Locul e la 5 ore de București, dacă reușești să treci de Valea Prahovei. Mult mai aproape și mai bine pentru clujeni și cei din Târgu Mureș. Stațiunea de la Mădăraș e la 1800 de metri înalțime are șase pârtii de schi și arată cam așa.
Azi o să-l vedeți pe Dan Puric la televizor. La RomâniaTv, la ora 20. L-am chemat eu pentru că îmi place să stau de vorbă cu el. Și de aici știu că or să înceapă unii să urle, să se scandalizeze: că a venit prietenul rușilor, că a venit legionarul, că ce caută ultra-ortodoxul la tv, anti-europeanul și mai presus de orice că e deja un clișeu Puric de Crăciun. Mai mult
Aud zilele astea de diverși cunoscuți care sunt pe la tăiat porcul. La neamuri, pe la țară, ba chiar în mici excursii de genul agroturism. Nu știu de unde revigorarea asta bruscă a obiceiurilor naționale sau poate doar am îmbătrânit eu și cei din jur simt nevoia întoarcerii la rădăcini.
Eu, unul, nu am plănuit să merg să tai niciun porc, nici să vad obiceiul, nici să umplu frigiderul până la primăvară. Sincer, mă lasă complet rece. Dar particip la fenomen, fără voia mea, de la primele ore ale dimineții. Chiar sub fereastra mea, între blocuri, un vecin l-a belit pe grăsan, l-a ars cu lampa de benzină și acum îl tranșează expert. Mai mult
E lucrul de care sunt cel mai mulțumit azi. Și mi-a luat fix 10 secunde.
Poți să o faci și tu. Pentru că acolo unde statul eșuează e nevoie de intervenția noastră. Dă un sms la 8833! Vezi mai multe aici.
Ca să ne înțelegem: Oradea e mai frumoasă decât Sibiul. Doar că nu are un primar-președinte și o publicitate masivă, așa cum a căpătat Sibiul în 2007. Și nici o distanță adecvată de capitală, care să le permită bucureștenilor să cadă repede în fund de admirație. După cum urmează:
Așadar, ce ne-a plăcut: Mai mult
De fapt, vi s-a întâmplat vreodată să plângeți la serviciu? Să ieșiți pe ușa de la locul de muncă și să vă dea lacrimile. Că v-au înjurat clienții sau că v-a omorât concurența cu un contract mai tare? Sau pentru că cei cu care vă bateți fac lucruri mai bune. Ca să fiu foarte cinstit, nici mie nu mi-e bine uneori când mă uit pe audiențe, alteori chiar mă întunec, dar de plâns încă nu am plâns. Că în definitiv e un loc de muncă, nu e vorba de familie de prieteni sau de cineva drag. Așa că nu plângem.
Lucrul ăsta mi-a dat prin cap aseară, după meciul cu Norvegia, când la ieșirea de pe teren Mica Brădeanu plângea.
Imaginile pe care o să le vedeți sunt extrem de rare. Nu neapărat pentru un jurnalist, ci pentru majoritatea dintre noi. E o părticică din ceea ce înseamnă drumul spre victorie. Una dintre ședințele tehnice ale naționalei, înainte de turneul final al Campionatelor Europene de Handbal, 2014. E genul de imagine care apare mai curând în filmele despre sport, cu marele discurs dinaintea competiției. Am făcut indiscreția de a înregistra un minut din ceea ce au vorbit Alex Dedu și Gheorghe Tadici, înaintea plecării în Ungaria. Nu e muzică, nu sunt cadre strânse, nu apare niciun moment culminant. E doar concentrare și presiune.
Știu că ieri s-a vorbit de unitate, de scopuri regăsite, de istoria noastră și de alte lucruri care să ne definească. Povestea de mai jos ar trebui predată la orele de istorie. Și evocată de fiecare dată când vrem să fim o nație. Elena Arnăuțoiu a scris istorie alături de frații ei. Luați-vă un sfert de oră și uitați-vă la film alături de copiii voștri. Și dacă cineva din Ministerul Educației îl vrea, i-l punem la dispoziție să-l vadă fiecare elev din România.
Vă fac un cadou, ca să vedem împreună că și ”urgiile” pot fi frumoase.
Invalid Displayed Gallery
Alte fotografii deștepte aici.
Știu. E cea mai importantă sărbătoarea noastră. Momentul acela, printre puținele, unde ar trebui să ne simțim bine împreună. Să ieșim cu veselie afară din casă. Să-ți vină să te pupi cu vecinii. Să bei un șpriț și să mănânci o fasolă chiar și cu necunoscuți și la sfârșit să spui: ”hai, mă, ce dracu, România asta nu e așa nasoală.” În realitate, însă, stăm cam așa:
E frig și umezeală. Mai vine și o ninsoare ca azi-noapte. Nu-ți vine să scoți copiii la defilare nici dacă vine armata americană. Nici în parc nu merge multă lume că oricum pe la 4 și jumătate se face întuneric. Mai bine la televizor decât să alergi după Nurofen.
Poți primi toate noutățile direct pe email!
