razboi in Crimeea | Striblea.ro

Cum am intrat în război cu rușii la Suceava

8 martie 2014 Cătălin Striblea 0 comentarii

Am văzut pe internet, în special pe Facebook, o vie emoție stârnită de această știre legată de actualizare planului de război și de mobilizare la Suceava, județ la granița cu Ucraina. Declarația făcută de președintele Consiliului Județean, Cătălin Nechifor a prins foarte repede din cauza situației tensionate din nordul României, dar și pe fondul bănuielii că România a primit semnale externe privind nevoia de stabilitate aici.

Cum știrea fost dată joi în premieră la Ultima Oră cred că sunt necesare câteva explicații. Întâi înregistrarea cu domnul Nechifor.

Mai mult

Câteva gânduri de lângă războiul din Crimeea

3 martie 2014 Cătălin Striblea 0 comentarii

„Aproximativ 15.000 de militari ruși sunt în prezent in Peninsula Crimeea”

M-am gândit întâi la Vladimir. Sper că el va trăi într-o lume normală, precum cei din vestul Europei. Că viața lui trebuie să fie o perioadă de liniște în care singurele griji să fie fluctuațiile economice și cele date de traiul obișnuit al fiecăruia. Că războaiele sunt într-o lume îndepărtată și săracă, dar cu ceva resurse naturale. Și că nici el, nici alții nu trebuie să vadă adevăratele orori ale unei bătălii.

„Ucraina solicită monitori internaționali pentru supraveghere centralelor nucleare” Mai mult

Manualul de spionaj. Și războiul din Crimeea

2 martie 2014 Cătălin Striblea 0 comentarii

Ar fi trebuit să fie foarte ușor, dar e foarte greu. Cartea lui Sudoplatov, Misiuni Speciale, nu e nici roman, nici povestire, nici documentar. E, în fapt, un noian de informații căzute brusc și amețitor peste tine. Sudoplatov știe tot despre operațiunile KGB din anii ’30 până în anii ’60. Date, oameni, întâmplări, decizii, tot, tot, tot. Sudoplatov a condus departamentul de spionaj extern al KGB, a supervizat asasinarea lui Troțki și a furat planul bombei atomice de la americani.

În general, mie îmi plac cărțile astea, le sorb pe nerăsuflate. De data asta, a mers teribil de greu. Mi-am dat seama târziu de ce. Cartea aceasta nu e pătrunsă de niciun sentiment uman. Niciunul. Nici măcar când Sudoplatov însuși îl omoară pe liderul diasporei ucrainiene, dăruindu-i o bombă. Dăruindu-i la modul propriu, pentru că bomba era mascată într-un pachet de ciocolată.

Mai mult