război

Suspendarea vizelor pentru ruși. Cum procedăm?

Duminică seara, Financial Times a anunțat că statele UE ar putea suspenda acordul care înlesnește acordarea de vize pentru cetățenii ruși, acord din 2007. Aceasta este o reacție la dorința mai mai multor state, Polonia, Finlanda sau Estonia de a ridica unilateral aceste vize, tehnic de a stabili o interdicție la adresa rușilor de a veni în țările lor.

Zeci de mii de ruși cu dare de mână s-au plimbat vara aceasta prin Europa, în ciuda războiului pornit de guvernul lor în Ucraina. O insultă și un ataca la adresa bunului simț european. Finlanda a simțit asta cel mai tare, de vreme ce zborurile fiind interzise, ea a fost țară de tranzit terestru.

„Este nepotrivit ca turiștii ruși să se plimbe prin orașele noastre, prin porturile noastre. Trebuie să transmitem un semnal populației ruse că acest război nu este în regulă, nu este acceptabil,” spune un oficial UE, citat de Financial Times.

La o zi după apariția acestei informații, România a anunțat oficial că ar sprijini o posibilă suspendare a acordului, semn că discuțiile sunt intense și că sunt setate tabere. De exemplu, Germania se opune, la fel Cipru sau Grecia.

„Referitor la acordarea de vize pentru cetățenii ruși care călătoresc în UE, ministrul român de externe va susține suspendarea Acordului UE-Rusia privind facilitarea acordării vizelor, respectiv va exprima deschiderea pentru adoptarea unor măsuri de restrângere a circulației cetățenilor ruși, cu referire la vizele în scop turistic,” spune comunicatul ministerului de externe.

Ce înseamnă suspendarea acordului de fapt?

În niciun caz că rușii nu vor mai veni în Europa, ci că vor veni controlat. Adică le va fi mai greu, vor dispărea facilitățile și că-i luăm la puricat. Și încă ceva. Că statele membre ar putea să-și impună singuri reguli de verificare a rușilor care circulă. Și că vor aplica politici singulare, în funcție de relația lor cu Rusia. Nu în ultimul rând aceste vize vor fi mai scumpe.

Cred că cel mai mai aproape de ceea ce va urma este ministrul de externe al UE, Josep Borell, care spune că interzicerea nu este o idee bună, dar că „trebuie să fim mai selectivi.”

De ce nu interzice UE de tot venirea rușilor

Pentru că este o măsură complicată cu rezultate pe care nu le poți controla întru totul.

Iată un punct de vedere exprimat de Moscow Times, un ziar privat, interzis în Rusia și care funcționează de la Amsterdam.

Pe scurt, ei spun că, în acest moment, cei care susțin regimul Putin sunt deja penalizați de listele de restricții alcătuite de comunitatea internațională. Și că, dacă ridici vizele in corpore, nu faci decât să-i penalizezi și pe cei critici la adresa regimului.

Asta pentru că marea problemă a regimului Putin, în acest moment, este un exod al populației educate din Rusia. În fapt, printre cei care pleacă masiv din țară sunt oameni tineri, din industrii noi, care sub acoperirea unor vize turistice fug din țară.

Acest lucru s-a văzut cel mai bine în primele săptămâni ale războiului când temerea rușilor era că Putin va închide granițele. În fapt, premierul Mishutin a luat mai multe măsuri cu care să-i ademenească pe IT-iști în țară. Și spune că a și reușit, în mare măsură.

Și în ce fel o nouă cortină de fier ar putea să aducă o indignare a opinie publice din Rusia împotriva propriului regim? Până la urmă, închiderea granițelor este visul oricărei autocrații. Iar Putin va specula orice mișcare în acest sens. Chiar și în timpul războiului rece, cetățenii ruși beneficiau de Tratatul de la Helsinki.

Poate aceste argumente nu sunt valide. E greu să admiți că dușmanii tăi se plimbă nestingheriți și au acces la același tip de drepturi ca înainte de război. Guvernul lor este cel care contribuie la o criză globală, ne sărăcește, omoară oameni, iar tu te poți plimba. De fapt?

Ne luptăm cu cetățenii ruși sau guvernul lor?

Din păcate cu amândouă. Nu există un răspuns alb sau negru la dilema vizelor. Cred că este nevoie de un răspuns complicat, dar clar. În Europa pot intra doar cei care pe care-i vrem noi. Un mecanism de verificare, însoțit de o ofertă clară, atractivă și concretă pentru cei care vor să părăsească țara. Pentru o vizită la Luvru, cred că se mai poate aștepta.

Photo by Katie Godowski, Pexels

O fotografie cu Viktor Orbán. Este el viitorul lider al Europei?

Una dintre fotografiile de la Tușnad surprinde o femeie îmbrăcată cu un tricou imprimat cu chipul lui Viktor Orbán. Pe tricou scrie și pe față și pe spate: ”Liderul Europei.” Este domnul Orbán liderul Europei? Nici pe departe. Dar poate fi liderul unui grup care gândește dincolo de luminile Europei și care caută un nou contract social. Am mai trecut pe aici, acum 80 de ani și mai știm câteva personaje care s-au înșelat profund. Și erau aplaudate de mulțimi gigantice. Nu vă gândiți musai la Hitler, au existat unii mai comici cu care domnul Orban se potrivește perfect. Voi reveni. 

Dar până la urmă ce-a spus Viktor Orbán?

Nu e niciun dubiu că o parte dintre declarațiile lui Viktor Orbán sunt rasiste. Au fost penalizate de propria consilieră pentru incluziune. Opreliștea ideologică pe care o trâmbițează pentru ”amestecul” unor oameni de culturi, rase și origini diferite este de-a dreptul grețoasă. Orbán nu pricepe lumea în care trăim. La fel, împingerea deliberată a temei legate de gen și familie, ca și cum aceasta ar fi un pericol major pentru societatea maghiară și vecinii săi.  

Voluta cu grupul iudeo-creștin este o șmecherie ieftină, în care protejează politic relația cu Israelul. Dar, per ansamblu, Orbán construiește o lume de frică, în care excluderea și segregarea funcționează ca în preajma celui de-al doilea război mondial, doar că nu-i mai amenință pe evrei. Acum sunt grupuri mai slabe. 

O notă separată, comică. Domnul Orbán crede că Ungaria a devenit Occident și-i invită pe cei sătui de democrațiile vestice să se mute în țara sa. Chiar crede că acesta va fi un flux natural. 

La ce ne mai uităm?

Dincolo de asta, discursul lui Orbán are și alte teme interesante, în care adevărurile și minciuna se amestecă, iar din asta rezultă câteva proiecții alterate, pe alocuri halucinante. 

Declinul Occidentului. 

Viktor Orbán spune că lumea occidentală de astăzi nu mai are decât capital și armată. Dar că America și aliații au pierdut accesul la resurse. Și de aici apare marea problemă. Că, lipsită de energie ieftină, lumea occidentală nu mai poate progresa și nici nu-și mai poate  distribui valorile. 

Mai spune că un grup de state noi s-au dezvoltat pe măsura lumea occidentale, se referă la China, Rusia, Brazilia, India și că acestea sunt astăzi o ofertă sustenabilă de valori pentru umanitate. De asta și poziția Ungariei de placă turnantă care nu mai trebuie să ia lumină doar de la vest, ci și de la restul lumii. 

Războiul cu Rusia

Domnul Orbán dă ca sigură victoria Rusiei sau un tip de victorie, cât mai curând, și spune că susținerea Ucrainei este de natură să prelungească războiul. Propune o pace rapidă, poate chiar pe propunerile Rusiei și care să curme criza politică europeană. Spune că este absolut necesar ca să respectăm dorința Rusiei ca Ucraina să nu intre în NATO. Dar când vorbește de o politică europeană comună, o numește pe aceasta imperialism. Cum ar veni, politica Rusiei de impunere a relațiilor externe este legitimă, europenii sunt imperialiști când propun statelor membre o atitudine comună.. 

Criza energetică

Aici domnul Orbán o dă rapid în neadevăr și spune că Rusia e foarte bine de vreme ce vinde în China. Uită să spună și când a făcut Rusia noi conducte spre China. Dar este clar că vrea repunerea în situația anterioară. Mai ales că este în fața unui prim eșec al politicilor sale. Guvernul de la Budapesta nu mai poate susține subvenționarea prețului la energie electrică, pe care o face din anul 2010. La noile prețuri, a ajuns funia la par. Crede că viitorul se bazează doar pe energie ieftină rusească.

Viitorul bunăstării

Domnul Orbán se bucură de investițiile chineze în Ungaria și crede că tipul acesta de colaborare este cel care va menține nivelul de trai ridicat al nației sale. Se referă în primul rând la fabrica de baterii pe care Ungaria o va avea. Doar  că uită să spună investițiile chineze vin și cu costuri. Sri Lanka numai ce simte pe pielea ei investiția chineză de 1,5 miliarde dolari într-unul din porturile sale, care a devenit proprietate chineză. 

Demografia

Aici este unul dintre punctele în care Orbán are dreptate, dar nu neapărat soluții. Într-adevăr și nația sa, ca și altele central-europene se împuținează. Poate în mai mică măsură decât România, ai cărei cetățeni au avantaj lingvistic la integrarea în Europa Occidentală, dar scăderea este o tendință pentru viitor. 

Doar că aici el respinge fenomenul natural care se va accentua în următorii ani: primirea în Europa a mai multor imigranți. Cu sau fără voia sa, schimbările climatice și sociale vor împinge oameni aici și nu în țările pe care le numește drept noile valori. Nu în Rusia vor cei care fug de căldură și războaie

Până la urmă ce-și dorește domnul Orbán cu aceste idei?

Consolidarea puterii personale și construirea unui statut european important printre iliberali. Dacă rotiți ochii peste Europa, veți vedea că azi Orban este cel mai semnificativ lider care susține aceste idei. O mare parte dintre europenii ultraconservatori își vor lua lumină de la el. Iar cu discursul de la Tușnad, bifează puncte mari. 

Schimbarea contractului social. Adică, renunțați la drepturi și libertăți de tip european pentru ceva mai multă bunăstare. Până la urmă, ce contează dacă n-ai ziare libere sau drepturi de mișcare, ori libertăți de căsătorie, dacă pe ansamblu ai mai multe parale în buzunar? Adică ideea agreată și de cel mai mic dictator: noi vă ăm ceva, dar voi tăceți din gură.

Păstrarea relației anterioare cu Rusia care prin exporturile sale de energie ieftină într-o țară fără resurse i-a consolidat guvernarea. Un model în care pierde avantajele din această zonă îi poate pune la încercare guvernarea în propria țară. Scăderea nivelului de trai este pericolul major pentru Ungaria,.     

Ce vrea de la România?

Nu mai vrea mare lucru. Controlează în România minoritatea maghiară, are o falangă a propriului partid în parlamentul nostru, a făcut investiții în economie, sport și cultură. Tehnic, a produs o destatalizare a comunității maghiare și întreține năzuința acesteia de a avea o regiune autonomă. Apoi, când vine timpul, după cum singur spune, vrea ca Ardealul să revină Ungariei. Dar lasă de înțeles că asta e o treabă pentru altă generație.

Se va împlini discursul său?

În aceste zile, Viktor Orbán seamănă, dintr-un punct de vedere, cu Mussolini. Bine strunit de Hitler și împovărat de faptul că nu se află la înălțimea acestuia, Mussolini trăia cu impresia că războiul se va sfârși repede și cu o victorie uriașă a puterii germane. Aplaudat fără sfârșit, fără o opoziție serioasă, dependent de aliatul său, Mussolini trăia într-o iluzie, și anume, că declinul democrațiilor occidentale este ireversibil și că o nouă lume vine. Fix ce vede și ce crede Orbán azi, în relație cu Putin. Dar că nu e așa, măcar din simplul motiv pe  care singur îl numește. Toată planeta vrea să migreze în democrațiile occidentale, nu în noul sistem de valori ruso-chinez. Oamenii fug din lumea dictatorilor nu vin spre ea. Iar combinația de capital, știință, bunăstare și armată, va ține occidentul în picioare o vreme îndelungată. 

Ce se va întâmpla cu domnul Orbán?

În ciuda acestui discurs, problemele sale interne ar putea să ducă la tulburare într-o parte din electorat. El trebuie să plătească pe mai departe curentul electric și benzina. Și să dezvolte țara. Nu o va putea face cu bani europeni, care sunt blocați, așa că va apela la China. Asta îl va exclude și mai mult din instituțiile europene și pe măsură ce lucrurile se complică, ar putea propune, cel mult, o ieșire din UE. Dar asta va duce la o bătălie politică internă uriașă, care l-ar zdruncina și mai tare. Iar odată ieșit din Europa, ar putea avea parte de soarta lui Johnson. Așadar, ar putea alege să meargă pe acest drum, dar bănuiesc că o vreme va încerca același joc de acum. 

Ce îi răspunde România?  

Nu mare lucru. Președintele consideră declarațiile regretabile și o mare greșeală. Ministrul de externe a dat un interviu lung, fără impact. Dar delimitarea este clară. Ca și afilierea României la alt tip de valori.  

Va avea vreo consecință asupra UDMR?

Președintele Iohannis a trimis UDMR la popor să dea explicații pentru rasismul de care dă dovadă patronul spiritual și financiar al formațiunii, Viktor Orbán. Și nu neapărat pentru zicerile sale, ci pentru atitudinea de slugă care o face pe prostul. Pentru că ce spune Iohannis nu este că UDMR ar avea treabă cu declarațiile, ci că le-a aplaudat. Or, nimeni nu-i bănuiește de neînțelegerea situației pe liderii maghiari. 

Dar asta este tot ce  veți vedea pe aici. Un perdaf, o tragere la răspundere, nu o alungare de la guvernare. România nu-și permite o criză politică crede președintele. Chiar dacă UDMR este trâmbița mică și spartă a Budapestei la București. De la teme rasiale, xenofobe, naționaliste, frânarea DNA sau taxarea marilor companii, UDMR a preluat tot de la Budapesta. Acesta este motivul real pentru care această formațiune ar trebui să se limpezească. Ori sprijină valori liberale și europene, ori pleacă de la guvernare, unde ne reprezintă pe toți.

Deocamdată, însă, acest PSD bilingv va rămâne la guvernare, dar măcar știm ce hram poartă. 

Sub acest link este discursul integral, tradus în limba română.

Dialoguri cu Paul Olteanu II, 12. De ce acest război ne apasă mai greu ca altele

Am întrerupt dialogul obișnuit cu Paul Olteanu despre proverbe și zicători românești și continuăm cu o nouă ediție despre modul în care ne tulbură războiul. Și de acesta cu Ucraina în mod special, căci lumea europeană a mai fost afectată de confruntări, chiar în aceeași zonă.

Iar Paul Olteanu ne dezvăluie și câteva moduri în care putem scăpa de anxietatea care ne omină în aceste zile. Voluntariatul este unul dintre ele, iar asta îi ajută foarte mult atât pe cei care primesc ajutor cât și pe cei care-l dau. 

Paul Olteanu este realizatorul podcastului Mind Architect, cel mai ascultat podcast din România. El este cunoscut trainer și coach, certificat în Process Communication Model o teorie de personalitate premiată, folosită la NASA în selecția și pregătirea echipelor și în trainingul comunicațional al președinților americani. De-a lungul ultimilor ani a pregătit zeci de mii de angajați ai unor companii din România pentru o mai bună relaționare în cadrul echipelor lor de lucru.

„M-au trezit bombele. Mai aveam trei luni de facultate.”

Ea este Salma. Este din Tunisia. Am cunoscut-o marți, la Gara de Nord, la ediția specială România în Direct, pe care am făcut-o acolo. Salma era studentă la Harkiv, în ultimul an, la Farmacie. Mai avea trei luni până la finalul facultății.

În dimineața de 24 februarie s-a trezit sub bombardament. Cei 7 tunisieni care se știau în orașul asediat s-au strâns împreună. Salma închiriase o casă la Harkiv din care a plecat doar cu un geamantan.

După 48 de ore de așteptare, un ultim autobuz i-a scos din oraș. „Ajungeți la el în 10 minute că altul nu mai este.” 30 de ore mai târziu au sosit în apropierea graniței de la Siret. În apropiere, pentru că de acolo au mai mers 17 kilometri pe jos. La graniță, Poliția de Frontieră ucraineană le-a luat mai tot. Cei mai mulți dintre ei au intrat doar cu pașapoartele. Dar în viață.

Între timp, unul dintre apartamentele în care au stat la Harkiv a fost bombardat. „Despre locul unde stau eu nu știu nimic.” Și nici nu cred că se va mai întoarce.

Salma vrea să termine școala în România. Bate la ușile facultăților de la noi în speranța că o va primi cineva. Problema este că „azi nici nu mai am cum să dovedesc că am fost studentă acolo. ” „Nu mai am niciun fel de acte care să țină de facultate.”

Pentru trei zile mai are casă în România, iar acum mai mulți oameni se zbat să-i găsească un loc nou.

I-am scris povestea nu numai ca să arăt că războiul lovește în milioane de destine care-și duceau viața liniștit. Că povestea asta tulbură apele peste tot în lume. Că îngrijorează familii de pe toate meridianele și că nu ne lasă să ne trăim viețile.

Dar mai este un lucru pentru care am scris. Fata asta, care nu mai are un viitor sigur în față și este prinsă în două luni, marți venise la gară cu ajutoare și donații pentru cei mai sărmani ca ea. Iar ziua și-o petrece acolo ca voluntar pentru că știe un pic de rusă și ucraineană și-i poate ajuta pe cei care sunt acolo cu copii mici. Căci asta fac oamenii care sunt în necaz. Se ajută.

Interviul cu ea este la finalul ediției speciale de mai jos.

Câteva fețe ale războiului. Cu oameni obișnuiți

Twitter este cea mai bună rețea socială ca să vezi realitatea războiului. Informația circulă mult mai repede, e sancționată rapid dacă nu este corectă, comentariile mai puțin ample, îți lasă loc de judecată ție nu altora.

În ultimele 24 de ore, relatările de război s-au amestecat cu faptele de viață. Iar ceea ce a rezultate îți va pune un nod în gât. Iată câteva imagini.

Un soldat își salută părinții.

Oamenii pleacă din Odesa

Un tată se desparte de familia sa

O femeie îi ia la întrebări pe soldații ruși

Oamenii donează sânge deși Kievul este atacat

Oare poți pleca din Mariupol

Merită apărată România?

Deunăzi am rostit o întrebare foarte simplă la România în Direct. Ce ai face dacă ai fi ucrainian astăzi? A fost un exercițiu de empatie cu un popor greu încercat.

Generațiile noastre, în această parte de lume nu au cunoscut războiul. Îl știm doar din cărți. Ororile lui sunt o chestiune istorică de la care putem să ne întoarcem capul imediat. Cea mai mare realizare a Europei moderne, în care trăim este că vreme de 80 de ani nu ne-am luptat între noi. Pacea este cel mai de preț lucru pe care l-am avut în acești ani.

Ce faci, însă, când vezi că întreaga presă din Occident este plină cu planurile invaziei? Și când sunt posibile semne ale unei invazii militare. I-ai văzut deja pe cei mai bogați fugind, iar la granița țării tale sunt trupe multe din Rusia. Tu poate ai copii, poate unii ajung la vârsta recrutării. Poate ai copii mici sau poate ești bătrân. Poate nu ai unde merge sau chiar poate ai neamuri mai în vest. Dar ce faci, ce decizie iei pentru tine? Și fără a rosti întrebarea, ea era în subsidiar. Îți aperi țara? Emisiunea este mai jos. Ascultați-o cu atenție!

Dar România merită apărată?

O să vedeți că în 30 de secunde de la lansarea emisiunii, oamenii și-au pus această întrebare pentru România. Ce ai face, de fapt, dacă ar fi la noi război? Iar primele răspunsuri au fost simple.

România nu merită apărată, mi-au spus oamenii. Pentru că e coruptă și nu răsplătește munca onestă a cetățenilor săi. Politicienii săi nu merită să fie apărați. Pentru că de ani buni fură, iar rezultatele lor sunt catastrofale. Pentru că nu avem autostrăzi, spitale și nici administrație. Pentru că nu merită să aperi ceva găunos și putred ca elita politico administrativă a acestei țări. Și probabil nici nu merită să lupți pentru semenii tăi care la o adică te-ar călca în picioare.

Viața mea și a copiilor mei este mai importantă decât ce oferă această țară. Acesta este mesajul.

Și cum să nu le dai dreptate celor care spun asta. Fiecare dintre noi ar putea numi un exemplu în care scârba și lehamitea te-au făcut să te gândești să pleci. De fapt, România nu este apărată nici în momentul în care oamenii aleg să plece. Este mai simplu și mai corect pentru ei.

Dar eu cred că România merită apărată

În primul rând, acceptând altă idee, ar trebui să ne recunoaștem eșecul ca nație sau ca popor. Am fi aici o populație pe un teritoriu. Câtă vreme ne este bine, am locui, apoi, dacă treaba se strică, plecăm. Nu prea cred. În ciuda vociferărilor suntem aici de o bună bucată de vreme.

Bine, avem și varianta să plecăm cu toții zilele următoare dacă tot este atât de prost. Dar nu o facem.

În al doilea rând, patria nu este o pleașcă mare de bunăstare și administrație perfectă pe care o primim de la alții și noi o consumăm. România este un lucru la care toți oamenii onești muncesc zi de zi. Și chiar dacă nu ne-a ieșit cel mai bine, am progresat. Mai lent decât ar fi trebuit, dar am progresat.

România este mai bogată, mai digitalizată și mai așezată decât era acum ani buni. Trăim mai bine, cei mai mulți dintre noi. Nu trăim la fel de bine pe cât am fi putut să o facem, dar progresul nostru este evident.

Și, desigur, că ne confruntăm zilnic cu nedreptate și inegalitate. Dar am învățat să vorbim despre ea și să-i căutăm rezolvare. România se îndreaptă.

Suferim, evident, de boala de a o disprețui, ca și pe cei de lângă noi. Îi învestim cu încredere doar pe cei de care fac parte din cercul nostru, iar restul lumii ne agasează. Dar, în realitate, dacă mergi pas cu pas, o să găsești o sumedenie de oameni de calitate.

România este și familia ta. Și prietenii tăi, și ceva amintiri. Câteva morminte și nenumăratele stări de bine pe care le-ai trăit de-a lungul timpului. Și faptul că cineva te va ajuta și te va înțelege.

Și, dacă mai vreți un argument, îl știți deja. Când ne-au ocupat alții, vreme de 50 de ani, nu ne-a fost mai bine. Un ocupant nu o să-i pedepsească doar pe corupți. El va aduce și mai mult corupție și mai multă inegalitate. Și mai multă prostie laolaltă cu cozi de topor.

Eu am încredere. Cumva, ce avem acum e cea mai bună versiune a noastră față de trecut. Nu cea mai bună posibilă, dar zic că tot am avea mult de pierdut.

ÎNAINTE SĂ PLECI

Poți primi toate noutățile direct pe email!