Criza de încredere e mai puternică decât planul de relansare
Cred că avem nevoie să discutăm un pic despre încredere. Și spun asta în contextul în care planul de relansare economică al guvernului a fost întâmpinat cu mari semne de întrebare chiar de către cei cărora li se adresează. Este firesc să fie așa, dar trebuie să vedem și care sunt consecințele.
Am vorbit la România în Direct cu oamenii din România muncitoare, cei care prin munca lor duc țara asta înainte: antreprenori, patroni, șefi de companii, angajați ai unor firme . Mai cu toții mi-au spus că planul de relansare economică al guvernului are șanse mici de reușită. Sunt în nota comentariilor care abundă în spațiul public după lansarea acestui program.
Motivele sunt diferite, dar cam toate duc în același loc: capacitatea statului de a rezolva o problemă într-un termen și o manieră acceptabile pentru cetățean.
Cei care au vorbit s-au plâns că statul nu și-a plătit nici datoriile curente pe care le are și anume restituiri de TVA sau concediile medicale. Altul mi-a spus că înlesnirile fiscale sunt de fapt un fel de camătă. Un mic antreprenor mi-a relatat de birocrația dureroasă prin care a trecut atunci când a intrat în programul Start-up Nation. Sau de faptul că nu reușesc să se califice la niciunul dintre criteriile pentru granturile pe care statul le va acorda. Adică o lipsă evidentă a autorităților de a vedea problemele reale ale celor care au o afacere.
Și, desigur, o observație care s-a tot repetat.
Cu siguranță, spune lumea, aceștia sunt bani care or să ajungă numai la clientela de partid. Că nicio firmă curată și cinstită nu va avea acces la ei. Nu mai spun de partea cu autostrăzi și spitale căci, desigur, de asta râde toată lumea.
Și asta în condițiile în care acest program promite bani gratis sau foarte ieftini oamenilor din economia României. Fenomenul la care am asistat se numește criză de încredere. Adică, indiferent de soluția propusă, această este chestionată și respinsă de o asemenea manieră încât ea nu-și mai găsește utilitatea.
Și nici nu este de mirare. După ce ani buni oamenii au fost înșelați de diverse promisiuni, după ce și-au văzut afacerile puse în pericol de diverse măsuri statale, după ce competiția onestă a fost viciată de clienții de partid și de corupție, este firesc ca nimeni să nu mai aibă încredere în tine.
Când ai pierdut oameni buni în competiție neloială cu statul, care plătește salarii peste piață și când munca onestă ți-a fost lovită chiar de decizia politică, iar tu știi că reușita este dictată de apartenența la un grup politic, atunci este clar de ce asistăm la un refuz al oamenilor de a primi chiar și bani gratis.
Situația aceasta nu poate fi corectată decât de stat însuși. Criza de încredere se manifestă nu numai în relație cu statul. Ea se extinde asupra partenerilor de afaceri, asupra creditorilor și chiar a clienților. Iar în final distruge parteneriatele care fac o economie să funcționeze. De asta guvernul Orban trebuie să pună la punct cele mai simple, mai transparente și mai corecte proceduri de acordare a banilor. Și trebuie să încurajeze ca fondurile să meargă dincolo de clienții obișnuiți de partid.
Aceasta nu mai poate fi o țeapă dată de politicieni. Este vital pentru România și viitorul său economic ca această mare masă de bani să ajungă la oamenii muncitori și cinstiți care au fost loviți cu adevărat de criză.
Altfel, nu numai că ratăm însăși esența programului, dar riscăm să intrăm într-o fundătură de unde nu o să ieșim ani buni. Iar PNL nu o să mai iasă niciodată.
Photo by Oleg Magni from Pexels