Lupta noastră cu calculatorul
Vladimir e un tip foarte sociabil, căruia îi plac petrecerile. Aproape nu-l mai poți desprinde de ceilalți copii, iar 2-3 ceasuri nu mai ai treabă cu el. Așa că m-a surprins la un moment dat, la o aniversare la Mc, când a venit și s-a așezat în fața noastră fără să spună un cuvânt. A trebuit să-l împingem un pic de la spate să ne spună ce dorește, deși i se vedea pe față că are o supărare: ” Un copil e rău cu mine”. Aproape mi-a rănit orgoliul când mi-a spus că adversarul e mai mic decât el. Îi spusesem repetat să ne spună dacă-l supără cineva, la școală sau la joacă. Incidentul a fost rezolvat rapid de amfitrioană.
Mă gândesc prin câte astfel de situații trece zilnic copilul nostru, fără ca noi să știm. În definitiv, așa cresc și învață ce e viața. Pe de altă parte, am convingerea că lumea în care trăim e mult mai agresivă decât cea din epoca noastră. Mai ales când vine vorba de internet.