Istoria mea de fumător intermitent a durat 20 de ani
Prima țigară am fumat-o într-o curte de prin Cartier (chiar așa-i spune unui cartier din Vaslui). Se organizase un șpriț de sâmbătă seara cu mai mulți vecini, în curte la cunoștința noastră Leonard. Aveam spre 16 ani. Vinul nu a fost niciodată o problemă la Vaslui. Și nici faptul că patru-cinci băieți de 16-20 de ani se strâng sâmbătă seara să săvârșească câteva sticle de plastic. Se fuma BT în grupul respectiv și, culmea, nu fumau toți.
Nu știu cum și de ce am fumat, dar cred că eram cam șprițuit. Și nici nu știu dacă mi-a plăcut. Cert este că nu am tușit că asta mi-aș fi amintit. Dar știu că în noapte aia am transpirat rău de tot, ca și cum aș fi fost răcit. Și c-am schimbat vreo două tricouri. Organismul meu, probabil, scoatea afară noua toxină. După asta am mai fumat intermitent vreme de 20 de ani. Mai fumam, mă mai opream câțiva ani. Cel mai bun marketing al vremii erau vecinii mai mari care fumau sau faptul că puteai să stai cu fetele la colțul școlii ca să fumezi. Țigările se palmau și se fuma chiar pe strada din fața liceului. Trebuia să fii de pe altă lume ca să nu te prinzi ce fac sutele de copii aflați în pauză. Un nor ca de grătar plutea pe deasupra întregii zone. Deși, dacă te-ar fi căutat cineva, nu aveai nicio țigară la tine.
Asta pentru că nu-ți permiteai un pachet de țigări care în anul 1992 era 1000 de lei. Dar cu siguranță îți permiteai o țigară care era 50 de lei. Și cu țigara aia puteai să faci multe. De exemplu să o împarți în patru. Spre deosebire de generațiile anterioare nu am fumat niciodată în buda liceului. Era libertate, era democrație și era firesc să poți lua țigări la bucată de la chioșc. Cred că de peste tot puteai să iei țigări la bucată. A fost o epocă înfloritoare pentru cei care aveau afacerea asta.
Desigur că erai urmărit și pedepsit. Dar nu din rațiuni de sănătate, ci din rațiuni de regulament școlar. Adică era ceva de ne-încălact, dar nu era clar de ce. Cred că toată lumea vedea fumatul unui adolescent mai curând ca un gest de frondă decât ca unul nesănătos. Dar asta îl făcea și mai cool.
Pe mine m-a luat de pe stradă un profesor de mate care nici măcar nu era al meu. Am fost dus la director și a trebuit „să vii cu tac-tu tuns”. Nu era ca și cum ai mei nu se prinseseră. Toate, și când zic toate știu ce zic, locurile în care puteai să intri erau ca niște perdele uriașe de fum. Pur și simplu puțeai oriunde te-ai fi dus. Deci nu mi-am luat-o foarte tare. Așa c-am mai fumat.
Prima formă de marketing pe care am văzut-o și am și experimentat-o a fost cea de la Marlboro Music Show. Acest program a apărut când eram printr-a zecea și a ținut o vreme. Tehnic, dădeam un top cu muzică furnizată de ei. Primeam un kit cu muzica, informațiile, noutățile. Una dintre cele mai profi producții pe care le-am văzut până azi. Și dădeam și premii pe care scria Marlboro. De la genți, la hanorace, la ce vreți voi. Nu țigări!. Dar show-ul acela, care avea zeci de jingleuri și promouri în timpul săptămânii, spunea clar că se numește Marlboro. Odată am fost la București, la o întâlnire a radiourilor care făceau show-ul, și acolo chiar erau țigări la discreție. Și, încă o dată: nicăieri, niciunde, cu excepția alor mei, nu aveam o discuție despre cât de nasol e fumatul.
Nu am fost un fumător înrăit. Înainte de a mă lăsa, dacă fumam jumătate de pachet pe zi, iar prima țigară era pe la 5-6 după masă, înainte de emisiunea tv. De lăsat m-am lăsat brusc pe masa de operație. Nu am făcut legătura că fumatul îngroașă sângele și asta mă poate omorî. Nu detaliez aici.
De ce am avut eu amintirea asta? Pentru că am primit acest comunicat care mi-a arătat că nu s-a schimbat mare lucru. Comunicatul vine de la Inițiativa 2035 Fără Tutun.
Ultimul studiu global Global Youth Tobacco Survey (2017 – 2018) România privind consumul tutunului, implementat pe un eșantion reprezentativ la nivel național de 5.409 copii şcolarizaţi în clasele VI-VIII, cu vârsta cuprinsă între 13-15 ani a relevat faptul că 30,1% dintre respondenți au încercat să fumeze țigarete cel puțin o dată, iar 8,6 % dintre intervievați au fumat țigarete în ultimele 30 de zile.
La nivelul țării noastre, 53.523 de copii cu vârsta între 13 – 15 ani sunt consumatori constanți de tutun. Iar numărul țigărilor fumate de cei mici are o medie de 83.027.280 pe an, în contextul în care fumatul este prima cauză de îmbolnăvire în România și în lume – peste 36.600 de români mor anual din cauza fumatului.
Adică, mai pe șleau, un sfert dintre copiii români care intră în adolescență au tras de-a lungul timpului din țigară, iar unii o fac zilnic. Cum arată consumul lor?
Dar stai să vezi ce se întâmplă mai departe:
În momentul actual, produsele din tutun încălzit sunt cunoscute de o cincime din elevii cu vârsta cuprinsă între 13 și 15 ani (128.206 copii) iar 15% dintre cei care recunosc produsele, afirmă că au devenit deja consumatori curenți. 19.293 de copii cu vârste cuprinse între 13 și 15 ani au folosit produse din tutun încălzit în ultimele 30 de zile și 51.033 de copii au folosit țigări electronice în ultima lună.
De ce asta? Nu știu dacă v-ați mai uitat în ultima vreme pe Instagram. De acolo pornește toată treaba asta. Cea mai importantă rețea pentru puștime găzduiește și cele mai multe referințe la fumat. Nu mai e cool să fumezi țigări de adevăratelea, dar e ok să tragi din aparate de fumat. Și idolii adolescenților fac treaba asta în mod constant. Fiecare își crește afacerea și respectul de sine așa cum dorește. A vinde imaginea unor țigări unui public minor nu e în regulă. Chit că se cheamă țigări cu vitamine, canabidol sau alte exemple de genul acesta. Tot ce trebuie să faci este să te întrebi dacă vei face asta și copilului tău.
Două vorbe despre cum funcționează publicitatea la astfel de aparate.
Poate ar trebui să ai asta în minte. Iar dacă ești părinte, nu te gândi că poți să-i iei Instagramul. Dar poți opri publicitatea la toate produsele privind fumatul. E mai simplu așa. Dacă vrei ca treaba asta să se oprească, scrie-i deputatul tău să suțină următorul proiect de lege: Pl-X 587/2019. E un bun început.