parcare

Bucureștiul e generos cu parcările. Și populist

Am avut ceva mai multă treabă în oraș în ultimele zile. Am evitat să iau mașina pentru că știam că acolo unde mergeam, pur și simplu nu sunt locuri de parcare. Și asta e cumplit dacă ai treabă la oră fixă. Așa c-am băgat tare pe taxiuri. 

Doar că în una dintre zile a fost musai să am mașina la mine. Zona aia de la Victoriei e cumplită în ultima vreme. Pe la America House lumea parchează și pe câte patru rânduri. Tot Mihalache e un dublaj la mașini. Am găsit loc, după 25 de minute de căutat, pe Monetăriei unde m-am înțeles cu un paznic. I-am dat ceva, generos, și m-am bucurat de trei ore de liniște. 

Mai mult

O oră și jumătate cu statul român

Doamna de la ghișeu ridică mâna sus-suuus. Tot mai sus. Se ține de foaia care iese din imprimantă. Trei imprimante se aud deodată cu sunetul acela ascuțit și sfredelitor. Imprimante vechi din alea cu ac sau ce-o fi, că din altele nu sunt la Poștă. 

Doamna scoate cearșaful din imprimantă. Are cam jumătate de metru și este o singură chitanță ”Mă mai mărit odată și mai fac un rând de copii până printează asta.”  Totul se mișcă mai încet aici. Suntem opt oameni la rând și după o oră mai am un om în față. Doamna face drumuri între dulapuri, merge în față și în spate, parcă ar fi un roboțel de la sortare. 

Mai mult

Dacă ești din Vaslui și vrei respect, învață să respecți

Am stat un sfert de oră în parcarea de la Kaufland Vaslui. Sunt acolo șase locuri rezervate pentru persoanele cu handicap și pentru familiile cu copii mici. Ele au fost ocupate mai tot timpul și nu de posesorii lor de drept, pentru că am stat să văd cine sunt respectivii.

Am avut așa: o coniță blondă într-un BMW alb care a zăbovit cinci minute, cât a luat probabil pâine și lapte. Ea s-a așezat pe locul persoanelor cu handicap, după ce m-a claxonat apăsat că stăteam pe el.  Mai mult

ÎNAINTE SĂ PLECI

Poți primi toate noutățile direct pe email!