romania

O scrisoare pentru domnii Iohannis și Ponta

Am scris acest text în urmă cu doi ani, cred. L-am regăsit din întâmplare și îl public și aici. Învățămintele sale rămân valabile. Mai ales că niciunul din personajele invocate nu le-a respectat. Iată:

♦♦♦

Nu ştiu câţi dintre voi au mai primit în ultimii ani o scrisoare. O scrisoare reală, pe hârtie. Una pe care să o poţi simţi, pipăi, căreia îî poţi simţi mirosul. Să fi fost scrisă cu pixul sau cu stiloul pe o foaie de caiet sau pe cîteva coli albe. Nu dintre cele care se pun în imprimantă, ci din cele găsite şi abandonate în casă, printre te miri ce alte zeci de hârtii. O scrisoare dintre acelea scrise mărunt, pe fiecare rând, cu tăieturi şi ştersături. Cu adnotări pe margine şi scrisă inclusiv pe lateral, dacă se poate, căci altă foaie nu a fost de găsit. Mai mult

Super-loc unde să rupeți copiii de tabletă și telefon

Pe Vladimir îl știți. Dacă a prins o tabletă sau un telefon le arde până rămân fără baterie. Mai ales dacă e într-o adunare de oameni mari pe care nu îi știe. Mai noua sa pasiune sunt fotografiile, unele chiar mișto. Așa că o imită pe Alina, iar împreună arată ca doi turiști japonezi care documentează un loc cu mii de fotografii.

Așa s-a întâmplat și la Tabăra Oratia din Podu-Dâmboviței, pe drumul de la Rucăr până la Bran. Tabără e creația a doi oameni inimoși, Carmen și Viorel Bârloiu, care au părăsit definitiv Bucureștiul pentru a-și căuta menirea. Vladimir i-a înnebunit și pe ei cu tableta până când a descoperit peretele de escaladă. Ghidat de fiul celor doi, Horia, un puști foarte responsabil pentru cei 14 ani, piticul a urcat jumătate de perete fără frici sau mârâieli.

Mai mult

Cât de adevărat este clipul de la Starea Nației

Am văzut și eu clipul care a încăierat internetul. L-am auzit și de dimineață pe la radiouri. Iată-l din nou. Așadar, în ce țară locuim?

M-am uitat și încă nu-mi vine a crede. Vlad Petreanu spune că e posibil să faci o șmecherie care să inducă răspunsurile astea. Un truc: Mai mult

Pittiș Show

Ieri a fost ziua de naștere a lui Florian Pittiș. Dar pentru mine, ziua lui Pittiș va fi întotdeauna duminica. Duminica seara la 10. Când dădeam drumul la radio să aud cele mai tari povești ale muzicii. Așa i-am cunoscut pe toți de la Elvis la Led Zeppelin, de la Beatles la Dylan, de la Yes la Clapton. Pittiș mi-a spus totul despre ei, mi-a dat muzica lor la care nu aveam altfel acces și mi-a vorbit despre muzică cum astăzi nimeni nu o mai face.

În răsăritul anilor 90, întreaga adolescență mi-am trăit-o duminică seara cu Florian Pittiș. Mai mult

Bucureșteanul Vladimir merge la țară

Copilul nostru este urban. El când se duce la țară, tot la oraș se duce. Vasluiul și Hușiul, cât de mici și amărâte sunt, tot orașe sunt până la urmă.

Așa că excursia în nordul Moldovei, la capătul hărții, la modul propriu, a fos așteptată cu curiozitate. De noi. El m-a întrebat la fiecare trei ore cât o să stăm. ”Două zile? Bleaaaah!” Cel mai tare l-a durut că acolo nu există internet, ci doar un pic de telefonie mobilă. Și asta undeva într-o zonă din fața casei. Mai mult

Imaginea care ne arată în ce hal am ajuns

Uitați-vă la stâlpii de mai jos

stalp electric cazut

Stau așa de doi ani. Nicio exagerare. Mai mult

Celor de la QFort le este lene. Zău!

Altfel nu-mi explic programul de lăuze de la show-room-ul din Militari. De luni până vineri de la 9.30 la 18.30, iar sâmbăta și duminică închis. Ca să nu suferim, ni se recomandă : ”mai rezistă până luni”.

Bre, QFort, hai să-ți explic cum stă treaba. Sâmbăta e ziua în care lumea se ocupă cel mai mult de lucruri legate de casă. Mai mult

Șoc și groază! Am mers cu tramvaiul după 8 ani

Sunt foarte sincer. Ultima oară am fost cu tramvaiul în 2006 la un meci al Stelei, în Ghencea. Acolo parcarea este o mizerie așa că la dus iei tramvaiul. La întors, iei pe josul, că nu încăpem 30 de mii în 2 tramvaie. Să nu mă înțelegeți greșit. Nu mă duc la colțul blocului cu mașina, dar nu folosesc mijloacele de transport în comun. De lene probabil. Așa că, atunci când au venit oamenii de la DoTheRightMix și au spus ”nu vrei să încerci măcar o dată?”, am zis ”de ce nu” și am plecat cu toată familia, ca în excursie.

Ba, mai mult, am zis să măsor dacă nu cumva de la mine de acasă se ajunge mai ușor cu tramvaiul la muncă, decât cu mașina. Și am filmat momentul.

Mai mult

Copacii de pe marginea drumului de la ”ucigași” la ”șpăgari”

La un moment dat pornise prin România o dezbatere, dacă sunt buni sau nu copacii de pe marginea drumurilor. Eu zic că nu sunt, măcar dacă te uiți pe vreo două știri. Sunt periculoși. Nu neapărat pentru că se merge cu viteză. Ci pentru că pot apărea defecțiuni tehnice, derapaje sau altele. E mai bine ca în fața ta să fie un câmp gol decât un trunchi puternic. PD-L a vrut să-i radă la un moment dat, că tot era pus pe tăieri. Dar cum atmosfera era atât de anti-Băsescu atunci, propunerea a fost ridiculizată.

Una peste alta am crezut însă că lumea a înțeles că pericolul este real. De asta m-am mirat când am văzut că pe cel mai periculos drum din România, E 85, a apărut un rând de pomi tineri.

copaci pe drum

Mai mult

Imagini senzaționale din România uitată

Imaginile de mai jos le-am cules din satele de la granița de nord a României, în Moldova. O cu totul altă Românie decât cea care bântuie internetul și pe care trebuie să o înțelegi, de vrei să o muți din loc. Fiecare imagine are o poveste.

Pot să vă las zece ani să ghiciți ce se află în fotografia de mai jos, că nu o să reușiți.

1DSC_4308

Îi zice tizic sau tizâc, dacă este să vorbim ca oamenii locului. Ei nu au păduri în zonă. Lemnul e scump și sărăcia mare. Ce vedeți este cel mai ecologic cărbune cu putință: bălegar amestecat cu paie. Se lasă la uscat o vară și apoi iarna se pune pe foc. Are o putere calorică mică, dar e mai bun decât nimic. Și se face exact cum vă închipuiți: se amestecă bălegarul cu mâna, pâna ia forma unei mămăligi. Știu, pute, dar trebuie să te descurci. Mai mult

ÎNAINTE SĂ PLECI

Poți primi toate noutățile direct pe email!