economie | Striblea.ro

Câteva probleme majore ale valului V

11 ianuarie 2022 Cătălin Striblea 0 comentarii

Am remarcat câteva lucruri similare pe diverse continente în valul V și mă aștept să le văd și la noi. Dar, înainte, un avertisment.

Organizația Mondială a Sănătății a transmis un avertisment potrivit căruia în perioada următoare jumătate dintre locuitorii Europei ar putea fi infectați de noua tulpină Omicron.

Întreaga știre este aici

OMS spune că, deși tulpina pare mai puțin letală decât variantele anterioare, adevăratul test va avea loc în Europa Centrală și de Est, unde ratele de vaccinare sunt mai mici. Organizația a recomandat guvernelor din țările respective, a noastră printre altele, să folosească fereastra de oportunitate ca să rezolve câteva lucruri.

Propunerile OMS

Capacitate de testare rapidă pentru lucrătorii din sănătate și pentru categoriile vulnerabile. De asemenea, doza booster făcută cât mai repede lucrătorilor medicali și din sectoare esențiale.

OMS transmite guvernului ca măcar în aceste sectoare să existe măști de cea mai înaltă calitate. Raed Arafat a făcut deja un anunț în acest sens, dar a fost luat la mișto sau acuzat de corupție.

Școlile trebuie să fie pregătite de un sistem de învățare care să combine prezența fizică cu prezența online.

Și nu uitați că spre deosebire de alte state, noi nu avem certificat verde decât, așa, la nevoie. Dar dincolo de numărul de îmbolnăviri și morți, sunt câteva lucruri care mi-au atras atenția.

Ce posibile complicații ne aduce valul V

Lipsa lucrătorilor medicali

La ratele de îmbolnăvire actuală, cel mai probabil numărul medicilor din spitale se va reduce. Și al asistentelor. Unii dintre ei vor fi pozitivi și nu vor putea veni la lucru. Se întâmplă deja în Statele Unite, în Australia dar și în țări europene precum Irlanda, Franța sau Anglia.

14 mii de lucrători medicali lipsesc de la serviciu în aceste zile în Irlanda.

Franța a și permis unor lucrători medicali să vină la muncă, chiar dacă au fost testați pozitiv. La fel s-a întâmplat în California. Așadar, marea problemă a lunilor următoare ar putea fi că nu mai are cine să răspundă apelurilor medicale.

Lipsa testelor

Atât în Statele Unite cât și în Australia sunt mari probleme în a găsi teste. Asta din cauză că cererea este brusc foarte mare, iar lanțurile de aprovizionare funcționează cum vă descriu mai jos. Adăugați că și numărul celor care testează este limitat. De asta în Australia s-a așteptat și câte șase zile pentru un rezultat.

Rafturi goale

În Australia și Statele Unite se întâmplă deja acest lucru. Anglia este cel mai bine cunoscut exemplu. Sunt câteva cauze care duc la această situație.

În primul rând este vorba de numărul mare de îmbolnăviri. Din ce în ce mai mulți oameni de pe lanțurile de aprovizionare nu-și mai pot face treaba. Ziarele americane vorbesc de numere importante de muncitori care nu mai apar la lucru.

În zonele nordice adăugați că asta se mai poate întâmpla temporar și din cauza vremii. De asemenea, lanțurile globale de aprovizionare sunt întrerupte. Fie că e vorba de vapoare nedescărcate, de lipsă de șoferi, de lipsă de containere, pur și simplu nu mai putem duce bunurile dintr-un loc într-altul.

În plus, din cauza inflației și a îmbolnăvirilor, multă lume mănâncă acasă și asta înseamnă că-și face provizii, deci este o creștere accelerată a cumpărăturilor. Deși sunt situații punctuale, acestea durează mai mult decât de obicei.

Zboruri anulate

La finalul anului, dar și acum, marile companii aeriene americane au anulat mii de zboruri. Sunt oameni care au rămas în aeroporturi și câte patru-cinci zile din această cauză. Motivul este că foarte mulți angajați s-au îmbolnăvit. United Airlines a dezvăluit că de Crăciun unul din trei angajați ai săi, de la un aeroport major, a anunțat că s-a îmbolnăvit.

Întârzieri masive pentru bunuri de import

China continuă politica de toleranță zero așa că închide toate zonele în care virusul apare. Mai ales că, în curând, va avea și Olimpiada de iarnă. Așadar, producători importanți au anunțat închideri sau întârzieri. Printre ei, divizia de chip-uri de la Samsung, apoi Volkswagen, Nike, Adidas sau Toyota. La criza de chip-uri adăugați și Micron Technology, dar și Apple care are o fabrică ce nu funcționează la capacitate în Shenzen.

Avantajul Uniunii Europene este că are lanțuri mai mici de aprovizionare și că lucrurile esențiale le-am putea găsi în continuare. Dar nu există o certitudine aici. Nici că lucrurile acestea se vor întâmpla, nici că nu vor avea loc. Uniunea Europeană a avut răspunsuri mai bune decât alte părți ale lumii până acum și ar putea să o facă și acum. Așadar, înarmați-vă cu răbdare și calm în următoarele 6-8 săptămâni.

Photo by WeStarMoney from Pexels

”România nu poate opri economia, dar nici nu ne poate proteja”

6 aprilie 2021 Cătălin Striblea 0 comentarii

Unul dintre ascultătorii România în Direct, de la Europa FM, a sintetizat situația pe care o trăim astăzi, în pandemie. El spune așa.

”România este un stat care nu-și permite să oprească economia, dar nici nu poate să ne protejeze, pentru că suntem la pământ cu sistemul medical, de fapt cu orice.”

Cred că fraza asta face lumină în ceea ce trăim astăzi. Și ne arată de ce nu avem o direcție coerentă, dar și de ce mortalitatea de la noi ar putea fi mai mare. Și că sunt șanse să fie rău de tot. De fapt, România plătește o sumedenie dintre greșelile trecutului. Și faptul că desprinderea de comunism a fost mult mai grea ca la alții.

Așadar, loviți de un sistem de corupție, politicianism, pile și relații, de răsturnarea valorilor și, pe alocuri, de o idiocrație ieșită din comun, România nu s-a putut dezvolta pe măsura posibilităților sale. Asta a dus la un sistem medical subdimensionat, care s-a apărat cu mâinile goale într-o primă fază și în care acum se trage până la epuizare de resursa umană.

Banii cu care statul ar fi trebuit să impulsioneze economia se duc în totalitate pe pensii și salarii. Și asta ne dă astăzi o economie de subzistență. Uriașul deficit bugetar, împiedică statul să oprească tot și să plătească oamenii să stea acasă. De asta ține orașele deschise. Sau se face că le închide.

Și-a făcut un calcul și câtă vreme nu sapă morminte cu excavatorul, probabil politicianul își spune că vom trece cu daune minime.

Ce faci însă în această situație ca cetățean?

În primul rând conștientizezi că ești pe cont propriu. Că nu o să te salveze statul, dacă Doamne ferește te îmbolnăvești. Și că este mai important să rămâi sănătos. Și că va fi mai ușor să trecem împreună. Dar asta-i varianta optimistă. În realitate cei cu mai puține resurse presează ca drepturile lor economice să rămână nealterate. Și asta pot să înțeleg. Pe altele nu.

Cel mai tare m-a uimit săptămâna trecută dezbaterea pe care nația noastră a purtat-o despre închiderea magazinelor. Nici lipsa autostrăzilor sau a spitalelor, nici alte multe neajunsuri ale societății noastre nu ne-a dus într-o astfel de încrâncenare. Cu atât mai uimit am fost cu cât asta nu se întâmplă în toată țara, ci în orașele mari.

Și a mai fost ceva care m-a dat peste cap. Incapacitatea noastră de a colabora, de a participa și de a lucra în comun. Dimineața, când se deschid, la 7, magazinele sunt goale, dar cineva mi-a spus că nu-i fac program, că nu se trezește. Pentru mine, refuzul de a face un efort ca să ne fie mai bine la toți mă supără. Oare putem face și noi ceva pentru cei din jurul nostru? Sau e nevoie ca numai statul și ceilalți să facă câte ceva? Așa cum e nevoie ca statul să repare traficul sau să ia gunoaiele. Statul poate să facă mult, dar nu tot.

Cea mai de auzită întrebare pentru mine în ultimele săptămâni a fost de ce este bună această regulă, dacă poate fi încălcată. Adică cine ne oprește să stăm acasă la cineva de la opt seara la cinci dimineața, dacă vrem să petrecem? Și ce o să facă dacă ne găsesc 20 de oameni în apartament sau 100 în club? Aia e, o să ne dea amendă, doar nu se întâmplă nimic. Și ce se poate întâmpla dacă falsificăm teste PCR? Un dosar penal cu suspendare, probabil.

Așadar, sărăcia poate fi o explicație. Nu o scuză, ci o explicație. Dar ce se întâmplă în multe cazuri de furt, de fals, de încălcare a regulilor, nu este sărăcie.

Nu de sărăcie marile cluburi fac petreceri cu sute de persoane și nici de sărăcie se falsifică teste PCR. La fel, sărăcia nu este un motiv să faci petrecere până la cinci dimineața sau să vrei musai la magazin la ora închiderii. Cum nici exemplul prost nu e o justificare.

Pentru că statul nostru este strâmb hâd și slab, lumea crede că poate să se poarte în consecință. Și eventual să facă un concurs de supraviețuire. Doar că de data asta s-ar putea să nu mai fie de ajuns.

Așa eram acum un an

Graphs.ro vă arată situația epidemiei zilnic

Înșelătoria cu mărirea de 40 la sută a pensiilor

23 septembrie 2020 Cătălin Striblea 0 comentarii

Să ne lămurim un pic cu mărirea pensiilor. Rar ceva mai politicianist, mai ipocrit și mai lipsit de obraz decât ce face PSD-ul în aceste zile. O să vă arăt și cum funcționează calendarul din mintea lor. Dar înainte o precizare importantă.

Cele mai multe pensii din România trebuie mărite. Cele mai multe. Pentru o țară cu dezvoltarea Româniaei e rușinos să stai la o medie de 1300 de lei pe lună. Asta nu e viață. Putem mai mult, dar rispim banii. Pe de altă parte, avem mii de pensii al căror cuantum depășește bunul simț. Sunt unele pensii speciale care depășesc și legea și bunul simț. Ele duc la un sistem de inechități atât de mare că te doare. Astea trebuie rezolvate. Ca și pensionările anticipate din diverse sisteme care drenează bugetul. Așadar, avem nevoie de o mărire treptată a pensiilor mici, de limitarea celor speciale și de împingerea în sus a vârstelor de pensionare, mai ales în sistemele de forță.

Și acum despre ticăloșie.

PSD a modificat rectificarea bugetară astfel încât pensiile nu se măresc cu 14 la sută, ci cu 40. PNL a protestat viguros. Dar nu neapărat pentru c-ar urma să plătească banii, dar mai ales pentru că-i strică socoteli financiare pe piețele internaționale unde se lucrează și cu semnale politice. Astfel, o parte dintre partenerii României s-ar putea să nu ne mai finanțeze.

În realitate, ambele părți știu și speră că aceste pensii nu se vor plăti. Iată și mecanismul prin care PSD nu are niciun fel de milă să se joace cu speranțele oamenilor. PNL va ataca legea , prin Guvern, în zilele următoare, la Curtea Constituțională.

Un calcul arată că hotărârea Curții ar putea să vină cam în 30 de zile. Nu e niciun motiv ca CCR să transforme speța într-una de urgență. Cea cu data alegerilor parlamentare a fost amânată sănătos. Dacă legea este constituțională și probabil că e, atunci ea va pleca spre promulgare. Suntem la finalul lui octombrie.

Președintele mai are și el două arme la dispoziție. Prima este retrimiterea la Parlament care va trebui să analizeze legea din nou. Cu siguranță, în formula actuală, PSD își va menține decizia. Și o va face din nou, fix în mijlocul campaniei electorale ca și acum. Asta pentru că Iohannis are și el cam 20 de zile de analiză. Deci în cel mai bun caz, noua adoptare se va face cam cu 10-14 zile înainte de alegerile din 6 decembrie

Dar după asta, mai rămâne și posibilitatea președintelui de a trimite legea la CCR. Unde o să mai treacă altă lună. Dar ce să vezi, când luna se va împlini, România va avea un alt Parlament. Acesta o s-o retragă, o s-o amâne, o să se joace cu ea, dar, cel mai probabil, nu va lăsa pensiile în plată.

Acesta este calculul. PSD va putea spune mereu: ”noi am mărit pensiile, ceilalți au vrut.” Iar PNL va da satisfacție electoratului să care se gândește și la alte lucruri în România.

Cel mai dureros aici este că lumea se joacă cu speranțele a milioane de oameni cărora li se spune o nouă minciună. Iar pe termen lung, ooamenii aceștia înșelați vor trece în contabilitate o nouă minciună li o nouă dezamăgire. Până când nu va rămâne nimic din această veche clasă politică.

Ea nu mai are de unde să împrumute credibilitate și cel mai probabil va dispărea odată cu acest sistem de a face politică.

De asta cred că atunci când domnul Ciolacu spune c-a făcut dreptate pentru cinci milioane de pensionari, poate să și spună la fel de bine c-a mințit cinci milioane de pensionari.

Europa se pregătește de o criză majoră. Noi mărim pensiile și protejăm statul la stat

26 august 2020 Cătălin Striblea 2 comentarii

NYT a publicat deunăzi o analiză care arată că un tsunami economic va lovi Europa. Ziariștii americani estimează că vor fi afectate 59 de milioane de locuri de muncă de-a lungul și de-a latul Europei. Asta înseamnă concedieri, șomaj, șomaj tehnic, contracte suspendate, tăieri de salarii sau de ore de muncă. În Uniunea Europeană erau peste 220 de milioane de locuri de muncă în 2015.

Jurnaliștii americani dau deja exemple ca Lufthansa, Renault, BP, care au anunțat tăieri de zeci de mii de locuri de muncă. Din martie până acum, UK a pierdut 760 de mii de locuri de muncă.

Ne pregătim pentru un impact dintre cele mai dure. Și ca să înțelegeți toată povestea trebuie să citiți acest articol

Lucrul care ne ține în viață este faptul că Uniunea europeană a acordat un ajutor uriaș, cel mai mare de planetă, statelor afectate. Calcule făcute de NYT arată că aceste ajutoare țin în viață o treime dintre locurile de muncă europene. Dar priviți un pic mai jos

România tocmai urmează să primească patru miliarde de euro pentru a face plăți care să acopere șomajul tehnic.

Odată ce Consiliul a aprobat aceste propuneri, sprijinul financiar va fi furnizat sub formă de împrumuturi acordate în condiții avantajoase de UE statelor membre. Aceste împrumuturi vor ajuta statele membre să facă față creșterilor bruște ale cheltuielilor publice pentru menținerea locurilor de muncă. Mai exact, împrumuturile respective vor ajuta statele membre să acopere costurile legate direct de finanțarea sistemelor naționale de șomaj tehnic și a altor măsuri similare puse în aplicare ca răspuns la pandemia de coronavirus, în special pentru lucrătorii independenți”
Comunicat CE

România are deja o schemă de plată, iar luni au plecat primii bani către companiile afectate. Asta ar trebui să ne dea un pic de optimism. Dar adevărul este un pic mai complicat.

Trebuie să realizăm că acest tip de ajutoare nu va ține la nesfârșit. îpe măsură ce cererea europeană va scădea, iar locurile de muncă se vor împuțina, criza va veni spre România. Suntem parte dintr-un sistem global și asta ne va atinge destul de dur. Iată un exemplu:

Datele publicate de Eurostat plasează România în topul celor mai afectate state UE de pandemie în ceea ce privește exporturile realizate pe primul semestru al anului curent. Astfel, scăderea exporturilor noastre pe S1 a fost de -18%, adică a treia după cele consemnate de Luxemburg (-29%) și Franța (-21%).
cursdeguvernare.ro

Între timp a apărut și un raport al BNR care, echilibrat totuși, lasă loc unei viziuni sumbre.

Iată la ce trebuie să vă uitați

Aportul exporturilor în PIB s-a diminuat de 4 ori
Investițiile stagnează și odată cu ele creșterile salariale
Datoria publică se mărește progresiv
Construcțiile ne țin în viață
Piața muncii se deteriorează, șomajul e peste 5 la sută
Problema este însă în șomajul tehnic care numără sute de mii
Viteza și traiectoria redresării sunt incerte
Fondurile europene sunt linia de salvare

Față de alte state europene, România are și câteva particularități care vor atârna greu. Avem cel mai mare deficit, dar cu el plătim pensii și salarii. Salariile din sectorul public s-au dublat în ultimii cinci ani, iar acestea sunt cu 50 la sută mai mari ca la privat. Din motive electorale, guvernul va trebui să dubleze alocațiile și să mărească pensiile cu 40 la sută. Nu este clar câtă vreme vom mai fi creditați de diverse bănci.

Toate acestea duc și la o criză de neîncredere. Nu cred că poate cineva să facă o estimare clară, dar cred că ne va fi greu și foarte greu. Nu mă grăbesc la concluzii. Ce pot să fac este să consum cât mai multe produse și servicii românești în lunile următoare.

Un scenariu pentru următoarele șase luni

5 iulie 2020 Cătălin Striblea 00:04:24 0 comentarii

Pentru că vineri a fost ultima ediție din acest sezon a emisiunii Avocatul Diavolului, eu și Vlad Petreanu am încercat să facem un scenariu în ce privește România, în următoarele șase luni. Am vrut să vedem ce cred ascultătorii Europa FM că se va întâmpla cu criza sanitară, dar și în politică sau economie. Eu am avut rolul optimistului, dar cred că lucrurile sunt mai complicate. Cum și această rubrică, Rațiunea zilei, intră în vacanță până la toamnă, cred că e firesc să vă spun ce cred eu despre lunile următoare.

Sunt mai multe motive să fiu optimist în privința epidemiei de coronavirus. În primul rând este vorba de capacitatea noastră ca specie de a învăța și de a ne feri lucrurile rele. În momentul în care vom vedea destul de multe lucruri rele, atunci acea parte a creierului nostru responsabilă de instinct va lua măsurile potrivite. O să învățăm să ne apărăm de virus, așa cum natural ne apărăm copiii sau pe noi de rele. Trebuie doar ca problema să se sedimenteze destul.

De asemenea, vom vedea cum procedează alții.

Slavă Domnului, România nu mai e o țară singură pe lume, facem parte din diverse sisteme care ne impun regulile care ne feresc și de uniii ca noi. Când o să vedem că nu o să ne mai primească în Grecia sau, mai grav în Spania sau Italia, o să învățăm.

Educația făcută cu picătura va izbândi la un moment dat, chiar dacă mai greu. Când vecinul se va spăla pe mâini zilnic sau când se va feri de aglomerație, atunci și noi vom învăța. Nu uitați că noi, ca nație, am reușit împreună ca trei luni să stăpânim virusul. Pentru că majoritatea dintre noi nu a ieșit din casă. Deci avem resurse comunitare.

Am învățat despre boală și medicii noștri au devenit mai puternici. Încă avem locuri la terapie intensivă și încă timp la dispoziție să mai facem altele. Suntem flexibili. Iată, azi nu mai ținem în spital decât zece zile pe asimptomatici.

Și cam aici se termină optimismul meu. Până vom ajunge la aceste reușite, va trebui să trecem o perioadă teribil de grea, în care vor muri oameni.

Nerespectarea regulilor, o administrație dezlânată, dar și spitale mai puțin performante ne vor duce spre un vârf al epidemiei în următoarele luni. Probabil că vor muri mai mulți oameni decât ne așteptăm. Aceasta va fi momentul de recul când și vocile cele mai încăpățânate vor fi date deoparte. Una este vorbitul aiurea pe FB, alta e să vezi cum îți mor vecinii.

Așadar va fi o perioadă foarte grea cu consecințe teribile și poate chiar noi măsuri dure. Boala va rămâne, însă, în mod curent alături de noi, cu câteva zeci de cazuri pe lună, vreme de un an doi. Vom învăța însă să închidem focarele.

Economia trece acum printr-o criză de încredere. Criza va mai scădea pe măsură ce programul guvernului va începe să pompeze bani în economie. Banii pe care-i avem vor susține un consum acceptabil.

Cu toate că deficitele și datoria publică vor fi uriașe, câtă vreme Comisia Europeană și băncile ne vor da bani, vom rezista. Mai ales că până la alegeri, guvernul va face orice ca să nu ne prăbușim. Ca această perioadă să fie însă un succes, acest lucru trebuie însoțit de o reformă a statului după alegeri. Altfel, dezastrul va fi complet.

În politică. pe fondul intensificării crizei sanitare, vocile populiste vor crește în intensitate. Cred însă că oportunismul va fi sancționat. Dacă alegerile vor fi în luna noiembrie, cred că PNL și USR vor putea alcătui un guvern la limită și doar dacă UDMR este de acord. Ludovic Orban va rămâne premier, dar PNL va va suferi din ce în ce mai tare dacă nu reușește să se dezbare de niște obiceiuri triste. PSD, Pro România și ALDE vor menține polul de 30 la sută dintre alegători. Dar balanța asta se va întoarce încet-încet începând cu primele luni ale anului viitor. Până atunci, însă, eu vă spun spor la treabă! Ne auzim, totuși, foarte curând, în această vară.

Photo by Pedro Figueras from Pexels

Peste șapte ani o să avem o țară ca o floare

1 iulie 2020 Cătălin Striblea 00:04:39 3 comentarii

Am văzut planul de relansare economică al guvernului și, dacă totul merge bine, în șapte ani o să avem o țară ca o floare. Important este însă să găsim și banii și administrația care să împlinească toate promisiunile, care nu sunt mult diferite de toate campaniile electorale trecute.

Există două componente ale acestui plan de relansare. Una este realistă și pe termen scurt. A doua este pe alocuri utopică și probabil ne va mai lua o generație ca s-o vedem în realitate. Ambele părți au, însă, un puternic iz electoral.

Prima parte este o promisiune pe care PNL o va îndeplini, probabil, indiferent de costuri. Guvernul a pus la punct o schemă de împrumuturi rapide pentru companii, fie că sunt IMM-uri, fie că sunt companii mai mari.

Exemplele sunt foarte multe și aceste granturi, cum se numesc, merg de la 2000 de euro până la șase milioane de euro. Banii pot fi folosiți începând de la plata facturilor și a chiriilor, dar și repornirea tehnologică a unor utilaje, până la retehnologizarea unor companii. Pe scurt: ai fost afectat într-un mod e COVID, statul îți dă bani să mergi mai departe.

Sunt alocați bani și pentru investiții, dar și pentru start-up-uri inovative. La fel este susținută angajarea unor lucrători noi.

Statul promite să dea jumătate de salariu, dar nu mai mult de 2500 de lei dacă angajezi tineri, persoane de peste 50 de ani sau români care au revenit din străinătate.

Sunt bani și pentru relocarea unor companii în România sau dacă vrei să faci agricultură. Aici banii se dau de la irigații până la dotarea unei ferme. Și, da, statul îți garantează diverse împrumuturi la bancă, mai ales dacă ai nevoie de lichidități cu care să-ți duci activitatea obișnuită.

Există și o componentă masivă de protecție socială. Asta înseamnă șomaj tehnic plătit pe mai departe, de asemenea plata muncii flexibile. Vorbim până și de diverse vouchere care se vor da unor bătrâni pentru mese calde sau rechizite, îmbrăcăminte și încălțăminte acordate unor copii nevoiași.

Ce v-am povestit eu aici costă cam 30 de miliarde de euro. O parte din bani vin de la buget, o parte sunt bani europeni, din mai multe programe aprobate sau în curs de aprobare și o parte vin din împrumuturi. Aș pune mâna în foc că PNL va face tot posibilul ca acești bani să intre în economie, iar unii să ajungă chiar înainte de campania electorală.

Programul are și o parte de finanțare, relansare și reconstruire a României. Știți voi, cum spunem noi mereu aici: stradă școală și spital.

Partea asta ar dura până în 2027 și ar presupune 3000 de kilometri de autostradă și drumuri expres, 3000 de kilometri de cale ferată, 3 spitale regionale, investiții pentru transformarea digitală a administrației și chiar mai multe linii de metrou. Să vă mai spun că trebuie reconstruite sau renovate 2488 de școli sau că se aduc apă și gaz la țară? Dar că se vor construi și drumuri de care azi ne este rușine?

La cum s-a descurcat administrația din România, partea această din urmă este aproape utopică. Nu neapărat ca finanțare pentru că Europa promite și ea o parte din cele 77 de miliarde de euro necesare. Dar mă îndoiesc de capacitatea noastră administrativă de a realiza așa un plan măreț și nicidecum în șapte ani. Nu e ca și cum politicienii și funcționarii din clientela lor s-au trezit odată cu această criză și au hotărât că așa nu se mai poate.

Deocamdată România asta europeană e un plan pe hârtie, e și foarte costisitoare, nu avem nici toți banii și pare foarte-foarte departe. Trebuie să recunoașteți însă că promisiunile fac toți banii

Românii au căzut de acord: vor mărirea pensiilor. Cu ce preț?

30 iunie 2020 Cătălin Striblea 00:04:29 1 comentariu

Măcar într-o singură chestiune românii au picat de acord. Majoritatea dintre noi vrea mărirea pensiilor, iar guvernul a zis ”da” și la 1 septembrie vine o majorare de măcar zece la sută. Doar că de la dorință de la putință este o cale destul de lungă.

La începutul lunii iunie, Europa FM a dorit să măsoare câți dintre români vor mărirea pensiilor. Știam că urmează o decizie politică în această lună și am vrut să aflăm dacă aceasta este ghidată de ce crede opinia publică. Astfel, cercetătorii de la IMAS au măsurat în Barometrul Europa FM dacă și cu cât trebuie mărite pensiile.

Barometrul Europa FM ne arată că 66.9 la sută dintre români au spus că doresc această mărire. 26 la sută dintre ei au spus că mărirea trebuie făcută chiar cu 40 la sută. Un sfert au declarat că o majorare de 20 la sută e de ajuns, iar 15 procente vorbesc de 10 la sută. Sondajul este telefonic, realizat cu 1010 persoane și cu o marjă de eroare de trei la sută.

Acest 10 la sută este și suma la care s-a oprit ministrul de finanțe, Florin Cîțu, Luni seara el a anunțat că guvernul are o decizie în acest sens.

„Vom crește pensiile, dar vreau să alocăm mai mulți bani pentru investiții, să avem o economie care poate plăti pensii”
Florin Cîțu, Digi 24

E doar ultimul dintr-un șir de oficiali care vine să ne anunțe această mărire. Primul a fost Klaus Iohannis care a spus că părinții și bunicii noștri nu trebuie să plătească prețul epidemiei. De atunci PNL s-a întrecut în declarații optimiste. A refuzat, însă, tot timpul să accepte o mărire cu 40 la sută, așa cum prevede legea. PSD și aliații presează în continuare în această zonă și probabil că vor declanșa o campanie de nemulțumire la adresa guvernului.

Adevărul este că pensiile nu pot fi mărite nici cu 40, dar nici cu 10 la sută.

Dacă am aplica mărirea de 40 la sută doar în acest an, ar trebui suplimentar la buget aproape 4 miliarde de euro. Iar anul viitor suma, care astăzi este 14,7 miliarde de euro, ar ajunge la 22 de miliarde de euro. Dacă mărim cu doar 10 la sută, surplusul de anul viitor este de aproape 2 miliarde de euro, iar anul acesta cam de 700 de milioane de euro. Banii aceștia nu există nici acum, decât dacă sunt împrumutați.

Statul român mai trebuie, însă, să plătească în acest an salariile unui aparat bugetar uriaș, să ajute companiile private să treacă de criza economică, să plătească facturile crizei sanitare și, uimitor, să facă investiții în stradă școală și spital. Trebuie să recunoaștem că e nevoie de un miracol.

Deficitul bugetar este deja la 3,67 din PIB și nu este exclus să ajungă la 8. Datoria publică va trece de 50 la sută din PIB, iar ratingul dat de diverse agenții este cu o treaptă deasupra secțiunii gunoi. La fel de adevărat, însă, este că e rușinos pentru un stat modern să mai dea o pensie medie de 1300 de lei. Pensionarii români trăiesc în sărăcie inacceptabilă.

Totuși ne îndreptăm către o catastrofă bugetară. Sondajele arată, însă că ne îndreptăm, aproape în unanimitate. Poate, când o să depășim perioada electorală, reușim totuși să punem la punct câteva chestiuni. Să reducem aparatul bugetar, să oprim risipa banilor pe prostii, și mai ales să reparăm inegalitățile. Prea mare distanța între 1300 și cei 20 de mii de lei ai unei pensii speciale. Și de prea multe ori deținătorii acestor drepturi stau bine în alte funcții de la stat.

Reparați acest sistem de inegalități și atunci vom putea ajunge la pensii decente. În ce ne privește pe restul, pregătiți-vă să munciți până aproape de 70 de ani.

Jumătate din ce muncești azi risipește statul

15 iunie 2020 Cătălin Striblea 1 comentariu

Dați-mi voie să opresc cu totul atmosfera de week-end și să vă aduc aminte că trebuie să muncim din nou, mult și cu spor, ca să acoperim și să plătim din buzunar toate prostiile pe care le fac guvernanții din România. Tocmai am primit un nou duș rece.

Consiliul Fiscal a făcut public ala sfârșitul săptămânii trecute un raport care arată că datoria publică a României va trece anul următor de jumătate din PIB. Asta într-un calcul optimist. Dar cel realist spune că de fapt datoria publică va fi de 55 la sută din PIB. Iar asta înseamnă că va crește de la 37 la sută cât este anul acesta. Diferența nu numai că este spectaculoasă, este îngrozitoare de-a dreptul, mai ales că atrage cu sine câteva efecte juridice importante.

Consiliul Fiscal este o autoritate independentă al cărei rost în statul român este să sprijine activitatea Guvernului, dar și a Parlamentului în chestiuni legate de finanțele mari ale țării. Adică, mai pe șleau, are grijă să spună opiniei publice unde greșește și unde face bine România în materia banilor săi publici, dar și a taxelor sau altor mecanisme financiare.Membrii săi sunt numiți pe 9 ani de către Parlament la propunerea Academiei Române, Băncii Naţionale a României, Academiei de Studii Economice Bucureşti, Institutului Bancar Român şi Asociaţiei Române a Băncilor. Adică-s oameni pricepuți. Cum au ajuns ei la concluzia că datoria publică va face un așa salt spectaculos?

Păi e simplu. Datoria Publică însumează toate creditele pe care instituțiile statului român le-au făcut la bănci sau prin emiterea de obligațiuni ca să finanțeze operațiunile curente. Cum ar fi în cazul nostru plata pensiilor, dar și a salariilor unui aparat de stat supradimensionat și plătit peste medie.

Țineți minte de câte ori am spus că nu avem bani destui de pensii, că acestea trebuie finanțate de la bugetul de stat. Și nu faptul că dorim să mărim pensiile mici e problema, ci că plătim niște pensii nejustificat de mari unor privilegiați. Nu e posibil ca pensia să fie mai mare ca salariul. De asemenea, am povestit că România împrumută bani ca să plătească salariile de la stat care sunt mai mari cu 50 la sută decât la privat. Și că ne mai împrumutăm să facem și ceva investiții. Cred că orice om care a trăit aici în ultimii ani știe că cheltuim mult mai mult decât încasăm. Și că avem o structură a cheltuielilor cel puțin bizară. Adică luăm bani publici pe care-i aruncăm pe consum și diverse utilități publice care nu mai întorc un profit în economie.

Treaba asta poate ține o vreme. Dar acum, când am avut nevoie de bani ca să plătim criza sanitară, firavul sistem bugetar al României s-a prăbușit. Adică statul s-a împrumutat cu jumătate din câte face economia. Iar deficitul bugetar, spune Consiliul Fiscal va trece de 8 la sută în 2020 și 10 la sută în 2021.

Sigur că putem să ne împrumutăm până cădem în nas. Dar tocmai ca să evităm astfel de situații cu potențial periculos, avem legi agreate cu Europa care nu ne dau voie să facem acest lucru. Iar dacă o facem și depășim 50 la sută, atunci sunt înghețate salariile bugetarilor, iar după 55 la sută, tot ce înseamnă asistență socială.

Și acum, aduceți-vă aminte că toată săptămâna trecută a fost un concurs de mărit pensii. Premierul, ministrul de finanțe și ministrul muncii și-au arătat generozitate și au avansat sume care trec și de 10 la sută. Nu uitați că există și o lege de mărire a alocațiilor. Și evident, nu uitați că sunt alegeri, ceea ce înseamnă alte promisiuni. Și că nimeni nu vrea restructurarea aparatului de stat. Important este să știți însă că mai bine de jumătate din ce munciți astăzi nu merge la dezvoltare, ci pe cheltuieli.

Guvernul dă de băut la tot satul. Începe cu pensiile

8 iunie 2020 Cătălin Striblea 00:04:09 0 comentarii

Lucrurile au devenit destul de clare în ultimele ore. Presat electoral, guvernul va mări pensiile la 1 septembrie, cel mai probabil cu 10 la sută. Este obligat, însă, să mărească și alocațiile și să finanțeze și companiile lovite de criză. Cu toate astea la un loc, semnele unei crize bugetare se adâncesc.

România și-a asigurat supraviețuirea economică pentru câteva luni. Agenția Standard & Poor’s a aprobat la sfârșitul săptămânii trecute ca ratingul de țară să nu mai coboare și să nu ajungă la categoria gunoi. Asta ar fi împiedicat finanțarea datoriilor publice uriașe pe care le are România. Probabil că guvernul le-a explicat americanilor pe îndelete că nu va mări pensiile cu 40 la sută. Acesta era punctul cheie în discuții. Același avertisment îl are România și din partea Comisiei Europene care atrage atenția că este imposibil să mărești într-un fel pensiile.

Totuși, guvernul o va face indiferent de consecințe. Pentru că PNL nu-și permite să piardă alegerile, va pune finanțele statului în cel mai greu moment din 2009 încoace. Semnalele sunt clare. Președintele a spus că părinții noștri nu trebuie să fie singurii care suferă în criză. Ludovic Orban a anunțat că o mărire se va face, iar Florin Cîțu a pronunțat și suma, în jur de 10 la sută. Că atât se poate.

Realitatea este că nu se poate nici atât. Ne arată un calcul simplu. Ministrul de Finanțe refuză să dubleze alocațiile, lucru care ar costa 6 miliarde de lei. Dar poate mări pensiile cu 10 la sută, lucru care costă peste 10 miliarde de lei. Copiii nu votează, așa că, în logica politică, este mai important ca pensionarii să primească ceva.

România nu-și permite niciuna dintre aceste măriri. Nici la pensii, nici la alocații. Deficitul bugetar va ajunge probabil la 7 la sută din PIB. Dar nu e singura dovadă. Ar trebui să ne analizăm gesturile mai puțin văzute ale guvernului. De exemplu, programul de relansare al economie, care întârzie. Adică banii pe care statul îi va băga direct în companii. Cel mai probabil că acești bani nu există și trebuie luați din altă parte.

În premieră, la sfârșitul săptămânii, guvernul a scos 500 de milioane de euro, bani europeni, dintr-un program de refacere a infrastructurii și i-a îndreptat către un program de ajutoare de stat. Adică a luat banii de la investițiile în drumuri și cale ferată și i-a pus în schema de împrumuturi care nu se restituie, prin care companiile mici și mijlocii își plătesc angajații.

Cu ocazia asta, Guvernul este primul care încalcă propunerea sa de a ieși din criză cu ajutorul investițiilor publice. De fapt, este din ce în ce mai clar că drumul ales de guvernarea PNL este de a menține actuala stare de lucruri și a răspunde unor comenzi electorale. Asta înseamnă pensii un pic mărite, fără restructurări în sectorul bugetar, plăți directe către companii. Investițiile pot aștepta până după alegeri, pentru că oricum nimeni nu poate trage la răspundere guvernul că nu le-a făcut în situație de criză.

Tehnic, PNL răspunde astfel spirala populistă începută de PSD și care direcționează toate resursele statului către salarii și pensii. Doar că politica asta va fi falimentară pe termen lung. În ultima lună consumul a scăzut cu 20 la sută, numărul șomerilor a trecut de jumătate de milion și, cel puțin În București, se înmulțesc semnele cu afișe de închiriat sau de vânzare a unor spații comerciale închise. O criză de moment sau doar începutul ei? Nu știm. Poate că PNL ar trebui însă să ducă bani acolo unde contează: în investiții. De restul se ocupă societatea.

Photo by Pixabay from Pexels

Vineri e ziua decisivă pentru economie. Până atunci, Guvernul gândește doar electoral

2 iunie 2020 Cătălin Striblea 00:04:26 0 comentarii

O veste proastă vine de la Dacia. Compania a retrimis în șomaj tehnic câteva sute de muncitori din tura de noapte. Cererea de mașini nu e atât de mare după criza sanitară. Economiile își revin mai greu, iar în privința României nu este singura veste proastă pe care o așteptăm.

Trimiterea muncitorilor de la Dacia în șomaj era o decizie așteptată. După optimismul redeschiderii toată lumea s-a lămurit că lucrurile vor merge mai greu. Chit că numărul mașinilor vândute în Franța a sporit și-n mai s-au vândut câte în martie și aprilie la un loc, lumea este în continuare reticentă. De altfel, guvernul de la Paris tocmai a dispus finanțarea Renault cu 5 miliarde de euro, ca să acopere problemele companiei. Și Germania a creat un fond special de impulsionare a vânzărilor de mașini, tot în valoare de 5 miliarde de euro.

Asta și după ce exporturile germane s-au prăbușite cu 239 de miliarde de euro. Probabil că asta va duce și la concedieri, așa cum au fost anunțate deja în Franța. Și economia americană are pierderi la export de 246 de miliarde de dolari, iar un studiu publicat de WSJ arată că problemele ar putea ține până în 2030. Semnele arată, oameni buni, că eliberarea de sub restricții nu înseamnă simultan și ieșirea din criză. Aceasta de abia începe, din cauza schimbării comportamentelor de consum.

Unde stă România în această situație? Deloc bine. Am mai spus asta. Pe noi, această criză ne prinde în an electoral, cu un aparat bugetar imens, cu cel mai mare deficit din istorie și cu un program economic de relansare care se lasă așteptat.

În recent apărutul raport privind inflația al BNR apare un tablou sumbru în care domină cuvântul incertitudine. Astfel, oficialii BNR se așteaptă la o scădere a consumului și la o oprire temporară a finanțării economiei în perioada viitoare. Raportul avertizează asupra creșterii șomajului, reducerii salariilor sau înghețării beneficiilor angajaților.

De asemenea, în raport se spune că revenirea economică va fi graduală și lentă, iar PIB-ul ar putea înregistra o scădere asemănătoare cu cea din anii 2008-2009, adică de șapte procente. Adăugați aici criza sanitară despre care nu știm cât va dura și la ce presiune financiară va obliga statul român. Să mai spunem că în ultimele luni diferența dintre exporturile prăbușite și importurile pentru bunuri de consum zilnic a ajuns la niveluri record.

Cât de prost stăm, vom afla chiar vineri când este așteptată o decizie crucială pentru economia României: agenția de rating Standard & Poors va hotărî dacă menține ratingul actual al României sau ne coboară pe treapta de mai jos care se numește junk, adică gunoi, adică o țară în care nu sunt recomandate investițiile. Potrivit analiștilor perspectiva de a ajunge acolo este cam 50 la sută.

Cheia acestei decizii va fi răspunsul guvernului în materia măririi pensiilor. Dacă acestea vor fi mărite cu 40 la sută, România intră în zona economică negativă. Ludovic Orban a anunțat că se va mări după puteri, adică nu 40 la sută, dar nici nu a spus cu ce sumă. Cert este că o mărire va avea loc. Adăugați aici că nicio restructurare nu va avea loc în aparatul bugetar. În aceste condiții ajutorul economic de 300 de milioane de euro, promis de guvern, este o glumă.

Singura veste bună vine de la Uniunea Europeană care ne dă 33 de miliarde de euro aproape pe degeaba. Ar fi un miracol ca România să reușească să ia toți banii și să facă din ei autostrăzi, spitale, investiții în energie și alte lucruri care să poată reașeza economia. Un miracol pentru că banii trebuie cheltuiți de aceeași funcționari care nu au reușit să facă asta cu fondurile anterioare.