M-am trezit dimineață în mijlocul ”bătrânei Europe”. A trezi este un fel de a spune. Am dormit doar patru ore. La miezul nopții ne-am adunat din nou în jurul mesei, speriați și pe gânduri de ceea ce ni se întâmplă. Nimic nu tulbura liniștea cartierului german în care mă aflam, dar sunt sigur că dincolo de pereți, luminile nopții vegheau aceeași grijă. În ce lume se vor trezi copiii noștri mâine? Vor trebui să trăiască în frică, în așteptare și cu teama unui război?

Prietenii mei cred că vom trece printr-un război. Eu cred că războiul este deja aici. Nimeni nu o să mai întindă armate pe fronturi, rachetele și tacurile vor fi inutile. Dar fiecare dintre străzile, parcurile și teatrele noastre ar putea deveni scena unei lupte.  Iar cea mai importantă bătălie se va da în mintea noastră: frica o să vrea să ia locul rațiunii și al încrederii. Mai mult