Am scris acest text în urmă cu doi ani, cred. L-am regăsit din întâmplare și îl public și aici. Învățămintele sale rămân valabile. Mai ales că niciunul din personajele invocate nu le-a respectat. Iată:

♦♦♦

Nu ştiu câţi dintre voi au mai primit în ultimii ani o scrisoare. O scrisoare reală, pe hârtie. Una pe care să o poţi simţi, pipăi, căreia îî poţi simţi mirosul. Să fi fost scrisă cu pixul sau cu stiloul pe o foaie de caiet sau pe cîteva coli albe. Nu dintre cele care se pun în imprimantă, ci din cele găsite şi abandonate în casă, printre te miri ce alte zeci de hârtii. O scrisoare dintre acelea scrise mărunt, pe fiecare rând, cu tăieturi şi ştersături. Cu adnotări pe margine şi scrisă inclusiv pe lateral, dacă se poate, căci altă foaie nu a fost de găsit. Mai mult