externe

Războiul lui Trump cu Twitter și restul lumii

Cred c-ați aflat până la ora asta că președintele Trump are un război cu una dintre marele rețele sociale Twitter. Și c-a emis un decret despre care spune că-i va garanta dreptul la liberă exprimare. Dar de ce ne interesează pe noi asta? Pentru că odată cu acest document, Trump se îndepărtează de democrație și le dă idei tuturor autocraților lumii. 

Câteva explicații pentru început. Twitter este rețeaua socială preferată a președintelui american. Pentru cine nu o cunoaște, funcționează ca Facebook-ul, dar ai voie să scrii doar mesaje scurte. Trump și-a construit celebritatea politică și campania electorală cu ajutorul acestei rețele, având acum 80 de milioane de urmăritori. 

Ani buni, președintele Trump a publicat liber, fără interdicții tot felul de lucruri. Unele au fost de-a dreptul false, altele jignitoare, altele au îndemnat la ură sau violență. În urmă cu câteva zile, Twitter a pus o notiță lângă o astfel de postare în care Trump spunea că votul prin corespondență duce la fraudă. Twitter le-a semnalat cititorilor că informația ar putea fi falsă și i-a invitat să o verifice. 

Marcarea postării, cum se numește, a stârnit furia președintelui care în 24 de ore a emis un decret prin care cere autorităților federale să ridice protecția juridică pe  care o au rețelele sociale. Ce înseamnă asta? De mai bine de 20 de ani, marile rețele beneficiază de un articol de lege prin care nu pot fi date în judecată pentru conținutul care apare pe ele. De exemplu, dacă cineva aduce o jignire sau minte despre o altă persoană pe Twitter sau Facebook, poate da în judecată doar persoana care a făcut afirmația, nu și companiile respective. Legea a fost făcută pentru că, evident, companiile de acest fel nu pot verifica tot conținutul de pe platforme, din întreaga lume. 

Doar că în ultimii ani, atât Twitter cât și FB confruntate cu uriașul val de știri false de pe diverse conturi au început să facă verificări. Au angajat moderatori, au făcut consilii de verificare, au luat măsuri de apărare a spațiului public. Au fost supuși unei presiuni politice fără precedent, mai ales după ce s-a considerat că acest fel de informație a dus la alegerea lui Trump sau la Brexit. 

Trump le spune acum, dacă tot poți să verifici, înseamnă că te porți ca un ziar și atunci nu-ți mai dau protecție juridică. Nu poți să verifici doar ce vrei tu, în speță pe mine. Mai mult, Trump spune că FB și Twitter verifică doar grupările conservatoare și asta le face mai puțin vizibile. Adică ar juca politic.  Până și această afirmație e falsă pentru că, potrivit calculelor unei companii de analiză de ținută de FB, conservatorii domină internetul.

În fine, sunt puține șanse ca decretul lui Trump să aibă o finalitate practică. Aceste companii gigant sunt protejate juridic în mai multe feluri, constituția le apară, autoritățile care-i verifică nu sunt obligate să facă o lege în acest sens. Și atunci de ce a făcut Trump asta? E simplu: bătaia de cap să se apere va fi atât de mare pentru ele, încât data viitoare se vor gândi dacă mai marchează o postare prezidențială.  Mark Zuckerberg s-a și predat spunând că nu vrea să fie arbitrul adevărului.

Ce învățătură avem noi, însă? Una foarte grea. Liderul celei mai mari democrații a amenințat că va închide cele mai mari companii din lume și apoi că va face o lege care să le dărâme. Și-a făcut-o în 24 de ore. În pripă, fără analiză, fără dezbatere publică, fără teama de consecințe. Și în ciuda tuturor organismelor de control. Doar pentru că nu-i convine și pentru că poate. Gândiți-vă, însă, ce poate face cineva din restul lumii care e liderul unei democrații mult mai slabe. 

Photo by Pixabay from Pexels

 

Vreau să ne „ocupe” americanii. Că așa facem curat

Prin 2003 am mers cu o delegație de presă cu Adrian Năstase în zona minelor din Gorj și Hunedoara. Cred că la Petroșani am ajuns la un moment dat și am văzut orașul ca o floare. Până și liniile de marcaj de pe șosele le vopsiseră. Bordurile erau în două culori, blocurile proaspăt revopsite, iar la mină era o sărbătoare.

Minerii erau scoși din țiplă în ziua aia. Strălucitori, frumoși, cu căștile curate și ochii luminoși, păreau aduși de Năstase însuși de la București. Unul dintre ei m-a tras deoparte, ”Auzi, domnule, ne-au chemat în dimineața asta și ne-au dat echipament nou, să ne vadă ăsta.” Ăsta era Adrian Năstase. Echipamentul trebuia predat în după-amiaza zilei, la plecarea demnitarului.

Mai mult

Cum era Erdogan să cadă. Și de ce l-am salvat

M-am abținut să spun ceva despre lovitura de stat din Turcia. Nu am datele necesare, nu înțeleg cine sunt atacatorii, nu înțeleg de ce au procedat ca în anii 70, îmi scapă multe.  Așa că mă abțin.

Pot să spun însă câteva lucruri în legătură cu comportamentul nostru, despre cred că știu mai multe. Despre valorile noastre și cum trebuie să ne raportăm la ele. Și mai ales despre dilema pe care Erdogan ne-a pus-o în față.

Erdogan este un autoritar după toate standardele lumii în care trăim. Până aproape de 2010, doar într-un deceniu, Turcia a primit nu mai puțin de 1600 de condamnări la CEDO în cauze privind drepturile omului. Multe dintre ele privesc dreptul la viață și tortura. De asemenea, au existat sute de încălcări ale drepturilor minorităților.

Mai mult

Incompetenții de la București au pierdut Moldova

Guvernul de la Chișinău a căzut. Stânga și-a trecut moțiunea, ba încă cu succes. Guvernul pro-european nu a avut foarte multe șanse. Și sincer, nu cred că a avut nici foarte mult sprijin public.

Prietenii mei din Moldova îmi spun că toată lumea știe la Chișinău că pro-europenii vin la pachet cu corupția. Nu că ceilalați nu ar fi niște golani, dar vorbim de percepții. Orice taximetrist moldovean este dispus să-ți arate clădirile lui Filat din Capitală. Și nu sunt puține. Așa că e greu să înghiți Europa. Poate cu ceva lămâie. Mai mult

ÎNAINTE SĂ PLECI

Poți primi toate noutățile direct pe email!