Guvernul a publicat lista cu rata de infectare din toate localitățile țării. Astfel fiecare dintre noi știe în ce zonă și-n ce fel de scenariu se află copilul său. Dacă rata de infectare este de sub 1 la mia de locuitori, în ultimele 14 zile, atunci e scenariul verde. Dacă e mai mare de 1, dar mai mică de 3, atunci e scenariul galben. Iar dacă trece de 3, e roșu.
În scenariul verde se merge la școală. În cel galben, copiii mici și cei de clasa a VIII-a și cei de a XII-a merg la școală. Iar ceilalți vin prin rotație. Câte jumătate la două săptămâni. Evident, când sunt prezenți, sunt obligatorii o sumedenie de reguli sanitare. În scenariul roșu, școala e doar de acasă.
Asta e știrea, dar evident că nu e nicio garanție. Pentru că sunt școli și-n scenariul verde care nu pot chema copiii la școală. Asta pentru că nu pot respecta toate normele sanitare necesare. Este un astfel de caz la Galați.
Sunt mii de situații și toate trebuie descurcate altfel. În unele localități nu sunt autorizații, în altele nu sunt bani de măști, în altele nu sunt cadre medicale sau profesori.
De asta cred că transferul deciziei la nivelul școlii este corect. Și ca să fiu exact, vorbesc de transferul la nivelul comunității locale. Decizia despre cum se vor ține orele va trebui luată de directori cu consultarea Inspectoratelor a DSP-urilor, dar și a restului autorităților locale. Așa e firesc.
Orban, Anisie, Iohannis nu pot să-l pună pe fiu-meu în bancă. Nici să măsoare distanțele. Nici nu se pot asigură că elevii sunt păziți în pauze. Ce au ei de făcut este să dea bani, măști și un ghidaj. Dar de aici avem și noi treabă.
Mi s-a relatat că un părinte a sunat la o școală săptămâna trecută și i s-a spus: ”Nu știm nimic…Nu știm nimic… O să aflăm…”
Păi ce așteptare să ai la data de 1 septembrie? Deja îți poți imagina ce ai de făcut, să studiezi câteva scenarii și să vezi ce se potrivește mai bine la tine. Tu școală, părinții, primarul, consilierii locali. Cei care știu situația acolo. Avem cap, trebuie să ni-l folosim.
Aceasta este o situție greu de controlat de la centru. Și oricum am stat prea mult cu ochii la ”ce-or face ăștia.” Suntem părinți, avem un punct de vedere, putem să ne organizăm pentru ore. Așa cum le scoatem informatica să băgăm matematică în loc sau cum facem ședințe ”să vedem ce le luăm la doamne”, cred că ne trebuie o întâlnire în care să vedem cum arată clasa. Și să vedem ce și cum au nevoie cei care au grijă de copiii noștri.
E un moment complicat pentru toți și niciun guvern nu poate să vină rezolve mii de situații individuale. De data asta chiar e rolul nostru. Și al celor care sunt primii în comunitățile noastre. Cu o condiție. Guvernul să dea banii necesari. Or, după cum o să aflați din ediția de mai jos a României în Direct asta nu se întâmplă. În mod evident, guvernul a eșuqt și a înșelat așteptările a mii de oameni ne dând bani de măști, tablete sau dezinfectante. Dar nu ne ajută cu nimic să stăm cu mâna în sân.
Cum va începe școala copilului tău? Ce te-a anunțat școala până acum?Dacă ești profesor sau autoritate locală, care e obstacolul cel mai mare în calea începerii școlii în condiții sigure?Cătălin Striblea te așteaptă la România în Direct, la 0372 059 699.
Să nu credeți nicio secundă că dezbaterea care se poartă în România, legată de școală, este singulară. Ea este repetată identic mai în toate țările civilizate și are cam aceleași coordonate. Adică întârzieri, lipsa fondurilor, imposibilitatea de a găsi o soluție unitară, părinți care nu știu ce să facă. Dar și o împărțire în două a familiilor. Unii care-și doresc să trimită copiii la școală și alții nu.
Există și un alt lucru asemănător cu cel din România. Adică decizia a fost descentralizată, iar directorii, profesorii comunitățile trebuie să facă ce știu mai bine. Autoritățile statale și federale, cum ar fi cele din America, stabilesc seturi de reguli și recomandări, dar și dau bani. De aici și o întreagă dezbatere politică.
Pentru că au sisteme diferite, în unele state școala a început deja, iar în altele urmează să se întâmple asta. În Florida, s-a încercat o repornire deplină a școlii, dar imediat au apărut focare. Așa că s-au aplicat măsuri de restricție. În acest stat s-a ajuns la un sistem de măsuri mixte care să ducă la școală fizică și online. Guvernatorul deSantis chiar a comparat situația cu lupta împotriva lui Osama bin Laden, Și a adăugat că școlile trebuie să continue de orice manieră, ”tot timpul și pentru toată lumea.”
La New York, școala va începe și-n aer liber. Primarul le-a cerut directorilor să amenajeze clase afară. Și apoi a spus că directorii au această experiență pentru c-au organizat tabere. Anunțul a fost făcut cu doar 17 zile înainte de începerea școlii, ceea ce a iritat opinia publică.
Guvernul britanic este sub presiune pentru c-a hotărât ca în școli să nu se poarte mască. Inițial s-a spus că acestea nu sunt necesare ca urmare a măsurilor de distanțare socială. Presiunea publică este atât de mare, încăt pas cu pas Boris Johnson dă înapoi.
Nici restul lumii occidentale nu are o misiune mai ușoară. Iată câteva dintre măsurile luate.
Franța
Măștile sunt obligatorii la toată lumea peste 11 ani
Distanțarea fizică se păstrează în pauze
Copiii vor reveni în clase în efectiv complet
Este împiedicat amestecul copiilor de la diverse clase
Italia
Numărul copiilor va fi mai mic în clasă
Distanțarea este obligatorie
Copiii vor fi împărțiți pe grupe
Se vor face ore și sâmbătă
Masca este obligatorie
Unde sunt cazuri vulnerabile acasă, școală de la distanță
Germania
Școlile încep la date diferite
Dezinfectarea se face de mai multe ori pe zi
Este interzis să atingi balustradele sau clanțele
Măștile nu sunt obligatorii în toate statele
Spania
Dezinfectarea se face de trei ori pe zi
Distanțarea fizică este de minim 1,5 metri
Copiii de peste 6 ani trebuie să poarte mască
Copiii mici sunt împărțiți în grupe 15-20, fără distanțare
Olanda
Măștile nu sunt obligatorii, dar unele școli le cer
Unii copii cu probleme sunt scutiți de școală
Aerul condiționat trebuie verificat temeinic
Concluzia este una singură în această poveste. Întreaga lume se confruntă cu un lucru nemaivăzut și pe care-l controlează în mică măsură. Nu există soluții miraculoase, nici clare, nici unitare. Există doar un efort al comunităților de a face mai bine. Și cam peste tot o poziționare politică față de măsură. Este clar că doar școala online nu răspunde problemelor societății actuale. Și probabil că societățile vor împinge încet spre revenire la ce era, indiferent de riscuri. Doar dacă rezultatul va fi dezastruos, atunci lumea va fi mai atentă la școala online. Deocamdată riscăm.
Ministerul Sănătății a făcut public ghidul după care vor funcționa școlile din România, la redeschidere. Este clar că intenția autorităților române este ca școala să se desfășoare preponderent fizic. Acesta este mesajul clar al președintelui Iohannis.
Îi încurajez pe toți să-și trimită copiii la școală dacă sunt sănătoși. Dacă nu sunt sănătoși, să-i țină acasă și să consulte medicul de familie. Atât de simplu este. Nu trebuie să căutăm soluții sofisticate birocratice, dar fiecare trebuie să-și asume rolul și răspunderea care îi revine: și părinții, și școala, și autoritățile locale”, a spus Klaus Iohannis, într-o conferință de presă…Este clar că școala nu va începe ca de obicei, când lumea se aduna în curtea școlii. Școala trebuie totuși să înceapă, pentru că este inadmisibil să avem o generație pierdută. Deja, în mediile de specialitate se vorbește despre a preveni generația pandemiei.
Președintele spune că este nevoie de reguli ca lucrurile să se desfășoare cât mai corect cu putință. Regulile sunt deja scrise în ghid și cred că toată lumea a aflat măcar măsurile principale.
O să spun mai jos ideile principale și apoi o să fac o listă cu controverse, nelămuriri, dar și cu lucruri bune.
Igiena riguroasă a mâinilor
Măsuri ferme de curățenie și dezinfecție în unitatea de învățământ;
Purtarea măștii de protecție atât de către elevi, cât și de către întregul personal pe toată perioada ,atunci când se află în interiorul unității de învățământ;
Limitarea contactului dintre elevi din clase diferite. Evitarea schimbării sălii de clasă de către elevi pe parcursul unei zile. Principiul de urmat este „1 clasă de elevi = 1 sală de clasă;
Asigurarea unei distanțări de minimum 1 metru sau montarea unor separatoare în situația în care asigurarea distanței de 1 metru nu este posibilă;
În vederea păstrării distanței fizice, fiecare copil își va păstra același loc în bancă pe tot parcursul prezenței în clasă;
Informarea permanentă a personalului, elevilor și părinților / aparținătorilor cu privire la măsurile de protecție împotriva infecției SARS-CoV-2;
Necesitatea izolării la domiciliu a elevilor, în cazul apariției febrei sau a altor simptome de suspiciune COVID-19 (tuse, dificultate în respirație, pierderea gustului și a mirosului) la elev sau la un alt membru al familiei;
Unitățile de învățământ vor pune în aplicare regulile generale din acest ghid și vor adopta norme specifice.
Nu insist asupra modului în care se vor stabili scenariile. Avem timp și oricum decizia va fi luată cu o zi- două înainte. Sunt interesante în egală măsură și alte prevederi care sunt legate deplasarea în școală, organizarea în pauză, măsurile de dezinfecție.
Trasee prestabilite
Dispensere/flacoane cu soluție dezinfectantă pentru mâini
Elevii să nu stea față în față
Va fi păstrată componența grupelor/claselor.
Contactul între preșcolarii/elevii din grupe/clase diferite va fi evitat
Va fi gestionat fluxul de elevi care merg la toaletă
Realizarea curățeniei zilnice
Ghidul este mult mai amplu și vi-l recomand cu încredere. De aici încep sute de întrebări pe care și le pune fiecare familie. Iată de exemplu câteva minusuri pe care le vedem noi
Există posibilitatea de a eșalona pauzele. Dar de ce e necesară dacă profesorii au obligația de a sta cu ei în pauză? Și cum poți să o faci în realitate, din punct de vedere al orarului?
Cred că trebuie prins în ghid interdicția folosirii la curățenia de după ore a ”elevilor de serviciu”. În lipsa interdicției exprese, se va profita de ea.
Ce se inatampla cu elevii care nu au fost diagnosticați, dar sunt izolați, fiind contact direct. Cursurile nu sunt suspendate, atât timp cat copilul nu este diagnosticat. Dar poate el să participe la ore online? Adica să fie prevăzut concomitent scenariul 2, ori de câte ori măcar un copil intră în carantină, fără a fi ulterior diagnosticat, pentru că nu-și poate permite să lipsească de la ore. Plus că nu este bolnav propriu-zis, așa încât să nu poată urmări ora. Identic cu regimul copiilor din zona de risc (diabet, obezitate, boli cronice sau auto-imune, unde ghidul prevede ”soluții pentru asigurarea procesului educațional” fără a le nominaliza sau a indica expres lectiile on line)
Profesorii cu diabet și în vârstă, pot refuza să vină la școală. Intră în medical? Sau cum?
Nu se spune nicăieri ce masura se ia dacă personalul nedidactic este diagnosticat (bibliotecar, laborant, administrator, asistent medical, persoane care fac curățenie sau persoanele din secretariatul scolii, care, teoretic, iau contact cu cadrele diadactice). Sunt prevăzute scenarii doar pentru elev/profesor diagnosticat.
Există și lucruri bune, care nu au fost semnalate încă.
Nu se oferă de mâncare/de băut de zile de naștere sau alte ocazii.
Se face curățenie la toalete în fiecare pauză.
După citirea acestui ghid un lucru esențial rămâne fără răspuns. Cum tratăm cazurile părinților care nu vor să-și trimită la școală copiii, din rațiuni care țin de gradul de risc al familiei. Ce se întâmplă cu aceste familii care cred că e prea riscant să trimită copiii la școală? Statul are acest răspuns.
Copiii care locuiesc la același domiciliu cu o persoană care face parte dintr-un grup cu risc, se pot, în mod normal, reîntoarce la instituția de învățământ. Pot exista anumite cazuri în care, după o evaluare concretă și individuală a gradului de boală al persoanei respective și a riscului de contaminare cu Sars-CoV-2 pe care copilul îl poate aduce acasă, se poate recomanda de către medicul curant, cu acceptul familiei, ca acel copil să nu se prezinte fizic la școală, pentru o perioadă determinată. Pentru cei care nu pot reveni la școală, reprezentanții unităților de învățământ vor identifica soluții pentru asigurarea procesului educațional la distanță;
Două probleme sunt aici. Prima este că nu știm care sunt acele soluții și cum pot fi aplicate dacă îți lipsește douăzeci la sută din școală. Și, doi la mână, avem aici un text legal cu o invitație la a scoate scutiri de școală de la medic. Ca la sport. Or esența unei societăți nu este să ne împingă în minciună, ceea ce acum se poate întâmpla.
De asta statul trebuie să reglementeze posibilitatea de a opta, fără rațiuni medicale, pentru școală. Sau cel puțin să o pună în dezbatere.
Iar al doilea lucru important este că, aici, profesorii sunt luați prizonieri. Ei nu au drept de opțiune decât prin renunțarea la carieră. Dar și aici sunt temeri, sunt oameni, sunt familii. Cred că lor guvernul trebuie să li se adreseze mai mult.
Despre cartea aceasta am aflat de la Vasile Ernu. M-a surprins când a spus că aduce nuanțe în gulagul rusesc. Și m-a intrigat. Ce nuanțe pot fi în iad? Ei bine, sunt. Acum, dacă asta este important sau nu, o să aflați mai jos.
Eu nu cred că Șalamov are dreptate când reîmparte vinovățiile, dar nici nu pot să-l contrazic. Din locul meu, nu cred că am puterea de a înțelege complet suferința și drama lui. Cred că el este cel mai îndreptățit să vă povestească. E o carte bună. Fundamentală. Vă las și o variantă video, dar și un podcast, ca de obicei, după cum aveți timp.
Mie îmi place filmul Sieranevada al lui Cristi Puiu. Îl găsesc chiar fascinant și m-am uitat nemișcat la el, fără a pierde o frază. Mi se pare spectaculos că poți să construiești o poveste, fără să se întâmple nimic dramatic. E o demonstrație că mintea merge dincolo de extraordinar și că poate vedea artă în gesturile și întâmplările noastre mici. Dacă știi să le povestești cu talent.
Și nu e singurul film al lui Cristi Puiu care mi-a plăcut. M-am uitat un pic la filmografia lui și mi-am dat seama că le-am văzut pe toate. Ba, într-o seară am văzut și un interviu al său la Eugenia Vodă și mi-a plăcut mintea labirintică a omului. Și talentul de povestitor.
Bag seama, acum, în timp ce scriu că aș putea fi catalogat un fan al său. Mai precis, al artei sale, căci realizez că nu știu mai nimic despre el, în rest. Acum, c-a vorbit la TIFF, îmi dau seama și mai mult de asta, căci, în 24 de ore, a apărut o listă de fapte care mai de care mai chestionabile, zice lumea. Și care ar fi trebuit să arate că discursul său nu este o întâmplare. Posibil, nu știu, nu am de gând să-i analizez viața.
Dar, deși filmele sale îmi plac, nu-mi place ce-a spus la TIFF. Sigur că are un drept de exprimare, dar la fel și purtătorii de mască au unul. Și au dreptul de a fi protejați la rându-le, nu demolați. Cristi Puiu vorbește de la înălțimea unui intelectual de frunte al acestei nații și încearcă să argumenteze refuzul de a urma o regulă care-l protejează și pe el și pe alții. Ce face domnul Puiu nu este o greșeală. Este o punere la încercare deliberată și cu un fundament ideologic slab al unei legi menite să scape niște oameni de la moarte.
Avem primele imagini de la avanpremiera românească a filmului Malmkrog by Cristi Puiu la TIFF, în această seară. Regizorul Cristi Puiu a luat cuvântul înainte de a începe vizionarea alături de public. #MalmkrogByCristiPuiu #AvanpremieraRomania #TIFF
„Filmul a ieșit în Franța, în cinematografe, fără distanțări sociale și fără mască. Eu nu particip la această poveste. La Cluj se poartă mască în aer liber de azi. Ei bine, ăsta e un film de 200 de minute. Să stai cu masca pe față 200 de minute este inuman, iar dacă nu mai suportați, vă rog să plecați”
Cristi Puiu
Întâi de toate că nu e nimic inuman în a purta o mască. O fac mulți oameni care profesează în condiții toxice sau aseptice. O fac și bicicliștii și pompierii și mulți alții când e nevoie. O fac pentru că salvează vieți. Pe a lor sau a altora. Unde are dreptate, este în fraza în care îi invită să se ridice, dacă nu le place. Într-adevăr, nu există nicio obligație socială sau legală să vezi un film cu masca la gură. Este corect să pleci dacă nu mai poți respecta regula. Minimizarea prin comparație e problema aici. Pentru că trebuie să vezi datele cu care faci comparație între Franța și România.
„Și încă o chestie, pe care am spus-o deja de câteva ori. Dacă dumneavoastră sunteți aici și vă uitați la un film azi, este pentru că au existat niște oameni indisciplinați în România, în Decembrie ’89, și care au zis NU dictaturii. Înțelegeți?
Cristi Puiu
Perfect de acord. Așa este. Dar care dictatură? Domnul Puiu încalcă regula, nici măcar nu e amendat și ridică și semne de întrebare asupra ei în libertate deplină. Încercați chestiunea asta în Iran, ca să numesc o țară a cărei cineaști sunt extraordinari, ca și ai noștri, dar o fac în condiții pe care nici nu ni le imaginăm.
Puterea instalată ar face bine să discute cu oamenii, să intre în dialog, nu să ne trateze ca pe niște vite. Da, există această problemă, există o epidemie există un virus, dar tonul autorităților statului este inacceptabil.
Cristi Puiu
Nimic de comentat. E apăsat, dar asta spunem și noi de câteva ori pe zi.
Mi se pare extraordinar de mișto că la Cluj oamenii sunt disciplinați și atenți la toate detaliile astea, dar cred că absolut orice abuz trebuie amendat. Și dacă n-o faceți dumneavoastră, prin vot, de data asta, atunci n-o face nimeni. Dacă n-o facem noi, n-o face nimeni.
Cristi Puiu
Abuz? Ne despărțim. Abuz este momentul în care cineva nu ar purta mască lângă mine, deși amândoi avem nevoie de asta. Nu e niciun abuz în această reglementare. Masca nu-ți fură gândurile, libertatea, mai mult ca un fular. Poți să alegi să nu intri în zone aglomerate sau în spații comune închise. Cu sancțiunea prin vot sunt profund de acord. Da, e utilă de fiecare dată.
„Și știu că oamenii sunt speriați și respect și distanțarea socială și port masca atunci când intru în absolut orice spațiu închis. Dar, dacă mâine o să vă ceară dumneavoastră să mergeți în mâini, credeți-mă, o să mergeți în mâini. Pe Eroilor.”
Cristi Puiu
Da, sunt speriat. Dar nu de stat. Sunt speriat de boală și de efectele ei. Eu nu port mască din cauză c-aș putea fi amendat. Ci pentru că din lecturile și experiențele mele mi-am dat seama c-ar putea fi utilă. O barieră mică, fragilă, dar existentă. O speranță.
Și, nu, nimeni nu o să mă pună să merg în mâini la Eroilor, pentru că am pretenția că gândesc și că am liber arbitru. Și, da, am atâta minte, putere și răbdare, încât am văzut Sieranevada și mi-a plăcut. La fel și Aurora. Și am stat să înțeleg, chit c-au fost 200 de minute.
De asta este straniu ce s-a întâmplat. Pentru că domnul Puiu s-a adresat cu aceste argumente unui public care are o capacitate de sinteză, analiză și răbdare peste media obișnuită. Sau cel puțin așa ne-am închipuit.
Da, discursul are nuanțe, rezerve și invitații la intrarea în legalitate. Dar acesta nu este un film. De aici lumea o să-și ia fix ce-o să-i placă. Iar marele regizor, tocmai a schimbat publicul. Nu s-a mai adresat unuia care acceptă și înțelege un film de 200 de minute, ci unei țări întregi.
Și, cred, că, astfel, Cristi Puiu a lansat singurul său blockbuster, cea mai de succes producție pe care a făcut-o vreodată. Într-un discurs de trei minute, chiar înaintea celui mai nou film, discurs care a găsit ecou la un public mare. Această producție ar umple săli, fără îndoială, dar nu numai de cinematograf.
P.S. Da, o să văd Malmkrog. Nu înseamnă că dacă eu cred altfel decât Cristi Puiu nu o să-i mai urmăresc arta. Vedem lumea diferit, dar construim punți, nu le dăm foc.
Tatăl celui mai bun prieten al meu a fost învățător de țară. Toată viața. Mânat de pasiune. A predat în sate din apropierea Vasluiului și, deși odată cu anii a avut ocazia, a refuzat să vină la o școală din oraș. Născut și crescut la țară a înțeles că nu are o corvoadă în față, ci mai curând o menire. Nu l-au speriat noroaiele, mersul pe jos sau sărăcia. Și a predat unor copii săraci până la pensie.
El a fost primul om care mi-a spus că programul „Cornul și laptele” era o binefacere. L-am privit cu ochii mari atunci. Mi-a descris o lume pe care nu o vezi din goana mașinii.
„Știi că au venit copiii înapoi la școală de când s-au băgat cornul și laptele? Cu asta-i atrag”.
Pentru mulți dintre ei cornul acela era magic. Și uneori principala masă din zi. Unii ar fi făcut orice, iar alții se întrebau dacă nu pot primi mai mult ca să ducă și fraților de acasă.
Știu că pentru noi pare greu de înțeles. Mai ales că în clasele de la oraș, cum a fost și cea a lui fiu-meu, uneori, cornurile deveneau proiectile cu care copiii se băteau. La 300 de kilometri, cornurile alea aruncate pe jos ar fi făcut diferența între a merge la școală și a sta acasă. Două Românii, două chipuri.
Când vezi cifrele, România are două chipuri
Poate pare straniu sau exagerat ce vă povestesc eu aici, dar am câteva date care o să vă lumineze. De la întâmplările pe care vi le povestesc au trecut mai bine de zece ani. Datele îmi spun însă că în multe părți din România treburile stau la fel.
Recent, organizația neguvernamentală Ambasada Sustenabilității, alături de Lidl, a lansat studiul România cu un singur chip. Acesta este o sinteză a mai multor date statistice care arată uriașul decalaj dintre România urbană și cea rurală. Mai pe șleau, faptul că de ani buni mergem cu două viteze. Și că, cel mai adesea, cei lăsați în urmă sunt copiii. Copiii de la țară sunt primele victime ale dezvoltării inegale și inechității din România.
Fie că vorbim de economie, educație, sănătate, tehnologie, locuri de muncă sau orice alt domeniu, toate datele oficiale din România arată că se trăiește prost și foarte prost. Iată o listă.
Există 1 medic pentru fiecare 191 de persoane din mediul urban și 1 medic pentru fiecare 1.581 de persoane din mediul rural.
Există 14.426 de medici stomatologi în mediul urban (1 medic pentru fiecare 728 de locuitori) și 2.031 de medici stomatologi în mediul rural (1 medic pentru fiecare 4.445 de locuitori).
Din totalul copiilor născuți de mame minore, 32,26% s-au născut în mediul urban, iar 63,74% s-au născut în mediul rural.
2,51% din totalul copiilor născuți în mediul urban și 6,40% din totalul copiilor născuți în mediul rural au mame minore.
2,15% din populația rurală și 0,70% din populația urbană este analfabetă.
35,26% din elevii din mediul rural nu au promovat examenul de evaluare națională, conform informatiilor statistice din perioada in care s-a desfasurat studiul România cu un singur chip (septembrie 2019 – ianuarie 2020).
Cifrele confirmă o realitate pe care învățătorul de țară, de care vă zic, o vedea deseori la clasă: nu-i ajungeau la ore toți copiii. În unii ani lucra cu toate clasele deodată. De la clasa I-a la a IV-a, erau cu toții înghesuiți într-o sală în care iarna făceau focul cu lemne.
„Unde-i frate-tău”, întreba. „Azi e rândul lui să meargă cu vacile”
, se auzea o voce mai mare sau mică, după caz. Prin rotație, mai trebuie să faci ceva pe lângă casă. De asta nu trebuie să vă mire cifrele de mai jos.
Uitați-vă cum se micșorează cifrele venite dinspre școala primară către facultate. Știți de fapt ce reprezintă cei patru la sută care ajung la facultate? Copiii intelectualilor satului și ai unor oameni de afaceri locali, care sunt singurii care primesc o șansă. Pe restul trebuie să-i căutăm în rândurile celor care pleacă din România.
Să nu înțelegeți analiza mea în mod greșit. Este evident că nu toată lumea va face facultate, dar șansele dintre oraș și școală trebuie să se egalizeze. Acum, un copil de țară pleacă în cursa asta având un handicap de două ture de stadion.
De ce spun asta? Fiți atenți un pic la datele de mai jos! De fapt un sfert dintre copiii de la țară nici nu merg la școală. Un sfert nu merg la școală!
Iar dintre aceștia, dacă nu ați reținut, mulți nici nu mai iau Evaluarea Națională.
Asta se întâmplă și la oraș și este firesc să fie așa. Școala înseamnă și resurse, dar și dedicare. Doar că trebuie să ne înțelegem asupra unui lucru. Aici vorbim de examene medii pe care majoritatea ar trebui să le treacă. Ce observăm, însă? Că, la noi, locul unde te-ai născut îți influențează automat șansele la succes. Am rămas în același algoritm de acum o sută de ani când copiii născuți la țară erau pregătiți să facă muncă fizică. Că asta era agricultura. Doar că acum îți trebuie școală și ca să conduci un tractor.
Și cum să te duci la școală, dacă nici măcar ea nu face diferența în materie de civilizație? Nici acasă, nici la școală copiii aceștia nu au apă la baie. Sau ambele băi sunt afară. Păi, dacă și școala, adică o cale către succes, te trimite afară la latrină, tu de ce ai merge pe calea ei?
Prieteni, aș putea să înșir aici toate statisticile din studiul lansat de Ambasada Sustenabilității. Datele sunt strânse între 2019 și 2020. Și nu uitați că România este acum la un maxim al dezvoltării sale.
Pentru copii, e nevoie de România cu un singur chip
Problema este în altă parte. România are două chipuri, iar unul dintre obiectivele noastre importante este ca ea să devină România cu un singur chip. Aceste decalaje trebuie să înceapă să se micșoreze. Adică să avem și la țară stradă și școală. Despre spital nu îndrăznesc să cred. Dar ar trebui ca toți copiii care se nasc la țară să poată merge pe asfalt, într-o școală care arată ca a fiului meu, și să aibă drag de ce se întâmplă acolo. Și, da, și unii și alții ar trebui să aibă la prânz o masă gratuită nu să se bată pe sau cu un corn cu lapte.
Datele pe care vi le-am arătat eu nu sunt întâmplătoare. Ele au un sens. Sunt decalajele cele mai mari între oraș și țară, la noi. Pe hârtie, România are un angajament față de Națiunile Unite să reducă aceste decalaje până în 2030, prin adoptarea Agendei pentru Dezvoltare Durabilă.
Se poate întâmpla? Măcar avem un instrument la îndemână ca statul să știe unde să aloce resursele. Și ce putem face noi este să adăugăm un tip de presiune publică.
Mai putem face ceva. Și aici am exemplul Lidl care a sprijinit realizarea acestui studiu, logistic și financiar.
Ce poți face în mod concret, alături de Lidl
Când o să intrați la Lidl, o să găsiți la fiecare casă câte o cutie pentru donații. Banii ajung la World Vision Romania, unul dintre ONG-urile care au o soluție eficientă ca să reducă din sărăcie. Nu, nu dau banii direct la copii. Dar vor face altceva.
Banii noștri și banii celor de la Lidl vor fi folosiți la reamenjarea școlilor din satele sărace de la țară. Adică, pentru fiecare leu pe care-l donăm noi, Lidl mai pune unul. Dublează fondurile obținute din donații. Asta înseamnă că pas cu pas, școlile ar putea să arate precum cele de la oraș.
Pentru noi nu contează foarte mult 5 lei sau 10 lei. Dar puși la un loc, ei ar putea face diferența. Și nu ar lăsa o nouă generație să fie doar una bună de muncă cu brațele.
Și poate va ajunge să se împlinească visul unui profesor de țară: să-i intre pe ușă copii pe care părinții să-i vrea la facultate.
Zilele astea avem o întreagă dezbatere despre cum va începe școala la toamnă. Sunt mai multe scenarii. De la prezență fizică, la una combinată cu activitate online. Sau școală făcută cu totul pe calculator. O idee care se conturează destul de clar este aceea că autoritățile locale vor decide după cum arată situația epidemiei la ei.
Pentru prima dată, însă, putem măsura științific și ce efecte are lipsa școlii în zonele sărace din România. Organizația neguvernamentală World Vision a măsurat în județele în care are programe, ce se-a întâmplat cu copiii de la țară. Și are un studiu făcut în județele Cluj, Dolj, Ialomița, Vaslui, Iași, Vâlcea – 139 de comune cu 313 sate cu rezultatele școlii în plină pandemie. Trei sunt direcțiile pe care le-a urmărit studiul World Vision: bunăstarea materială, cea emoțională și accesul la educație. Adevărul este că niciunul dintre aceste aspecte nu arată sănătos.
Ceea ce e foarte clar este că părinții au resimțit din plin criza economică. Mai bine de jumătate dintre ei nu au mai lucrat. Unul din cinci a avut probleme financiare importante. Aproape jumătate dintre ei nu au reușit să asigure traiul zilnic la același nivel. Doar 40 la sută au reușit să cumpere toate alimentele, medicamentele sau rechizitele necesare.
De asta nu e mare mirare că doar 60 la sută dintre copii au ajuns la ore. 30 la sută doar au trimisele temele la școală. Doar 44 la sută dintre copii au propria lor tabletă sau telefon pe care să facă orele respective. Și doar jumătate dintre profesori au capacitatea de a organiza aceste ore.
În fine, dacă ar fi să se facă școală de la toamnă, directorii resping ideea că școala s-ar mai putea face online. De fapt, un sfert dintre școli nici nu au conexiune la internet. Iar 9 din 10 nu au mijloace electronice să facă școală online.
Mai pe șleau, cu cât ești mai sărac, cu atât această criză este mai mare. Și cu cât trăiești mai la țară, cu atât nu mai apuci școală. De fapt, această criză îi scoate pe copiii de la țară din circuitul social.
World Vision a pus la punct un sistem care înseamnă donații cu mii de pachete cu alimente pentru acești copii. Sau cu plata meditațiilor și cu asistență psihologică. Acum e nevoie și de ceva mai mult. Poți aduce și tu o contribuție la 8864 cu textul SPERANȚĂ.
Astea-s datele, asta se poate face. Iar dacă nu înțelegem că trebuie să ne mișcăm repede pentru a reduce decalajele, o să avem o clasă nouă de defavorizați.
Pe medicul cardiolog Gabriel Tatu-Chițoiu l-am cunoscut acum câțiva ani. Mi-a plăcut din prima pentru că nu e alarmist. Și are o blândețe care te pune pe picioare. I-am dat la data respectivă cam 50 de ani. Și mai târziu a râs de mine când i-am spus.
Doctorul aleargă zilnic kilometri buni, uneori câte zece, și erau ani în care făcea semi-maratoane. La un astfel de maraton era teribil de frustrat că nu poate face față din cauza unui menisc. Dar a tras de el. Pasiunea lui pentru sănătate și menținerea ei prin obiceiuri corecte de viață a dus la strângerea a sute de doctori în jurul lui.
Spre surpriza mea, doctorul Tatu-Chițoiu s-a pensionat. Nu avea 50 de ani cum am crezut eu, ci mai avea puțin la pensie. Dar pentru că e un om activ, a rămas alături de pacienți și cu o inovație. De ce ne nu ar putea ajunge viața bună la noi și prin intermediul telefonului, care oricum ne face sedentari?
Doctorul Gabriel Tatu-Chițoiu și soția sa, Daniela au construit o aplicație care să te ajute să-ți păstrezi greutatea, dar să și slăbești. DAHNA vine de la Diet According to the Healthy Nutritional Approach. Daniela Tatu spune că ideea i-a venit la coadă la supermarket.
”Ideea acestei aplicații a apărut spontan, în timpul unei sesiuni de cumpărături, mai precis în timp ce eu și soțul meu ieșeam dintr-un supermarket, neplăcut impresionați de alimentele ultra procesate existente în coșurile colegilor noștri de shopping, gândindu-ne ce util ar fi un instrument care să îți ofere extrem de rapid lista de cumpărături de alimente sănătoase, cu exact cantitățile de care are fiecare nevoie, pe baza unor meniuri sănătoase predefinite și care să ia în considerare un profil propriu metabolic.”
Daniela Tatu-Chițoiu
Acum câteva săptămâni, doctorul Tatu-Chițoiu m-a sunat să încerc aplicația. Știe exact ce marfă are în față. Dacă ar fi un client ideal pentru aplicație, atunci eu aș fi acela. Într-o luptă permanentă cu mine, încercând mereu să dau kilograme jos, mâncând prostii și sfârșind învins de fiecare dată, eu chiar încerc orice lucru nou ce-mi dă speranțe. Așa că nu e prima aplicație pe care o văd.
Ce face DAHNA? Îți stabilește de la bun început profilul, îți fixează obiectivul și apoi îți dă resursele necesare ca să mergi mai departe. De fapt, lucrul cel mai atrăgător este că-ți spune ce să faci.
Singura dată când am reușit să slăbesc, a fost cu ajutorul unui doctor nutriționist, care, pur și simplu, mi-a dictat o sumedenie de rețete pe mai multe zile. Și de care m-am ținut. Este ce face și DAHNA, în lumea virtuală. Adică îți oferă multe meniuri, 43, cu tot ce trebuie să mănânci într-o zi și cu cantități adecvate greutății tale. Îți faci lista de meniuri și le urmezi cu sfințenie în fiecare zi. Mâncare este aleasă de nutriționiști și medici cardiologi ca să răspundă nevoilor tale. Iar dacă simți că nu mai poți, ai un buton care te duce în contact cu un medic.
Există și un capitol dedicat mișcării, cu tot cu filme. Fotografii și indicații adecvate profilului tău. Poți să-ți alegi oricare dintre filme și să-l urmezi îndeaproape. Nu trebuie să fii perfect, dar poți să încerci. Iar aplicația îți monitorizează progresul.
Și, da, în fiecare zi primești știri legate de sănătate, dar alese din surse sigure, ca să nu cazi în plasa miturilor despre sănătate.
În fine, ce vreau să vă spun. Nu există miracole. Și de fapt, marea luptă este să te menții. DAHNA este un instrument. Pentru unii poate fi util, dar adevăratul motor este la noi. Iar dacă nu funcționează cu aplicația, să știți că doctorul Tatu-Chițoiu vă așteaptă oricând la alergat.
Cum ar fi să ai pe telefon o aplicație de dietă care să te ajute să îți păstrezi inima ferită de boli, să obții astfel 5-10 ani speranța de viață sănătoasă și activă și 2.8 ani din viață timp economisit? Și toate acestea în doar 5 minute de utilizare zilnică. Ai folosi-o? Ea există și se numește Dahna! Incearcă acum gratuit!
Două întâmplări din ziua de marți. Deputatul Mitralieră se adugă pe o lungă listă de reprezentanți ai PSD care nu poartă mască în spații închise. Ba face și scandal atunci când este amendat de Poliție.
„Eu nu vreau să mai port masca deloc, pentru că i-am văzut și pe șefii de stat la Bruxelles fără mască și în Guvern fără mască, iar președintele Trump, pe care eu îl respect și îl apreciez a spus că nu trebuie obligat nimeni prin lege să poarte mască. Din momentul astă o să fac ce spune președintele Trump”
Ce nu spune, însă deputatul Mitralieră este că l-a văzut pe Iohannis, după ce a trecut pe la benzinărie. Imaginile cu președintele au apărut mai târziu, dar sunt în egală măsură la fel de grave.
Administrația prezidențială a venit cu niște precizări, dar acestea nu mai pot prinde știrea din urmă.
„În contextul pandemiei de COVID-19, reuniunea Consiliului European s-a desfășurat în condiții maxime de siguranță sanitară, însă purtarea măștii în cadrul ședințelor plenare, cât și în alte formate restrânse, a fost opțională, și nu obligatorie, așa cum s-a putut observa de altfel din înregistrările video și din fotografiile realizate pe durata Consiliului.
Presidency.ro
Păi, știți ce o să spună lumea. Boss, dacă la voi e opțională la noi de ce nu e? În asta constă gravitatea ambelor fapte. Iar dezbaterile zilnice din fiecare colț din România se poartă de aceeași manieră. Ba, în unele cazuri s-a ajuns la altercații sau la palme. Dar dacă purtăm dezbaterea aici, ne înșelăm și ne păcălim.
Așadar ce este important de știut despre măști.
Primul lucru trebuie să-l auzim de la Robert Redfield, cel care conduce CDC-ul american, Centru de Prevenire și Control al bolilor. El spune că
Dacă americanii ar începe să poartea mască acum, în două luni am reduce această epidemie.
Robert Redfield, CDC
Datele sale sunt susținute de mai multe studii medicale, de recomandări ale OMS, dar și de studii de statistică medicale care atestă același lucru. Un tip de astfel de studii este făcut de un institut medical de pe lângă Universitatea din Washington.
Institutul pentru Valori de Sănătate și Evaluare este un organism independent al Universității din Washington, care măsoară și atestă parametri de. sănătate pe întreg mapamondul. IHME este o sursă de date publice, dar care este adresată și oficialilor din diverse state ca să ia decizii informate. Iată cum arată graficul lor pentru România.
ihme.org
Aceasta este proiecția pentru decese și o să vedeți că este chiar foarte precisă. Acolo sunt comparații pe trei segmente și ele sunt traduse cam așa. O proiecție pe sistemul de lucru actual, una cu purtarea totală a măștilor și una în care renunțăm treptat la restricții. Ce arată însă graficul pentru infectări?
O să vedeți că numărul estimat de îmbolnăviri este mai mare decât cazurile confirmate. Și așa trebuie pentru că, în realitate, nu-i știm pe toți cei bolnavi, nici nu-i bănuim, nici nu-i testăm.
IHME are însă un capitol destinat măștilor în evaluările sale. Iată ce spun ei aici.
Purtarea măștilor în proporție de 95 la sută poate duce la reducerea numărului de morți în mai multe părți ale lumii. Reducerea numărului de morți s-ar putea face cu până la jumătate în mai multe țări africane, în unele europene (Albania, Polonia, Bulgaria), dar și în câteva state americane.
Ca să ajungă la această concluzie IHME a adunat datele din 41 de studii medicale care au fost publicate din China până ân lumea occidentală. Cu ajutorul unei aplicații care poate calcula milioane de variabile, ei au ajuns la un răspuns pe care-l consideră foarte precis.
Astfel, toate datele arată că purtarea măștilor de pânză, fie că sunt făcute în casă, fie că sunt comerciale, pot duce la reducerea răspânderi bolii cu o treime.
ihme.org
Poate vă întrebați câtă lume poartă mască în lume. Graficul de mai jos este făcut acum o lună. Cred că de atunci este un pic mai bine.
ihme.org
O să fiți surprinși, așa, în termeni de civilizație sau mai curând în preconcepții, Europa stă prost și foarte prost la măști față de state din America de Sud. Ei au înțeles mai bine ce s-a întâmplat în Brazilia.
Deocamdată, în România, rata infectării arată rău, după cum spune graphs.ro.
Ne trebuie și o concluzie aici. Și aceasta nu poate fi decât una. În acest moment, trebuie să avem un obiectiv național, comun. Unul care să salveze cât mai multe persoane. Acel obiectiv este ca fiecare cetățean român să poarte o vreme mască și să aibă acces la una. Trebuie. să găsim metodele să ne convingem unii pe alții de această necesitate, Și să lăsm politica un pic deoparte. Altfel, riscăm să omorâm oameni certându-ne pe iresponsabilitate lui Mitralieră și neatenția lui Iohannis.
Am purtat o discuție, zilele trecute, cu Tatiana Niculescu, autorea cărții Seducătorul Domn Nae. Viața lui Nae Ionescu. Cartea este apărută la Humanitas. Să vorbești despre Nae Ionescu este mereu o chestiune complicată. Omul este înger și demon și e zugrăvit ca atare. Profesor magistral, dar și ideolog al Mișcării Legionare și anti-semit.
Cartea este pentru marele public. Îl scoate pe Nae Ionescu din bătălilie filozofilor și ale intelectualilor înalți
Tatiana Niculescu nu are o teză anume. Nae nu e nici bun, nici rău. Astea sunt faptele.
Deși e grea și plină de informații noi, se citește repede și e captivantă pentru că, pur și simplu, este despre viață.
Ca de obicei, las și video și podcast ca să puteți alege ce vă este mai comod când vreți să vedeți despre ce e vorba.
