securizeze estul Ucrainei și să-l implice într-un război care să nu permită aderarea acesteia la NATO.

Cred că sunt oameni mult mai bine pregătiți ca mine care să vă explice acțiunile lui Putin și dorințele sale. Sunt școli de gândire diferite. Una vine dinspre intelligence, alta din zona analiștilor politici. Teoriile lor diferă, dar pentru mine un lucru este foarte clar și o să încerc să-l prezint aici.

Obiectivele lui Putin

Nu știu unde se va opri Putin cu armele, dar îmi este clar unde vrea să ajungă influența lui. Planul președintelui Rusiei este să reocupe zona din estul Europei, în care Rusia a avut un cuvânt de spus. Și nu mă refer numai la comunism. Acela a fost apogeul. Dar, istoric, Rusia a putut să-și manevreze interesele în tot ce înseamnă Polonia, România, Bulgaria. Cehia, Slovacia și Ungaria au fost cuceriri de rit nou. În mintea lui Putin, toată această zonă trebuie recuperată. Dacă nu cu arma, măcar cu partide și puteri care să-i dea raportul și să joace cum vrea el.

Al doilea obiectiv este demantelarea Uniunii Europene, care, prin comparație la toate capitolele cu Rusia, devine un imperiu al binelui. Orice rus sănătos la cap se va uita de la România până în Spania ca la un model de succes. Oricum ai întoarce-o, în linii mari, viața indivizilor de rând este mai bună în acest spațiu. De la case, la internet, la liberă exprimare și până la circulație. Câtă vreme va exista acest model de comparație, tot ce înseamnă putere în Rusia va opera cu un handicap în fața propriilor cetățeni.

În fine, dar asta e de la sine înțeles, deformarea NATO e o miză. Câtă vreme Rusia pune în mijlocul oricărei discuții și argumentul militar, o forță comparabilă este de neînchipuit. Unitatea blocului vestic va fi o problemă. Putin nu ne poate doborî pe toți laolaltă, dar individual poate.

Ce înseamnă pentru noi

Dacă alegem să trăim în țara asta, la marginea „imperiului european” sau la marginea NATO, toată generația noastră va fi obligată să ducă această luptă împotriva lui Putin și a Rusiei. Și nu doar pentru un an sau doi. Ci toată viața. Și nu numai viața noastră, ci și a copiilor noștri. Obiectivul nostru național va fi opoziția la ceea ce vrea să aducă Rusia aici.

Mai multă Rusia înseamnă mai puțină democrația, mai puțină libertate, mai puțină libertate de exprimare și mai multă sărăcie. Rusia este un exportator de crimă, mafie și inegalitate supremă. Laolaltă cu un dispreț față de viața oamenilor obișnuiți.

Este foarte probabil ca în viețile noastre să nu lăsăm cea mai bună țară. Și nici cea mai mare bogăție. Dar cu siguranță, dacă vom avea o moștenire comună, atunci va fi această bătălie comună. Nu e mult, dar e vital. Rusia ne-a adus cel mai mare dezastru din istorie. Și el nu trebuie repetat.

Care este, de fapt, războiul nostru cu Rusia

Suntem de azi într-un punct critic pentru țara noastră și pentru societatea noastră așa cum am cunoscut-o în ultimii 30 de ani. Urmează o perioadă de reașezare, poate o agresiune, dar mai ales o mare bătălie pentru a ne păstra valorile și România europeană. 

Ministerul de Externe al Rusiei a anunțat una dintre cererile sale ca să nu pornească războiul din Ucraina. Rusia cere NATO și Americii să-și retragă trupele, dar și tehnica militară din România și Bulgaria. Rusia spune că Europa de Est trebuie repusă în situația anterioară anului 1997, când a început aici extinderea NATO. 

Rusia susține că aceasta este o încălcare a acordurilor diplomatice de după războiul rece. Moscova arată că, la căderea URSS, președintele Gorbaciov ar fi primit asigurări din partea americanilor că NATO nu va trece de granițele Germaniei. 

NATO a făcut acest lucru, însă, și pas cu pas, a ajuns în 1997, apoi în anii 2000 în aceste părți de lume. Iar noi am primit stabilitate, democrație, o umbrelă militară și alinierea cu o viziune europeană din care România a făcut mereu parte. De fapt, anii aceștia în care România nu a mai fost în sfera de influență a Rusiei reprezintă probabil cei mai prosperi ani ai noștri ca țară și democrație. Și ca nivel de trai. În ciuda aranjamentelor proaste sau a corupției de nestăvilit. Sau a inegalității față de alte țări europene. 

Ce vrea Rusia acum este cea mai mare amenințare la adresa noastră în istoria modernă.

Practic, un stat ne cere să abandonăm alianțele noastre și să rămânem fără apărare militară, dar mai ales diplomatică. Căci despre asta este vorba. Analiștii numesc asta o resetare. Adică reașezarea echilibrului de putere pe alte stabilimente. Aranjamentele din anii 90 nu mai merg, iar aici, spun ei se caută alt echilibru. Doar că echilibrul acesta, așa cum îl vrea Rusia, este periculos pentru noi. Și tocmai asta se negociază. Suntem în fața unui nou acord de la Ialta, oare? Și, dacă e așa, întrebarea care se pune este de care parte a istoriei vom pica de data asta. 

Europa de Est este importantă pentru Statele Unite, dar nu atât de importantă. Dușmanul cel mai mare este China. Și poate partea americană este dispusă la concesii ca să aibă liniște cu Rusia. Dar care să fie acestea? Să fie scutul de la Deveselu după cum spun analiștii, să fie influența diplomatică? Sau poate cea comercială? Dacă nu suntem pregătiți cu un răspuns, noi și copiii noștri vom suferi. Căci ce se așează acum, se face pentru încă 30 de ani. 

Eu unul mă așteptam să-i văd pe liderii noștri conducând o ofensivă diplomatică în mari capitale. Fiind liderii ideii că America nu poate pleca de aici, că alianțele noastre sunt importante. I-aș fi vrut punând presiune ca să înțeleagă toată lumea că niciun pas în spate nu e posibil. Am primit, însă, doar declarațiile conforme uzanțelor diplomatice. Prea puțin. 

Nu cred că cererile Rusiei vor căpăta un răspuns acum. Sigur că ei pot cere mai mult decât pot obține. Dar știm că acesta poate fi un obiectiv pe termen lung. Și că Rusia mereu va presa pentru asta: recăpătarea influenței, aici, la noi. Ceea ce ar fi un dezastru.

Apartenența României la lumea și valorile euro-atlantice nu este un dat. Este ceva ce trebuie menținut și apărat în permanență. Fiind în preajma Rusiei va trebui să ne aparăm nu numai o generație, ci în toate generațiile.

Colectivul Rusiei. ”Ușile mall-ului erau închise”

Kemerovo este la 3600 kilometri de Moscova. Nu e în niciun caz cea mai depărtată localitate de centrul administrativ al țării. E mai curând aproape de mijloc. Și cam tot pe acolo trebuie să fie regulile și interesul public. Dar cum ele nu sunt la mare căutare nici la Moscova, probabil cu atât mai puțin la Kemerovo. Așa se explică moartea a 64 de persoane într-un incendiu uriaș în mall-ul din localitate.  

În mall-ul din localitate, ieșirile de urgență erau închise. Cu lacăte și lanțuri, ele existau doar ca să stea pe hârtie. Ca atunci când se face un control să fie bifate. 

Mai mult

Istoria neîncrederii și nepăsării în Rusia lui Putin

Zece oameni au murit până acum în atacul de la Sankt Petersburg. Și poate bilanțul ar fi fost mult mai mare dacă conductorul trenului nu avea inspirația să ducă vagoanele avariate în prima stație neafectată de explozie. Lumea nu este străină de atacuri teroriste în Rusia, acestea înșirându-se în ultimii ani. 

În 2010, 38 de persoane au murit într-un dublu atac sinucigaș în metroul de la Moscova. Iar un an mai târziu o bombă a explodat într-un tren de mare viteză dintre Moscova și Sankt Petersburg. Odată cu aceste atacuri neîncrederea în forțele de securitate ruse a crescut, dar mai ales există mereu semne de întrebare despre autori și firele care îi leagă de serviciile de securitate rusești.

Mai mult

De ce să ne fie teamă după asasinarea ambasadorului Rusiei în Turcia

Să ne fie teamă de război? Asta a fost întrebarea cea mai rostită în bula mea mediatică imediat după atac. S-au făcut comparații cu Sarajevo, iar lumea s-a întrebat dacă un astfel de atac ar putea duce la o conflagrație de proporții. Să fie aceasta scânteia care să arunce în aer lumea noastră și așa volatilă? 

Nu știm, dar ne este teamă. Și avem toate motivele. Totuși, care sunt lucrurile clare care s-ar putea întâmpla sau ni s-ar putea înrâmpla?

Mai mult

Parcă am mai văzut harta asta. Dar era 1930

Hotnews a publicat ieri o hartă care s-a viralizat pe tot internetul, în mii și mii de distribuiri. Pentru că o imagine spune mult mai mult decât toate analizele politice. Iar harta este cinstită în roșul și în rozul ei.

România este înconjurată de țări cu puternice curente anti-europene. Nu o să spun că toată lumea trece de partea rușilor, dar pot spune că văd o altfel de Europă decât una ferită de curentul rusesc.

Mai mult

Când o să vină Roexit-ul, voi unde o să fiți?

Cu ani în urmă, mai bine de zece, Adrian Năstase a plecat într-o vizită de o zi la Moscova. O fi sperat el să se vadă cu Putin, dar cel care l-a primit a fost Mihail Kassianov, fostul premier. Nu Kremlin, ci sediul guvernului și un comportament pe măsură de rusesc.

Am intrat pe o ușă din dos, am mers pe holuri întunecate și am urcat și coborât scări laolaltă cu soldați ruși și, în fine, am așteptat o conferință de presă într-o sală cu perdele de avea maică-mea în sufragerie la jumătatea anilor 80.

”Ce spune Rusia de faptul că România este membru NATO? Și de dorința ei de a merge în UE?”, a fost una dintre întrebări. ”Nicio problemă, ” a spus Kassianov cu umor. Când veți ajunge voi acolo, ele vor fi pe sfârșite. Râsete, dar 10 ani mai târziu, UE tremură serios. Iar percolul vine din interior.

Mai mult

ÎNAINTE SĂ PLECI

Poți primi toate noutățile direct pe email!