Pentru că în țară sunt treburi mai importante, nu o să observați astăzi momentul în Camera Deputaților va adopta legea de desființare a SIIJ. Acest lucru se va petrece după o așteptare de mai bine de un an de când avem o nouă putere.

Sigur, însă, că de lege este atașată o nouă tinichea a cărei explicație nu stă în picioare nicicum. Este vorba de trimiterea în judecată a magistraților doar cu avizul CSM. Respectiv, CSM este cel care se uită pe dosar și pe baza unor criterii doar de el știute, acceptă ca un judecător să fie trimis la instanță sau nu.

Liderii coaliției de guvernare spun că este un compromis necesar ca acest amendament al UDMR să fie acceptat. De ce? Pentru că altfel legea nu ar fi votată de UDMR. PSD și AUR deja se opun, iar aceasta este condiția trecerii ei.

Am mai fost pe aici

Bănuiala mea este că și PNL sprijină acest lucru pentru că l-a mai gândit o dată. Este vorba de proiectul depus acum un an de Cătălin Predoiu și care spune același lucru. Bonus în propunerea sa era că deschiderea dosarului trebuie avizată chiar de procurorul general. Iată și argumentele din expunerea de motive de atunci, mai jos.

„În scopul asigurării unei protecţii adecvate a magistraţilor împotriva presiunilor exercitate asupra lor, împotriva abuzurilor săvârşite prin sesizări/denunţuri arbitrare, proiectul de lege prevede instituirea unor mecanisme suplimentare, cu rol de garanţie, în cazul în care aceştia au calitatea de suspect în dosare penale, reglementarea propusă asigurând, totodată, un echilibru între aceste garanţii şi necesitatea unui mecanism efectiv în materia răspunderii penale a magistraţilor, în situaţia existenţei unor probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că persoana în cauză a săvârşit o infracţiune”

Cum ar veni, magistratul respectiv va avea parte de o judecată în față CSM. De ce? Nu este clar. Dar ce va considera judecătorul în a cărui instanță ajunge dosarul? Din moment ce colegii lui au spus deja că există niște lucruri temeinice acolo, ce fel de judecată va da el?

Mai grav mi se pare însă altceva. Gândiți-vă că un astfel de dosar este blocat înainte de instanță. Un dosar cu orice cauză. El rămâne atârnat acolo de numele acelui judecător care va avea cauze pe rol în continuare. Ce vei simți tu, parte în dosar, când te va judeca un om a cărui dosar este neterminat? Câtă credibilitate mai are respectivul în fața celui care cere dreptate?

Ce efecte va avea legea?

Peste 1000 de magistrați au semnat o petiție ca să se opună acestui lucru. Mi se pare că sunt puțini.

Aveți numele lor mai jos

Iar sub acest link aveți opiniile mai multor magistrați reputați despre această bombă cu ceas

Există și două efecte imediate în această chestiune. Primul este că legea va avea un control constituțional care se va întreba de ce este necesară o imunitate suplimentară. Iar asta poate duce la căderea ei și la reluarea procesului legislativ.

Al doilea este că o mare parte a populație va mai adăuga o bilă neagră la breasla justiției. Carieră scurtă, pensii speciale întemeiate pe interpretarea în răspăr a legilor, imunitate. Calea cea mai scurtă ca să ai o justiție necredibilă mereu. În afară de a purta robele respective și de a te bucura de câteva beneficii, nu o să mai fie o mare onoare să fii parte din breaslă.