reguli

Patru reguli de știut înainte de un cutremur

Guest Post: Claudius Moscu

Claudius Moscu este profesionist în pregătire pentru situații de urgență și securitatea muncii. Mi-a scris după una dintre emisiunile dedicate cutremurului și lucrurile pe care le avem de învățat.

Regula 1

”Câteva lucruri vreau sa îți spun care ar putea sa vina in completarea celor discutate astăzi. In primul rând legat de simulările de urgentă care se fac/ar trebui sa se facă la locul de munca. Bun, lucrez in domeniu, am întâlnit multe persoane din diverse domenii de activitate. Pot sa îți spun ca, de regula, cu cât domeniul de activitate presupune un nivel de risc mai ridicat pentru lucrători sau cu cât lucrătorul este mai expus, cu atât interesul pentru o pregătire adecvată pentru situații de urgentă este mai mare. Cu alte cuvinte, si aici iau nivelul cel mai scăzut de conștientizare, oamenii de la birouri au tendința sa bagateliza serios pregătirea pentru situații de urgentă si chiar cea legată de securitatea la locul de munca (desi asta este o alta discuție).

De multe ori participarea la instruire si atentia la subiectele tratate este foarte redusă. De multe ori, chiar in timpul unui exercițiu de evacuare, am avut reacții “eu am o întâlnire foarte importantă, nu am timp de prostii din astea”, iar o astfel de situație, daca nu este corect gestionata si, mai ales, daca vine din partea unui membru al managementului, lasă urme serioase in comportamentul si atitudinea celorlalți lucrători. Pentru ca si cultura organizației si atitudinea leadershipului influentează interesul lucrătorilor fata de pregătirea pentru situații de urgentă. Și, atunci, oamenii de ce sa facă simulări daca tot nu ii interesează si nu au timp pentru astfel de prostii?! Poate de aici rata celor care au spus ca nu au făcut niciodată un astfel de Exercițiu de simulare de urgenta

Regula 2

Al doilea lucru – ai spus la un moment dat îngrijorările tale legate siguranța in anumite clădiri, cum ar fi un teatru. Ai foarte mare dreptate si da-mi voie sa împărtășesc ceva cu tine, un lucru pe care mereu il împărtășesc celor pe care ii instruiesc. O situație de urgenta nu se întâmpla in mod obligatoriu acasă sau la locul de munca, acolo unde, de obicei, lucrurile pot fi mai bine ținute sub control. Sunt la pensiune/hotel pe Clisura Dunării si la ora 4 dimineața se produce un cutremur (intenționat am dat acest exemplu). Ce fac? Aceasta întrebare mi-o pun de fiecare data cand intru intr-o clădire pe care nu o cunosc. De fiecare daca cand intru intr-o clădire pe care nu o cunosc caut ieșirea de urgenta, memorez drumul către ieșirea de urgenta sau recapitulez in minte drumul pana acolo. Sunt foarte atent la traseu, sunt atent la orice obstacol. Primul loc pe care il fac in camera de hotel este sa ma uit pe planul de evacuare si sa fac fizic traseul pana la usa de urgenta. De ce? – simplu! Când suna alarma de incendiu, cand are loc un cutremur, nu o sa am timp sa ma uit pe planul de evacuare, ci va fi vital pentru mine sa il cunosc. De multe ori merg pe traseul de evacuare si de am avut nevoie sa intervin la Recepția hotelului sa elibereze calea de evacuare de urgenta sau sa deblocheze usa de evacuare de urgenta. La început, cei de la receptie au o reacție amuzanta, dar se încheie rapid in momentul in care le spun ca daca nu rezolva in acel moment, ma duc sus, iau bagajul, părăsesc hotelul si notific autoritățile. Păi in acel moment, se rezolva totul.

Regula 3

Al treilea lucru – fiecare ar trebuie sa analizam riscul înainte de a intra intr-o clădire. Nu intru in clădiri care nu mi se par sigure sau de unde nu am cum sa scap. Nu se poate mai simplu decât atât – nu intru acolo. Poate sunt un caz fericit ca pot alege. Însă, aceasta alegere fiecărui individ sau a unui mare număr de indivizi de a intra sau nu intr-o clădire poate influența decizia proprietarilor/administratorilor acelor clădiri sa facă ceva. Daca nimeni nu vrea sa închirieze un spațiu comercial sau un birou pentru ca nu este intr-o clădire veche poate determina proprietarul sa inițieze o consolidare. Daca numărul clienților care accepta sa între intr-un club care nu are ieșire de urgenta sau se afla intr-o clădire nesigura, administratorii fie vor îmbunătății situația, fie vor da faliment. Poate suna puțin naiv, dar asta gândesc eu.

Regula 4

Al patrulea lucru – reacția oamenilor cand un individ intervine pentru ca lucrurile nu sunt in ordine. Intervin de fiecare data cand văd ușile de evacuare legate cu lanț sau blocate cu obiecte. M-am bucurat de reacția pozitivă a managementului unor magazine mari cand le-am semnalat problemele legate de siguranța clienților lor. Dar, ciudat, am fost singurul care a reacționa iar oamenii din jurul meu m-au văzut pe mine clientul cu fumuri cand, de fapt, imi exprimam îngrijorarea fata de siguranța lor si mea si ceream magazinului sa rezolve acea situație, pentru siguranța lor si a mea.

Concluzie – desi mulți imi spun ca fac toate acestea pentru ca este o chestie legată de profesie, eu nu cred lucrul acesta. Eu cred ca tine de alegerea individuală. Si poate ca si acest mesaj ar fi important pentru oameni – exprima-ți îngrijorarea fata de siguranța ta indiferent ca te afli la locul de munca sau in vacanța si alege sa nu accepți compromisuri când aceste compromisuri îți pot pune viața in pericol.

Foto Shutterstock

”România nu poate opri economia, dar nici nu ne poate proteja”

Unul dintre ascultătorii România în Direct, de la Europa FM, a sintetizat situația pe care o trăim astăzi, în pandemie. El spune așa.

”România este un stat care nu-și permite să oprească economia, dar nici nu poate să ne protejeze, pentru că suntem la pământ cu sistemul medical, de fapt cu orice.”

Cred că fraza asta face lumină în ceea ce trăim astăzi. Și ne arată de ce nu avem o direcție coerentă, dar și de ce mortalitatea de la noi ar putea fi mai mare. Și că sunt șanse să fie rău de tot. De fapt, România plătește o sumedenie dintre greșelile trecutului. Și faptul că desprinderea de comunism a fost mult mai grea ca la alții.

Așadar, loviți de un sistem de corupție, politicianism, pile și relații, de răsturnarea valorilor și, pe alocuri, de o idiocrație ieșită din comun, România nu s-a putut dezvolta pe măsura posibilităților sale. Asta a dus la un sistem medical subdimensionat, care s-a apărat cu mâinile goale într-o primă fază și în care acum se trage până la epuizare de resursa umană.

Banii cu care statul ar fi trebuit să impulsioneze economia se duc în totalitate pe pensii și salarii. Și asta ne dă astăzi o economie de subzistență. Uriașul deficit bugetar, împiedică statul să oprească tot și să plătească oamenii să stea acasă. De asta ține orașele deschise. Sau se face că le închide.

Și-a făcut un calcul și câtă vreme nu sapă morminte cu excavatorul, probabil politicianul își spune că vom trece cu daune minime.

Ce faci însă în această situație ca cetățean?

În primul rând conștientizezi că ești pe cont propriu. Că nu o să te salveze statul, dacă Doamne ferește te îmbolnăvești. Și că este mai important să rămâi sănătos. Și că va fi mai ușor să trecem împreună. Dar asta-i varianta optimistă. În realitate cei cu mai puține resurse presează ca drepturile lor economice să rămână nealterate. Și asta pot să înțeleg. Pe altele nu.

Cel mai tare m-a uimit săptămâna trecută dezbaterea pe care nația noastră a purtat-o despre închiderea magazinelor. Nici lipsa autostrăzilor sau a spitalelor, nici alte multe neajunsuri ale societății noastre nu ne-a dus într-o astfel de încrâncenare. Cu atât mai uimit am fost cu cât asta nu se întâmplă în toată țara, ci în orașele mari. 

Și a mai fost ceva care m-a dat peste cap. Incapacitatea noastră de a colabora, de a participa și de a lucra în comun. Dimineața, când se deschid, la 7, magazinele sunt goale, dar cineva mi-a spus că nu-i fac program, că nu se trezește. Pentru mine, refuzul de a face un efort ca să ne fie mai bine la toți mă supără. Oare putem face și noi ceva pentru cei din jurul nostru? Sau e nevoie ca numai statul și ceilalți să facă câte ceva? Așa cum e nevoie ca statul să repare traficul sau  să ia gunoaiele. Statul poate să facă mult, dar nu tot.

Cea mai de auzită întrebare pentru mine în ultimele săptămâni a fost de ce este bună această regulă, dacă poate fi încălcată. Adică cine ne oprește să stăm acasă la cineva de la opt seara la cinci dimineața, dacă vrem să petrecem? Și ce o să facă dacă ne găsesc 20 de oameni în apartament sau 100 în club? Aia e, o să ne dea amendă, doar nu se întâmplă nimic. Și ce se poate întâmpla dacă falsificăm teste PCR? Un dosar penal cu suspendare, probabil.

Așadar, sărăcia poate fi o explicație. Nu o scuză, ci o explicație. Dar ce se întâmplă în multe cazuri de furt, de fals, de încălcare a regulilor, nu este sărăcie.

Nu de sărăcie marile cluburi fac petreceri cu sute de persoane și nici de sărăcie se falsifică teste PCR. La fel, sărăcia nu este un motiv să faci petrecere până la cinci dimineața sau să vrei musai la magazin la ora închiderii. Cum nici exemplul prost nu e o justificare.

Pentru că statul nostru este strâmb hâd și slab, lumea crede că poate să se poarte în consecință. Și eventual să facă un concurs de supraviețuire. Doar că de data asta s-ar putea să nu mai fie de ajuns.

Așa eram acum un an

Graphs.ro vă arată situația epidemiei zilnic

Oana Gheorghiu: „Nu suntem Germania, trebuie să ne găsim drumul nostru”

Încep o nouă serie de interviuri la Europa FM și aici, pe blog. Se numește Interviul de Zece. Pentru că e difuzat duminica la ora zece, pentru că, în general, are în jur de zece minute, dar, mă gândesc eu, și invitații sunt de zece.

Cred că e un pas firesc după Oameni de Colecție pe care l-am realizat trei ani la Digi FM. Atunci mi-am propus să învăț și să învățăm să ascultăm. Să vedem care sunt poveștile din spatele unor idei, să auzim cum se construiește o carieră și care sunt resorturile din spatele unor apariții publice.

Acum o să merg mai departe. Cred că țara asta are nevoie să construiască comunități. Să găsească mecanismele prin care să lucrăm împreună. Zic că perioada individualistă a României trebuie să se termine. Dacă vrem să mergem mai departe, atunci de aici trebuie să începem. O să caut lucrurile care ne fac unici, dar mai ales cele care ne unesc. Ce trebuie să schimbăm și care ar fi proiectele noastre comune.

Am invitat-o prima dată pe Oana Gheorghiu de la Dăruiește Viață. Firesc este prima invitată pentru că ea este unul dintre cei care a deschis acest drum. Ea este constructorul prin excelență. Ea, alături de Carmen Uscatu au construit un spital, dar, mai important, au strâns în același gând sute de mii de români. Vedeți diferența? De data asta nu ne-am mai unit ca să urâm sau să dărâmăm pe cineva, ci ca să construim. Despre asta e vorba.

Ce spune Oana Gheorghiu?

  • Nu o să fim niciodată Germania, trebuie să ne găsim drumul nostru
  • România s-a descurcat bine în criză. Nu vă mai uitați la extreme, ci la întreaga societate
  • Scopul nostru ar trebui să fie ca niciun copil să nu mai trăiască în sărăcie
  • România e țara aranjamentelor, nu a regulilor
  • Educația este scopul nostru pe termen scurt
  • În 25 de ani ar trebui să învățăm să respectăm regulile de bună voie.

Nu există libertate fără responsabilitate. Sau istoria unor imagini mincinoase.

Câteva zile la rând au circulat imagini din Franța sau Italia cu câtă libertate este acolo în materie de restaurante. Sigur că, luate din context, imaginile respective au o noimă. Și ele arată diverse încălcări ale legislației sau reguli mai laxe în privința pandemiei. Ele circulă, lumea le ia în seamă și crede că are o porțiune de adevăr. Cum vi se par astea de mai jos?

Une foule immense à Nice pour voir le Dj The Avener et des gestes "barrière" très peu respectés

Une foule immense samedi soir à Nice pour voir le Dj The Avener et des gestes "barrière" très peu respectés. Près de 5000 personnes ont assisté à un concert sous la colline du chateau. Notre article => https://france3-regions.francetvinfo.fr/provence-alpes-cote-d-azur/alpes-maritimes/nice/nice-the-avener-au-chateau-ce-samedi-soirees-quartiers-dj-aux-balcons-ete-se-deconfine-1843344.html

Publicată de France 3 Côte d'Azur pe Duminică, 12 iulie 2020

Mă rog, astea-s mai vechi, dar sunt unele și mai noi. Doar că, pe repede înainte, nu mai vezi nici data și nici poveștile care le urmează. Nu le mai vezi consecințele.

Getty Images pentru Washington Post

După ce-au văzut treburile astea, oamenii din Franța au ajuns și la câteva concluzii. La finalul lunii iulie, mai mulți angajați ai unor astfel de restaurante s-au îmbolnăvit. De la finalul lui iulie, 20 de angajați din 30 ai unui club de lux din zonă s-au îmbolnăvit În ultimele cinci zile din iulie, 64 de oameni din regiune afost raportați cu boala. Mulți dintre ei lucrau în localurile pe care le-ați văzut și pe la noi.

Last week, two of the French Riviera resort’s hot spots — Indie Beach House on Ramatuelle’s Pampelonne Beach, and Pablo, a trendy bistro on Saint-Tropez’s Place des Lices, both owned by the same company — were shut down when four staff members reportedly tested positive for the coronavirus. Since then, authorities have reported that 20 of Pablo’s 30 employees and one of Indie Beach’s have been infected with the virus that causes the disease covid-19.

Another eatery, Noto, which describes itself as a “festive Italian restaurant” on the Place des Lices, was shuttered Monday for two weeks after six employees tested positive. And the regional health agency recorded 64 cases on the peninsula between July 25 and Aug. 1.

Washington Post

După asta, autoritățile au început să se miște destul de repede. Unele localuri au fost închise, la altele s-au aplicat amenzi, iar, treptat, măștile au devenit obligatorii. Iar situația era cam cea de jos.

Și, da lucrurile au fost ca la noi. Unii patroni au făcut tot ce le-a stat în putință să țină lucrurile în frâu. Doar că la cluburi o iau foarte ușor razna. Alții nu s-au supus de la început. Sunt cluburi care au angajat oameni care să stea de șase când vine Poliția. La fel, o parte dintre vizitatori s-au dovedit teribiliști sau nepăsători. Au fost nenumărate cazuri de turiști care au suflat fumul de țigară spre alții sau i-au îmbrățișat.

Azi, Franța are 3000 de cazuri pe zi și se pregătește, probabil de un nou val. Asta pune la încercare resursele noastre europene, statul și însăși societatea. Iar consecințele vor fi grele chiar și pentru noi.

Worldometers

Iar în Italia, de azi, se închid discoteci, iar masca devine obligatorie și-n aer liber.

Dar foarte important este ca, de câte ori vedeți o astfel de imagine să aveți un semn de îndoială. Nu nu e de bine. Și nicăieri nu e mai multă libertate. Cel puțin, nu una fără responsabilitate.

Poporul fără reguli. Azi, faza pe salvamari

Nu știu dacă este o fază care să ne caracterizeze mai bine decât cea cu valurile de la mare. Am stat în sudul litoralului mai bine de o săptămână. Și în fiecare zi au fost valuri din acelea uriașe. Unele erau cât mine. 

Un prieten care stă în Mangalia mi-a spus că așa e toată luna august. Și că în toată luna este arborat steagul roșu care arată că nu poți intra în apă. L-am văzut peste tot: Neptun, Olimp, 2 Mai. Și tot peste tot erau oameni în apă. Cu sutele. 

Mai mult

ÎNAINTE SĂ PLECI

Poți primi toate noutățile direct pe email!