poliție

Ce nu știi despre ”măicuțele” de la Vaslui

Știți cazul măicuțelor care au aruncat un om pe linia trenului la Vaslui. Ele au început să fie căutate după ce imaginile au apărut la televizor. Anterior, deși agresaseră oameni prin oraș, Poliția le-a dat drumul. Probabil că nu aveau cadru legal să le rețină.

Ce nu știți însă este că ele sunt într-un tur al României. Un mic experiment telefonic la radio ne arată că ele au făcut turul țării în ultimii ani. De la Brad, la București, la Ploiești, ele au făcut scandal peste tot. Același scandal și același tip de exprimare ca la Vaslui. Partea cea mai interesantă este că la scurt timp după ce s-a aflat de incident și-l știa o Românie întreagă, ele au fost văzute la Tecuci de o femeie. Ea a raportat la Poliție, dar aceasta nu știa nimic.  

Dialogul este halucinant. Sunând la 112, ea a fost trimisă la Galați, apoi la Tecuci, apoi la plimbare. Femeia s-a jurat că niciodată în viața ei nu o să mai sune la Poliție, indiferent de ce va vedea. 

Ce vreau să spun? Că încă o dată se dovedește cât de fragil și cu picioare de lut este statul român. Că nu poate să-și apere cetățenii și că nu are acel timp de colaborare instituțională care să preîntâmpine lucruri. Norocul face ca acum toată lumea să fie în viață. Dar în același timp, vezi delăsare și incompetență. Și un miserupism absolut de neănțeles. Suntem ca un șvaițer. Cu găuri peste tot. 

 

Soția unui polițist: ”Vreți să știți cum e cu adevărat?”

Este de ajuns să citești doar un pic forumurile sau comentariile de pe FB la sinuciderea criminalului care a ucis un polițist. Este un val de neîncredere la adresa Poliției și puțini sunt cei care nu cred că omul a fost omorât în pușcărie. 

Contribuie la asta valul de mesaje emoționale venite dinspre Poliție. Începând de la cel al lui Marian Godină care spunea că ”din păcate, nu s-a opus” și continuând cu alte editoriale. Prezentarea criminalului ca trofeu adaugă la povestea asta. Și apoi lumea și-a adus aminte că și asasinul din 2017 al unui polițist din Suceava s-a sinucis în pușcărie. Tot singur în celulă. 

Oamenii pun întrebări. Și e firesc să fie așa. Când limitele discursului exced spațiul legalității, când mesajul din întreaga poliție este revanșard, lumea se va îndoi. Suspiciunea este, de altfel, o constantă a spațiului nostru și astfel de atitudini nu fac decât să o alimenteze. Nu ar mira pe nimeni să afle că există comandouri de justițiari care fac dreptate. S-ar găsi destui care să-i și apere.  

Evident aceasta este o supoziție, o deducție care vine direct din logica frântă a celor care au promovat discursul la care mă refeream. Cu ocazia asta ei au aruncat o suspiciune asupra întregului corp profesional și au ratat ținta pe care ar trebui să o urmărească. Și anume corupția, delăsarea, incompetența și politizarea Poliției. 

Cristi, polițistul omorât la Timișoara, a fost trimis la moarte într-o acțiune prost croită, neechipat, nepregătit pentru acest gen de operațiuni. Rolul său în societate era altul. Moartea sa este capătul unui lanț la care se adună zeci de compromisuri și influențe greșite. Moartea sa nu mai poate fi întoarsă. Ar fi putut fi, însă, semnalul unui reașezări în Poliție. Ținta a fost alta.

Iar ca să vedeți care este situația reală, ascultați-o mai jos pe Cristina! Soția unui polițist, care este omologul lui Cristian, stă cu inima strânsă de fiecare dată când pleacă el de acasă. Ea este și femeie de serviciu și psiholog pentru postul soțului său. Iar el știe când pleacă, dar nu când vine. Și nici măcar când dă pistolul la curățat nu se întâmplă asta. O unitate de apărare publică, lăsată de izbeliște. Întrebarea este dacă mergem mai departe.    

 

Sentimentul de superioritate al pulanului afumat

Știrea că doi șefi din Poliția Română au fost prinși băuți la volan are toate șansele să fie trecută la fapt divers. De altfel, ea a apărut ca o notiță în mai toate gazetele și s-a oprit acolo. Nimeni din presă nu a împins mai departe, deocamdată, dar sunt sigur că o să apară date. 

Faptele spun că în seara zilei de vineri mai mulți polițiști sărbătoresc la un restaurant din zona Dudești-Pantelimon. Spre finalul serii, cel puțin doi dintre ei, s-au urcat băuți la volan. Mai multe publicații spun că este vorba despre Stan Cristian Ionuţ – chestor de poliţie în cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române – Direcţia Cazier Judiciar și de comisarul șef Drumariu Cornel – şef al Poliţiei Sectorului 4.

Cei doi s-au urcat, atenție, la volanul mașinilor de serviciu și nu la volanul mașinilor personale. Au fost opriți la trei ore distanță unul de altul de un filtru care făcea o acțiune standard de verificare a alcoolemiei. Potrivit datelor mele, este posibil ca acțiunea să fi fost la pont și să-i fi urmărit fix pe cei doi sau pe restul mesenilor. Asta ar fi justificat și de viteza cu care Poliția a dat comunicat. Acțiunea ar fi fost cerută de cineva din conducerea Poliției, care ar fi știut de chermeză.

Ambii polițiști șefi s-au legitimat în fața colegilor, dar potrivit datelor mele nu au făcut presiuni asupra lor. Aceste presiuni nu ar exista nici la această dată, poate pentru că situața este publică. 

Sincer, nu mă interesează mațele Poliției Române, dacă e o acțiune de curățare internă, dacă e o acțiune de răzbunare sau ce mai au oamenii aceștia acolo. Aici trebuie să vedem problema de fond și să facem un pas în spate.  Oamenii aceștia, prinși băuți la volan, aveau o grămadă de posibilități pentru a merge acasă. Puteau să-și cheme șoferii, să ia taxiuri, Uber, să plece pe jos. Unul dintre ei stătea la mai puțin de un kilometru de restaurant. Nu exista nicio urgență care să-i suie la volanul mașinii de la muncă să-i scoată în trafic cu vinul în nas. Ușurința cu care au făcut-o și au plecat pe stradă, în văzul colegilor cu care se aflau la masă, arată mai multe lucruri. Credeți că le-a spus cineva dintre cei prezenți c-ar trebui să lase mașina acolo? 

Încălcatul legii este o atitudine de grup la participanții de la masa respectivă. Uniforma și carnetul de polițist sunt argumente în fața controlului. Știau că vor scăpa, chiar dacă sunt opriți.

Nici unul, nici altul, nu au luat în calcul că pe stradă se află și alți oameni. Problema care se pune nu este dacă ți se va întâmpla ție ceva, ci ce-ai putea face altora. Despre asta e vorba. Poți omorî un pieton, un copil. Nu cumva ar trebui să-ți pese și de asta?

Sentimentul impunității când faci parte din administație. Întregul discurs al ultimilor ani ne-a dus în această situație. Micii șefi din aparatul de stat din România au căpătat obiceiul de a ști că scapă. Și ei sunt siguri că scapă. Tot timpul li s-a spus că vor scăpa. Că nu sunt vinovați, ci victime în diverse jocuri de interese și culise. Chiar și această acțiune li se pare acum, probabil, din aceeași gândire. Cine vrea să ne-o tragă, se întreabă oamenii acum. De ce noi, când toată lumea face la fel?

Și, într-un fel au dreptate. Șefii ideologici ai acestei mlaștini au înlăturat morala din spațiu public și, în egală măsură, gândirea comunitară. Nu ne mai pasă de alții și cu atât mai puțin dacă avem funcție. Dimpotrivă, restul populației este de un rang inferior pentru că nu a ajuns la nivelul acesta de protecție. Și cu cât mai sus, cu atât protecția mai puternică. Și de asta administrația pică în cap. Pentru că nu mai menține raporturi corecte, echilibrate, de respect, ci de slugăreală în fața unor mici compromisuri. 

În România, într-un singur an, sunt prinși băuți la volan 15 mii de șoferi. Suntem în toate topurile de morți pe șosea. Ne întrebăm acum de ce nu reușește niciun plan de rezolvare a acestei situații. Pentru că, aici, avem deja o clasă de oameni cărora nu li se mai aplică legea. Și care nu sunt dispuși să o respecte. Nu numai când merg cu mașina pe drum, ci în zeci de alte mici situații. 

Vi se pare puțin și nespectaculos că doi șefi de Poliție sunt băuți la volan? Hai să nu ne amăgim. Nu sunt niște ghinioniști care au fost prinși la prima tentativă de acest fel. E un obicei. Așa cum, probabil, e la toată masa la care au fost. Obiceiul care spune că ”nouă nu ni se întâmplă.”

 

Însemnătatea cașcavalului în Poliția Română

Știu pe cineva care ani de zile a fost director la o fabrică de lapte din România. A fost director și înainte și după 1989. Cred că era una dintre funcțiile cheie pe care un om putea să le aibă în perioada comunistă. Cheia și lăcata la mâncare. Visul întrupat al tuturor, căci putea face rost de la lapte până la brânză și mai ales de cașcaval. 

Cașcavalul, acest Graal al mâncărurilor din România. La un moment dat, omul meu a fost oprit de miliție într-o intersecție. Era un pic atins, ca după o seară complicată la muncă. Oamenii l-au întrebat unde muncește și în schimbul carnetului le-a promis cașcaval celor trei polițiști. A doua zi, pe rând, la poarta fabricii, fiecare s-a prezentat să-și ia roata de cașcaval. Firesc, actele reținute le-a primit doar când s-a achitat de datorie.

Mai mult

Putreziciunea

Azi după-masă, o gașcă de iresponsabili se va aduna în centrul Bucureștiului pentru a hotărî dacă șeful unui guvern slab trebuie să mai rămână în funcție sau nu. Motivul pentru care va fi înlăturat nu are nicidecum legătură cu pregătirea sau performanța  guvernului. Băieții nu s-au înțeles cum trebuie împărțită plăcinta pe care o au la dispoziție, de aceea se despart. 

Și, acum, uitați-vă un pic în jurul vostru. În cine sau în ce instituție mai aveți încredere? 

Mai mult

O oră și jumătate cu statul român

Doamna de la ghișeu ridică mâna sus-suuus. Tot mai sus. Se ține de foaia care iese din imprimantă. Trei imprimante se aud deodată cu sunetul acela ascuțit și sfredelitor. Imprimante vechi din alea cu ac sau ce-o fi, că din altele nu sunt la Poștă. 

Doamna scoate cearșaful din imprimantă. Are cam jumătate de metru și este o singură chitanță ”Mă mai mărit odată și mai fac un rând de copii până printează asta.”  Totul se mișcă mai încet aici. Suntem opt oameni la rând și după o oră mai am un om în față. Doamna face drumuri între dulapuri, merge în față și în spate, parcă ar fi un roboțel de la sortare. 

Mai mult

Noul Cod Rutier, inept și populist

Pentru că nu se mai pot înțelege cu polițiștii pe stradă, câțiva parlamentari au inventat culmea Codului Rutier. Pedeapsa se aplică doar dacă ai deranjat pe cineva. De fapt, oamenii propun într-o modificare a Codului Rutier principiul ”nu deranjezi, nu iei amendă.” Ne spun că e apărut undeva în China și că e foarte util la ce se întâmplă în România.

E adevărat, nu e prima propunere. Prima propunere se referă la interzicerea mașinilor fără însemne ale Poliției. De acord, poate ar trebui ca polițiștii să te ia doar în uniformă, doar din mașini cu girofar. Nu fac o mare discuție. Oamenii se plâng că și ei, chiar ei, ce sacrilegiu, au fost luați de radare din mașini fără însemne. Vedeți că nicio secundă nu se pune problema dacă au încălcat legea. Se pune doar problema dacă cei care aplică legea respectă toate formalitățile.

Mai mult

Cazul polițistului omorât și al unor politicieni ignoranți

Nu mai ajută acum nimănui că miniștri și generali în funcție au fost alături de familia și colegii polițistului omorât la Suceava. Ce imagine de respect tardiv. Ce promisiuni, ce discursuri s-au rostit în biserică la căpătâiul celui mort.

Primarul din localitate, om politic și el, i-a luat la rost pe mai toți mai marii zilei pe care i-a găsit acolo. Și pe drept cuvânt. Luni de dimineață, premierul Tudose se întâlnește cu liderii sindicatelor pentru a rezolva situația. Iar situația este numită în ochii opiniei publice drept ”polițstul patrula de unul singur. Cum e posibil așa ceva?”

Mai mult

Cazul Boureanu. Ia uite ce pățea dacă era în America

M-am uitat de mai multe ori la filmul cu Boureanu și polițistul. De fapt, la toate filmele apărute. Și încă sunt nedumerit. Nu în ce-l privește pe Boureanu. Știm că e deja agresiv, procupat de sine și situația sa. Sunt nedumerit în chestiunea funcționării statului român. Iar aici mă refer la polițist. Să recapitulăm faptele. 

La un filtru de poliție, joi noaptea, mașina în care se afla Boureanu este oprită. Nu conduce nici Boureanu, nici prietena sa. E un tânăr șofer. Dintr-un motiv necunoscut începe scandalul. Cristian Boureanu protestează și-l lovește pe polițist din interiorul mașinii.

Mai mult

Istorii cu furturi pe care le ignorăm cu grație

Stau de vorbă cu câțiva prieteni. Ce se mai aude, ce se mai întâmplă? O prietenă îmi spune c-a fost martoră la un furt.

”Mă uitam pe geam de la etajul nouă. A venit o mașină, au coborât doi tip, au ridicat capota la un papuc și au luat bateria. Un minut a durat. N-am văzut numărul mașinii.” Întreb dacă s-a dus la Poliție su măcar să-i spună vecinului. Că poate îi dă de urmă, poate reușesc să-l mai ajute cu ceva.

Mai mult

ÎNAINTE SĂ PLECI

Poți primi toate noutățile direct pe email!