educație

Ce așteptări am eu de la profesori după grevă

În câteva zile greva profesorilor va fi uitată și pomenită convenabil de fiecare atunci când are nevoie. De părinți și politicieni când va fi vorba de performanța profesorilor și de profesori în răspuns, mai ales că revendicările lor nu au fost împlinite în totalitate.

Așa că trebuie să cădem de acord asupra unor lucruri, în mod echilibrat. Profesorii au câștigat două lucruri.

O serie de avantaje financiare care sunt un plus, deși mic. Este vorba de o mărire a salariului de bază și de o primă, care împreună le-ar putea duce la un plus de 25 la sută. Poate, de-a lungul timpului, încadrarea debutanților la salariul mediu net ar putea fi cea mai bună investiție.

În al doilea rând, profesorii au câștigat ceva la fel de important. O doză de respect și o conștientizare a societății că meseria lor este fundamentală. Cum se spune, a fost o și o grevă societală. Una care le-a spus oamenilor că, fără această breaslă, România este pe un drum greșit. Și sentimentul meu este că în majoritate au fost susținuți.

Iar acestea trebuie să le marcăm ca plusuri, în limitele societății noastre. Fără o reformă profundă a altor sectoare, un trai mai bun nu va fi posibil.

Dincolo de asta, profesorii sunt la rândul lor datori cu câteva chestiuni față de societate. Unele care pot fi realizate separate de salarizare. Dar care arată calitatea corpului profesional.

Așadar, ce mi-aș dori eu de la profesorii din România

Să-și declare la Fisc meditațiile, acolo unde este cazul. Nu poți să lupți pentru drepturi mai mari, dacă nu-ți respecți obligațiile față de societate. Este o incomptabilitate aici. Efortul trebuie să vină din breaslă, să fie o conștientizare. Iar părinții trebuie să spună presiune aici.

Corpul profesional al profesorilor trebuie să arate onoare și demnitate. Sindicatele nu sunt bune doar la mărirea salariilor. Acestea trebuie să lupte pentru curățenia demersului didactic. Vreau să-i aud protestând față de plagiate, imposturi și politizare masivă. Pot sprijini oameni coerenți unde este cazul și pot protesta față de managementul exclusiv politic. Au arătat că sunt o forță, o pot folosi pentru curățenie.

Să ceară standarde de performanță internă. Sunt primii care trebuie să pună în discuție în organismele interne școlile care nu dau performanță. Mă refer la cele ale căror copii nu reușesc să treacă in corpore Bacalaureatul. Ei trebuie să pună primii în discuție existența acelor școli.

Și poate una de visător. Aș vrea să știe că datoria lor nu este doar față de vârfuri. Acestea se vor descurca negreșit, prin meditații, efortul părinților și posibilitățile pe care ți le dă accesul la clasa mijlocie. Esența lor profesională este să nu lase niciun copil în urmă. De fapt să scoată la final un corp mediu școlar capabil să opereze cu conceptele materiei lor.

Nu cred că toate acestea pot fi realizate deodată și nici pe termen scurt. Dar cred că sunt deziderate obligatorii ca să putem progresa împreună. 

România trebuie să-și respecte profesorii

La finalul primei săptămâni de grevă a profesorilor trebuie spuse câteva lucruri. 

Primul este că România trebuie să-și plătească profesorii mai bine. Nu cu 60 la sută, dar este nevoie de o creștere treptată și consistentă. Cred că este un proiect național să redăm statul social firesc al acestei bresle. Meseria de profesor trebuie să redevină atractivă și importantă. Dacă nu înțelegi de ce, ești analfabet funcțional. 

Această reformă se face cu mărirea bugetului acordat, nu prin cererea unei performanțe suplimentare acum și plată mai târziu. Noi, politicienii și societatea, le-am mai dat țeapă și în 2009 când o mărire de salariu de 50 la sută nu a mai fost pusă în practică. Atunci am aplaudat pentru că oricum muncesc puțin și fac meditații. Dacă vrem o nație mai competentă, ne trebuie profesori mai competenți. 

Manevra încercată de PSD și PNL de a învrăjbi părinții cu profesorii a fost și rămâne mizerabilă. Este fix pe măsura unei clase politice care abundă de analfabeți funcțional, plagiatori, pile, amante, politruci și interlopi. Când a fost vorba despre fixarea acestora pe funcții, mărirea salariilor lor, stabilirea sinecurilor,  nu au mai fost probleme. 

De fapt, această armată de putori politice este cea care stă în calea reformei din educație. Ei nu pot fi îndepărtați din funcție, iar privilegiile și salariile lor nu pot fi atinse. Chiar lipsa de calitate și de pregătire profesională a acestor pile îi împiedică pe Ciucă, Ciolacu și Iohannis să găsească o soluție. 

De altfel, soluția pe termen lung tocmai aceasta este. Împuținarea statului mafiot și redistribuirea resurselor către fix această zonă care aduce valoare adăugată României. Nu vor vrea să o pună în aplicare pentru că rezultatul va fi exact cel de care se tem cel mai tare: educație, gândire critică și scoaterea de la butoane. De asta trebuie siliți. 

Pe termen mediu și scurt, România nu poate plăti majorări mari pentru profesori. Nici măcar mici. Tot ce poate să facă este să stabilească un calendar ferm de plată și satisfăcător. 

La rându-le, profesorii trebuie să-și plătească taxele față de stat. Nu poți să ai doar cinci profesori care fac oficial meditații în Botoșani, de exemplu. Când vrei respect, îl acorzi. După care dumnealor trebuie să decidă ce fel de învățământ practică. Unul în care prețuiesc valoarea individuală și atunci vor face meditații sau altul în care nu vor lăsa niciun copil în urmă. 

Doar așa putem ieși din ipocrizia ambelor părți. 

Foto: Inquam

Out of the Box 15. Churchill și “restaurantele britanice”

Sau cum să schimbi perspectiva asupra unei idei. În cel de-al doilea război mondial, Marea Britanie a trecut prin criză alimentară. Așa au apărut cantinele sociale, dar care la inițiativa lui Churchill s-au numit restaurante britanice.  Lorand Balint și Cătălin Striblea explică de ce a fost nevoie de schimbarea perspectivei și-ți dau câteva sfaturi despre cum să transmiți mai bine ideile la care ții, dar pe care alții nu le agrează. 

Lorand Balint este om de marketing, Head of Publicis Sports. a lucrat în companii globale de marketing, în poziții de top. Este școlit la ASE, dar are cursuri la New York, Boston, Londra, Ierusalim, Amsterdam. Predă ca profesor asociat la ASE sau la MBA-ul Româno-Canadian. Este editorialist în publicații de afaceri sau de sport.

Out of the Box 14. De ce te-aș crede?

În spațiul comunicării publice din toată lumea, în mintea oamenilor apare din ce în ce mai des întrebarea ”de ce te-aș crede”, în relație cu ceea ce fac și spun  presa, politicienii, companiile. O doză mare de neîncredere există în toate societățile, iar Lorand Balint și Cătălin Striblea încearcă să dea un instrument celor care comunică. Ce trebuie să spui și să faci astfel încât auditoriul tău să te crediteze.

Lorand Balint este om de marketing, Head of Publicis Sports. a lucrat în companii globale de marketing, în poziții de top. Este școlit la ASE, dar are cursuri la New York, Boston, Londra, Ierusalim, Amsterdam. Predă ca profesor asociat la ASE sau la MBA-ul Româno-Canadian. Este editorialist în publicații de afaceri sau de sport.

Cum să economisești anual 2000 de lei la curent și gaz. Câteva calcule

*advertorial

De câteva luni încoace socotesc cât se poate de atent ce fac cu curentul și gazul. La curent, am rezolvat-o parțial, mai ales cu fotovoltaicele, dar tot îmi dau seama că risipesc enorm de mulți bani.

Sunt o grămadă de gesturi mici care, odată făcute, pot îmbunătăți balanța economică. Multe dintre ele le găsiți pe Stația de Energie de la EON. Oamenii de acolo au făcut câteva calcule care arată că în fiecare an risipim 2000 de lei pe neatenție. De la folosirea inadecvată a electrocasnicelor până la aerisire incorectă, sunt zeci de moduri în care aruncăm bani pe fereastră.

Am pus toate exemplele în videoul de mai jos și mi-am spus că dacă reușesc să aplic măcar trei dintre ele, o să fiu ceva mai câștigat.

Out of the Box #8 Efectul Raoul Taburin și cât de important este să greșești

Acest nou episod de Out of the Box pornește de la o întrebare simplă: știi să folosești programul Excel? Dacă nu știi, nu e problemă. Alături de Lorand Balint încurajez recunoașterea neștiinței și dorința de a progresa. De asta povestim de Raoul Taburin, un personaj de film, care, fiind un excelent mecanic de biciclete, nu știa să și meargă pe ele. Cât contează de fapt să învățăm și ca adulți. 

Lorand Balint este om de marketing, Head of Publicis Sports. a lucrat în companii globale de marketing, în poziții de top. Este școlit la ASE, dar are cursuri la New York, Boston, Londra, Ierusalim, Amsterdam. Predă ca profesor asociat la ASE sau la MBA-ul Româno-Canadian. Este editorialist în publicații de afaceri sau de sport.

Out of the Box #5 Cartea Prințului Harry. Membru de familie sau angajat?

Am citit împreună cu Lorand Balint autobiografia Prințului Harry, Rezervă și am încearcat să-i dăm o nouă dimensiune acestuia. Nu cumva nu ne aflăm în fața unei relații firești de familie, ci mai curând în fața relației dintre angajat și angajator? Și dacă este așa, care ar fi de fapt învățăturile din acest episod controversat al monarhiei britanice? Discuția merge apoi mai departe către relațiile dintre angajați și angajatori. 

Lorand Balint este om de marketing, Head of Publicis Sports. a lucrat în companii globale de marketing, în poziții de top. Este școlit la ASE, dar are cursuri la New York, Boston, Londra, Ierusalim, Amsterdam. Predă ca profesor asociat la ASE sau la MBA-ul Româno-Canadian. Este editorialist în publicații de afaceri sau de sport.

Patru reguli de știut înainte de un cutremur

Guest Post: Claudius Moscu

Claudius Moscu este profesionist în pregătire pentru situații de urgență și securitatea muncii. Mi-a scris după una dintre emisiunile dedicate cutremurului și lucrurile pe care le avem de învățat.

Regula 1

”Câteva lucruri vreau sa îți spun care ar putea sa vina in completarea celor discutate astăzi. In primul rând legat de simulările de urgentă care se fac/ar trebui sa se facă la locul de munca. Bun, lucrez in domeniu, am întâlnit multe persoane din diverse domenii de activitate. Pot sa îți spun ca, de regula, cu cât domeniul de activitate presupune un nivel de risc mai ridicat pentru lucrători sau cu cât lucrătorul este mai expus, cu atât interesul pentru o pregătire adecvată pentru situații de urgentă este mai mare. Cu alte cuvinte, si aici iau nivelul cel mai scăzut de conștientizare, oamenii de la birouri au tendința sa bagateliza serios pregătirea pentru situații de urgentă si chiar cea legată de securitatea la locul de munca (desi asta este o alta discuție).

De multe ori participarea la instruire si atentia la subiectele tratate este foarte redusă. De multe ori, chiar in timpul unui exercițiu de evacuare, am avut reacții “eu am o întâlnire foarte importantă, nu am timp de prostii din astea”, iar o astfel de situație, daca nu este corect gestionata si, mai ales, daca vine din partea unui membru al managementului, lasă urme serioase in comportamentul si atitudinea celorlalți lucrători. Pentru ca si cultura organizației si atitudinea leadershipului influentează interesul lucrătorilor fata de pregătirea pentru situații de urgentă. Și, atunci, oamenii de ce sa facă simulări daca tot nu ii interesează si nu au timp pentru astfel de prostii?! Poate de aici rata celor care au spus ca nu au făcut niciodată un astfel de Exercițiu de simulare de urgenta

Regula 2

Al doilea lucru – ai spus la un moment dat îngrijorările tale legate siguranța in anumite clădiri, cum ar fi un teatru. Ai foarte mare dreptate si da-mi voie sa împărtășesc ceva cu tine, un lucru pe care mereu il împărtășesc celor pe care ii instruiesc. O situație de urgenta nu se întâmpla in mod obligatoriu acasă sau la locul de munca, acolo unde, de obicei, lucrurile pot fi mai bine ținute sub control. Sunt la pensiune/hotel pe Clisura Dunării si la ora 4 dimineața se produce un cutremur (intenționat am dat acest exemplu). Ce fac? Aceasta întrebare mi-o pun de fiecare data cand intru intr-o clădire pe care nu o cunosc. De fiecare daca cand intru intr-o clădire pe care nu o cunosc caut ieșirea de urgenta, memorez drumul către ieșirea de urgenta sau recapitulez in minte drumul pana acolo. Sunt foarte atent la traseu, sunt atent la orice obstacol. Primul loc pe care il fac in camera de hotel este sa ma uit pe planul de evacuare si sa fac fizic traseul pana la usa de urgenta. De ce? – simplu! Când suna alarma de incendiu, cand are loc un cutremur, nu o sa am timp sa ma uit pe planul de evacuare, ci va fi vital pentru mine sa il cunosc. De multe ori merg pe traseul de evacuare si de am avut nevoie sa intervin la Recepția hotelului sa elibereze calea de evacuare de urgenta sau sa deblocheze usa de evacuare de urgenta. La început, cei de la receptie au o reacție amuzanta, dar se încheie rapid in momentul in care le spun ca daca nu rezolva in acel moment, ma duc sus, iau bagajul, părăsesc hotelul si notific autoritățile. Păi in acel moment, se rezolva totul.

Regula 3

Al treilea lucru – fiecare ar trebuie sa analizam riscul înainte de a intra intr-o clădire. Nu intru in clădiri care nu mi se par sigure sau de unde nu am cum sa scap. Nu se poate mai simplu decât atât – nu intru acolo. Poate sunt un caz fericit ca pot alege. Însă, aceasta alegere fiecărui individ sau a unui mare număr de indivizi de a intra sau nu intr-o clădire poate influența decizia proprietarilor/administratorilor acelor clădiri sa facă ceva. Daca nimeni nu vrea sa închirieze un spațiu comercial sau un birou pentru ca nu este intr-o clădire veche poate determina proprietarul sa inițieze o consolidare. Daca numărul clienților care accepta sa între intr-un club care nu are ieșire de urgenta sau se afla intr-o clădire nesigura, administratorii fie vor îmbunătății situația, fie vor da faliment. Poate suna puțin naiv, dar asta gândesc eu.

Regula 4

Al patrulea lucru – reacția oamenilor cand un individ intervine pentru ca lucrurile nu sunt in ordine. Intervin de fiecare data cand văd ușile de evacuare legate cu lanț sau blocate cu obiecte. M-am bucurat de reacția pozitivă a managementului unor magazine mari cand le-am semnalat problemele legate de siguranța clienților lor. Dar, ciudat, am fost singurul care a reacționa iar oamenii din jurul meu m-au văzut pe mine clientul cu fumuri cand, de fapt, imi exprimam îngrijorarea fata de siguranța lor si mea si ceream magazinului sa rezolve acea situație, pentru siguranța lor si a mea.

Concluzie – desi mulți imi spun ca fac toate acestea pentru ca este o chestie legată de profesie, eu nu cred lucrul acesta. Eu cred ca tine de alegerea individuală. Si poate ca si acest mesaj ar fi important pentru oameni – exprima-ți îngrijorarea fata de siguranța ta indiferent ca te afli la locul de munca sau in vacanța si alege sa nu accepți compromisuri când aceste compromisuri îți pot pune viața in pericol.

Foto Shutterstock

Out of the Box #4 Sunt românii singuri corupți ai Europei?

O afacere cu bilete la Cupa Mondială a provocat un scandal în România. Șeful delegației TVR la Cupa Mondială este investigat pentru că a folosit acreditarea televiziunii publice să facă rost și să vândă peste 700 de bilete la Cupa Mondială. Și atunci, am spus ”iar s-a făcut România de rușine.” Dar este vorba doar de România aici? În discuția mea cu Lorand Balint găsesc exemple similare chiar și în state care sunt în topurile societăților curate. 

Lorand Balint este om de marketing, Head of Publicis Sports. a lucrat în companii globale de marketing, în poziții de top. Este școlit la ASE, dar are cursuri la New York, Boston, Londra, Ierusalim, Amsterdam. Predă ca profesor asociat la ASE sau la MBA-ul Româno-Canadian. Este editorialist în publicații de afaceri sau de sport.

Am făcut o descoperire uimitoare

Vă spun toată povestea imediat, dar înainte, un pic de context.

Într-o ediție de Out of the Box povesteam cu prietenul Boti ce mici schimbări ar putea face fiecare în viață ca să trăim un pic mai echilibrat. Nu vreau s-o spun pe aia cu sustenabilitatea că nu-mi place, dar asta era idee. Cu o planetă mai bună, nu așa caldă, știți voi.

Și Boți îmi povestea că există o listă de lucruri mici din care fiecare poate alege câteva pe care să le aplice. De exemplu el aproape nu mai merge cu mașina. Doar pe jos și cu transportul în comun. De asemenea își cumpără un singur fel de telefon, de la o marcă unde o parte din bani merg automat spre cauze caritabile. Și nu-l schimbă decât atunci când se strică. Dar nu va renunța, spune, la caietele din hârtie pe care-și notează lucruri. Și nici la mersul cu avionul.

Schimbarea mea a venit aproape din întâmplare, dar întâi trebuie să spun că de o bună bucată de vreme, acasă nu mai mâncăm carne decât o dată maximum de două ori pe săptămână. Vladimir nu poate mânca, așa că am hotărât să-l susținem. Ziua cu carne este un fel de sărbătoare.

Dar schimbarea pe care am conștientizat-o pe deplin este aceea a modului în care beau apă. Trebuie să beau multă și în fiecare miercuri scoteam din casă doi saci cu plastic. Zeci de sticle mici pe care de multe ori le călcăm în picioare ca să nu transporte aer camionul care le lua. Asta îmi lua câteva minute bune.

În toamnă, când am filmat cu Teia Ciulacu, în deșertul Olteniei, ea mi-a dat o sticlă de sticlă. Și mi-a spus ”să bei de acum apă din ea”. ”Mai scapi de plastic”. Sticla s-a dovedit a fi foarte faină. Am purtat-o după mine acasă și la muncă cam vreo două luni. Pur și simplu nu am mai avut nevoie de plastic. Acasă o umplu cu apă din bidoane mari, iar la radio din automatele înșirate peste tot. Nu cred să fi cumpărat în ultimele luni trei sticle de apă.

Sticla s-a spart, într-o greșeală de manevrare a rucsacului. Dar gestul a rămas. După două luni de folosință continuă, am devenit iritat că nu mai am sticla mea. Și mi-am luat un termos pe care-l car zilnic după mine.

Și acum descoperirea uimitoare. Redescoperirea, de fapt, a unui gest pe care nu l-am mai făcut din copilărie. Sticla sau termosul trebuie spălate zilnic. Ca să fie curate când pui apă nouă. Și mi-am adus aminte de existența acelei perii lungi pentru sticle. Mi-am dat seama că în ultimii 30 de ani eu nu am mai spălat o sticlă pentru apă. Le foloseam și le aruncam, fie că erau de sticlă sau de plastic. Spălatul sticlelor era un gest care s-a șters din mintea mea și a fost înlocuit cu tone de plastic. Îmi dau seama cam ce prostie e asta.

Natura umană ține de obișnuințe și de reflexe. Sunt curios câtă vreme o să port termosul la mine. Sper doar să mă țină. Și, atenție, nu scriu asta ca să faceți ceva ca mine. Ci doar să vă gândiți că puteți oricare alt lucru mic care poate schimba ceva.

P.S: Vedeți că e vremea aia în care puteți da o parte din impozite la oamenii cu fapte bune. Teia și Viitor Plus sunt un caz serios de luat în seamă.

Mai jos este episodul Out of the Box de care povesteam.

Foto: shutterstock

ÎNAINTE SĂ PLECI

Poți primi toate noutățile direct pe email!