dna

Dacă vrea să nu mai fie ”toxic”, PSD poate desființa Secția Specială

Miercuri am trăit cu impresia că episodul anti-justiție de la noi s-a încheiat. Mai ales că PSD a numit legile pe care le-a tot depus în Parlament ca fiind toxice. Doar că, așa cum spuneam, drumul până la reabilitare este mult mai complicat și mai lung. Pentru că răul este deja făcut. Iar dovada a venit joi la prânz.

Plenul CSM a votat un aviz negativ pentru un proiect de lege al USR care ar fi trebuit să ducă la desființarea Secției de Investigare a Infracțiunilor din Justiție, celebra Secție Specială. 

Pentru cine își mai amintește, această structură a fost inventată de PSD-ul lui Liviu Dragnea și a fost considerată un instrument de presiune asupra magistraților. Cel mai cunoscut este dosarul pe care Secția i l-a făcut Laurei Codruța Kovesi și care s-a sfârșit cu un eșec asurzitor și rușinos pentru procurorii care l-au făcut . Înalta Curte nu numai c-a respins dosarul, dar l-a și desființat în totalitate. Per ansamblu, Secția Specială nu a reușit să facă multe dosare și nici acelea cu un succes strălucit. 

Unul dintre argumentele de înființare a fost faptul că la DNA s-ar fi aflat 3000 de dosare ale unor magistrați. PSD a susținut la data respectivă că asta dovedește uriașul abuz al DNA asupra magistraților. Cifra, în fapt, reprezenta suma plângerilor depuse împotriva unor magistrați de-a lungul mai multor ani, iar numărul real de fapte investigate era 300.  Abuzul DNA nu a fost demonstrat niciodată de SIIJ. Dimpotrivă, SIIJ a contribuit prin acțiunile sale la încetarea unor dosare penale, cel mai cunoscut fiind al lui Viorel Hrebenciuc. 

În schimb, unul dintre șefii SIIJ, procurorul Gheorghe Stan a ajuns judecător constituțional. Adina Florea, înlocuitoarea nu a reușit, însă, în voturi succesive ale CSM să fie numită la ședința secției.

După această recapitulare, vă aduc înapoi la ședința de joi. Membrii CSM au avut ocazia să arate clar dacă doresc această secție sau nu. Încă de la începutul ședinței, două organizații ale magistraților au solicitat CSM să aibă un rol activ în promovarea unor proiecte care să ducă la desființarea SIIJ. 

Magistrații din CSM au avut posibilitatea să aleagă în a da un aviz favorabil legii inițiate de USR, un aviz favorabil dar cu observații sau un aviz negativ. În urma votului, a rezultat că CSM nu este de acord cu legea USR. Adică, va rezulta în plenul Parlamentului că legea USR nu are sprijinul celui mai important organism profesional. Și așa, într-o astfel de alcătuire parlamentară proiectul de lege nu avea mari în șanse. 

Cum prin ordonanță, Secția specială  nu poate fi desființată pentru că noi am votat la referendum împotriva ordonanțelor în justiție, singura modalitate este o lege în Parlamentul viitor. Deci, răbdare!

Problema este, însă mai complicată de atât. Populată cu magistrați controversați, dezavuată de majoritatea judecătorilor și procurorilor, Secția este singura care are capacitatea legală de a opri corupția din sistem. Nimeni altcineva nu poate instrumenta dosare reale și corecte cu fapte de corupție săvârșite de magistrați. Este clar, în tot acest timp, că nu o poate face, dar că poate organiza o vânătoare de vrăjitoare. 

De asta spun că, dincolo de lacrimile de crocodil ale PSD, care a numit aceste legi toxice, problema rămâne. Iar dacă partidul lui Marcel Ciolacu vrea să dea un semn real de reabilitare, ar trebui să desființeze Secția.   

 

Curtea Constituțională a ajuns la finalul unei epoci triste

Hotărârea CEDO care spune că doamna Kovesi a fost îndepărtată incorect din funcția de șef al DNA este cea mai recentă piatră de moară la gâtul Curții Constituționale. Și poate e timpul, dacă-mi dați voie la o parafrază, să spunem, Iohannise, fă ceva!

Sper că vă amintiți la ce mă refer. Este celebra frază a lui Codrin Ștefănescu care a declanșat tăvălugul de la DNA.  ”Așteptam o reacție a Procurorului General, nu a venit așteptam o reacție a ministrului justiției… nu a venit. Așteptam trimiterea corpului de control al DNA… nu s-a întâmplat. Așa că fac un apel către ministrul justiției: Tudorele, fă ceva!”

Liderul PSD-ului lui Dragnea vorbea la începutul lui februarie, după o emisiune de televiziune care prezenta cazul procurorilor de la Ploiești. Laolaltă cu toți liderii PSD, el a cerut o execuție sumară a Laurei Codruța Kovesi. Sub conducerea sa DNA făcuse un număr uriaș de dosare mai multor lideri politici. La sfârșitul lui februarie, ministrul justiției prezenta un raport de control al activității șefei DNA și apoi o destituia. Decizia nu a  fost pusă în aplicare de Klaus Iohannis care a tras de timp până a fost obligat de o hotărâre a CCR. Acest tip de hotărâri nu sunt contestabile în sistemul nostru. Klaus Iohannis nu a avut niciodată o poziție publică detaliată, ci și-a pus purtătorul de cuvânt să anunțe hotărârea. La un moment dat, însă, Liviu Dragnea a spus într-un interviu că DNA nu mai există.

Hotărârea CEDO de acum, care-i dă dreptate lui Kovesi vine să ne spună din nou că avem o mare problemă la Curtea Constituțională. Klaus Iohannis a cerut revizuirea hotărârii acesteia, dar și a altora emise pe baza unor declarații politice. Se referă aici la episodul în care a fost împiedicat să declanșeze alegeri anticipate în iarna acestui an

Curtea Constituțională din România are deja o istorie de decizii care au bulversat societatea. De când Traian Băsescu a introdus-o în jocul politic, blocând mai multe inițiative legislative sau numiri în funcție, aceasta a devenit un actor politic important. În vremea fostului președinte rămâne celebră erata de la Referendumul din 2012, dar apogeul a fost atins în vremea guvernării PSDragnea când au fost desființate abuzul în serviciu, când au fost desființate incompatibilități, a dezincriminat conflictul de interese și a tăiat din atribuțiile președintelui. 

Mai mult Curtea a încetat să mai lămurească dileme constituționale și legale și a început să adauge la diverse legi. Mai ales în funcție de ce făcea și ce gândea PSD la data respectivă. Iar sursa profundă a răului stă chiar în modul în care se fac numirile la curte. 

Peste tot în lume, Curțile constituționale sunt curți politice. Ele au capacitatea de a  judeca situații extrem de complicate și să dicteze curente sociale care rămân în poziție ani buni, poate generații. Pentru asta, însă, în funcțiile respective sunt aleși cei mai buni profesioniști, oameni ajunși în vârful carierei lor și a căror imagine este fără de pată. Societățile occidentale știu exact cine sunt și ce gândesc acești oameni în diverse probleme, de la drepturile omului, la drepturi civile sau penale, la orientare sexuală și chiar dreptul la avort. Toți sunt supuși unui interogatoriu public și unei dezbateri naționale. 

România a procedat tocmai pe dos. În multe situații apus în funcție persoane cu experiență inexistentă, fără o carieră solidă în spate, ba, uneori, și cu probleme de imagine. Puși într-o sinecură aceștia n-au fost decât niște executanți obedienți ai unei puteri putrede și corupte. Mulți dintre ei s-au comportat precum păpușile defecte ale unor politicieni infectati până în măduva oaselor. Prin prestația lor au distrus cea mai importantă instituție din sistemul politic și juridic românesc punându-i la îndoială credibilitatea pentru o generație întreagă. Reformarea sa este o obligație pentru următoarele alegeri.  

Stenograme din mațele mafiei (II)

Miercuri am discutat cu ascultătorii Digi FM despre povestea de la Arad cu pesediștii care controlau DRDP-ul. Ce mai povestește lumea. Pentru cine nu știe ce-am scris ieri, aici. 
 
”Nu pot vorbi că poate mă recunoaște după voce dar eu am lucrat pentru un parlamentar PSD care avea camioane și în vamă Nu eram controlat.”
 
”La Constanta, patronii platesc 1000 euro per camion, pe lună. Dar nu toți patronii, ci doar cei aleși. restul nu au nicio șansă.”
 
”Sunt șofer. La fiecare 500 de kilograme depășire, dau la frontieră 100 de euro. Patronul știe și-mi decontează banii.”
 
”Din Ungaria spre România nu poți intra cu supra-greutate. Ești obligat să intri în parcările din Ungaria la control. Acolo nu ai ce face. Eventual, declari o altă marfă.”
 
”În Arad, mafioții din conducere au camioane. E cel puțin o firmă care dacă are 10 camioane, se întorc cu spatele, iar pe mine mă ia. Cu noi vorbesc colegii și ne spun când sunt controale. Și așa aflăm și noi. Ar trebui retrase licențele pentru supraîncărcare. În fiecare lună se dau 2000 de lei per camion, șpagă. Dacă nu dai șpagă, în două săptămâni te controlează.
 
”Este doar vârful aisbergului. Faceți control la Oancea, Albița, Borș. La fiecare mică depășire dăm 100-150 de euro de camion. E șpagă, în lipsa amenzii care este mare. Dacă s-ar pune un ofițer sub acoperire, ar vedea.”
 
”Astă vară am adus un transportor din afară. Persoana pentru care-l aduceam mi-a zis să merg într-o vamă mică și să pun 50 de euro în acte. Am refuzat. În vamă mi-au făcut supra-control, dar nu mi-au găsit nimic.”
Vă asigur că dacă stăteam două ore în direct strângeam zeci de mărturii. Eu cred că este edificator, însă. Ani de zile partidele au încurajat existența unui sistem mafiot care să înlocuiască statul. Acesta a fost acaparat în totalitate. Concomitent a fost încurajată încălcarea legii. Pentru că, dacă tot ți se cere șpagă, măcar să ai și tu un câștig.
 
De aici nenorociri pe drumuri, moarte, dezastre, nereguli exploatate la maximum și drumuri distruse. Și încasări inexistente la bugetul de stat. E un cerc vicios care include evaziune, extorcări și apoi renunțarea la serviciile pe care statul trebuie să le ofere. Imposibilitatea noastră de a construi ceva, aici se regăsește. 
 
Aveți acum o imagine exactă asupra ceea ce înseamnă stat paralel. Nu e vorba de cei care vor să-i prindă pe mafioți, ci de această mafie care practic a înlocuit structurile de stat și care asigură că lucrurile se întâmplă conform planului stabilit, nu potrivit nevoilor comunității. 
 
Poate vă întrebați de ce acești oameni nu reacționează și nu merg la Parchet. Pentru că au fost abandonați și le este frică. Li s-a spus că toată lumea fură și că cine este cinstit e un nemernic. Au asistat și au înțeles inversarea valorilor. Au văzut cum cei care au făcut ceva în sens invers au fost stigmatizați, loviți și alungați. Cei mai mulți aleg apoi să plece sătui de statul care-i obligă să fie parte din mafie. 
 
Despre asta a fost lupta ultimilor ani și a celor care urmează. Când vom repara asta, România va deveni o țară normală. 

Stenograme din mațele mafiei

Digi24.ro are date din dosarul DNA de la Arad. Dacă ce scrie acolo se dovedește adevărat, atunci avem un caz strigător la cer. Tehnic, DNA acuză o întreagă rețea care măsluia numirile într-o direcție publică. Scopul era acela de a aduce bani la partid, adică PSD, dar, probabil, și de a controla și fluxul de camioane care trec dincolo de graniță. Vizate erau posturile de controlor de trafic din vămi, oamenii care știu ce și cât se transportă și dacă se îndeplinesc condițiile legale de drum și greutate. 

Operațiunea a durat multă vreme și este presărată cu stenograme. Iată una despre costurile de angajare:

„Deci dacă e să fie, poate să fie ca data trecută. Deja … or șapte, opt, zece mii, tot din astea sume”.

Alta conține o precizare și mai clară. 

„Ăștia de la Moravița, eu cu un prieten de-al meu cu care am vorbit și data trecută, cinci mii-cinci mii”.

Avem, însă și o luare de poziție mai hotărâtă și de refuz a banilor de la domnul Dorel Căprar, unul dintre liderii PSD. Doar că banii sunt trimiși la partid. 

Păi dar tu știi că eu nu îmi pun nimica, decât… îi duci la tanti aia la partid…nu mă interesează pe mine, și să îmi dai numele lor. Numai să îmi dai numele alora, să vedem. Îmi dai… Le scrii p-o hârtie și… ăștia, uite aici. Bine? Să le dau eu lu… O să le dau eu lu Ispravnic”.

Nu știți cine este domnul Căprar. Este domnul cu sabia de la Arad. Sabia care i-a fost dăruită Viorică Dăncilă pentru a tăia în carne vie. ”Să tăiați la propriu tot ce trebuie”, i-a spus domnul Căprar doamnei Dăncilă. Probabil pe la DNA. El era unul dintre cei care se visa ministru al apărării, la un moment dat. Numele îl recomanda. Apropo, numele doamnei Dăncilă e pomenit de băieți în înregistrări, spunându-se că ea singură numea niște șefi de departament. 

Dar stați că nu s-a terminat. Cea mai faină discuție este cea legată de un nou venit către o funcție de conducere. Omul venea de jos, fără să fi avut o poziție de conducere vreodată. Grupul nu l-a acceptat, însă, pentru că nu avea treabă cu partidul. Acesta era păcatul lui.

”Păi cum să-l pui pă Mircea director? Râde toată Frontiera, râde toată Direcția, toți de noi… Păi el n-are poziție politică… Zero! Școală zero!Experiență într-o chestie de conducere directă, zero… Pă trei valențe, care le ai la CV-u, nu? Bă, ce… ce experiență politică ai? Bă, am fost vicepreședinte, consilieru lu cutare, am făcut aia. P…, el n-are nimica. Nici măcar la Nădlac nu-i președinte. Îl doare-n p… de partid, mâine! Da… Ă… Alte experiențe, el n-a fost niciodată în nicio funcție. O fost controlor de trafic. Îl duci tu controlor de trafic? Păi unde ai mai auzit așa ceva în țară?”

Trebuie să recunoașteți că demult nu am mai avut posibilitatea să ne uităm în mațele partidului și să vedem cum a funcționat România în acești ani. Ce vedem de fapt?

Întâi că orice funcție este trecută prin filtrul partidului. Că nu contează, cv, experiență, bună credință, capacitate profesională. Contează doar controlul și banii care ajung la partid.

Doi: partidul acționează ca o organizație mafiotă. Banii se duc la casierie și de acolo mai departe, cel mai probabil pe linie în sus. De altfel, într-o înregistrare, sunt bârfiți Cuc și Bădălău care nu se înțeleg pe banii de la Giurgiu. 

Trei: liderii partidului sunt samsari de funcții care gestionează un sistem paralel de taxe și redevențe publice. Nu au idei legate de strategie, posibilitate dezvoltării sau alte lucruri legate de binełe public. Politica este o organizație mafiotă de extorcare a statului și a cetățenilor. 

Patru: sub acest tip de conducere înfloresc neregulile și dezastrele. Nimeni nu este dispus să respecte reguli, dacă știe că poate rezolva cu șpagă. 

Cinci: acest sistem a fost de fapt adevărat miză a luptei pe care au dus-o PSD și Dragnea. Ei au dorit doar controlul asupra unor rețele de făcut bani și mai ales să nu fie deranjați când fac asta. 

Acest fel de Românie este o nenorocire. 

 

 

 

Moștenirea lui Kovesi și a lui Morar

La ora la care Laura Codruța Kovesi începea să fie luată la întrebări în comisiile Parlamentului European, la celălalt capăt de lume, instituția pe care a condus-o afișa un ecran albastru. pe care era trecut un mesaj scurt: ”instituție pe cale să fie blocată.”. În timp ce fostul șef al DNA era în cărți să ocupe o funcție înaltă în magistratura europeană, fosta sa Direcție stă să se blocheze ca urmare a Ordonanței 7.

Trebuie să fi fost un moment simbolic. Ce diferență mai mare între ce gândește Europa și ce gândește conducerea României? Cum e posibil ca două viziuni complet diferite să stea la masa aceluiași subiect și să-i vadă alte fețe? Cine mine, cine se înșală mai tare? 

Răspunsul l-aș căuta în acel ecran albastru și mai puțin în viitorul doamnei Kovesi. Spre deosebire de clasicul ecran  albastru care arată prăbușirea unui sistem, micul anunț de la DNA vine să ne spună tocmai opusul. Ne arată că doamna Kovesi si domnul Morar au lăsat ceva în urmă și anume un corp de procurori care știu să se organizeze, să argumenteze și să răspundă. Și nu numai în această instituție, ci în întreg sistemul de justiție. 

Momentul este cât se poate de elocvent. Pentru prima dată mai multe Parchete din România și-au suspendat activitatea, ca protest față de o acțiune politică ce le vizează. Pentru prima dată o parte din corpul magistraților pune presiune pe Guvern pentru a retrage un act care nu a fost dezbătut public. Și asta se face peste capul CSM, instituția care în mod obișnuit ar fi trebuit să-i reprezinte. 

Este primul protest de acest tip al unui corp profesional care în urmă cu 20 de ani nici nu se putea gândi la astfel de acțiuni. Salariile mari, diversele privilegii, comanda politică au fost norma la începutul anilor 2000. Și tragerea pe dreapta a unor dosare mari. O atmosferă călduță, coroborată cu una de frică. Mediul la care politicul ar vrea să se întoarcă. Azi lucrurile s-au schimbat parțial.

Și mai e ceva important. România pare să se desprindă de o perioadă de tranziție, una a personajelor providențiale. Daniel Morar a fost unul dintre ele, Laura Kovesi un altul, Livia Stanciu sau Cristina Tarcea, și ele. Erau lideri și dădeau semnale. Azi nu mai avem așa ceva. Aici asistăm la un protest al unor magistrați, cu nume și prenume semnate în clar și care au văzut că se poate și altfel.

Nu discut dacă au dreptate. Și nici nu iau în calcul faptul că sunt ”oamenii sistemului” sau alte năluciri de genul ”ei sunt cei răi și ceilalți buni.” Asistăm la o reacție onestă și corectă la o depășire a unor linii roșii. Societatea nu poate merge mai depare fără echilibru, dialog și compromisuri. Nu mai există astăzi posibilitatea de-a ignora pe cei pentru care legiuiești, indiferent de domeniu. 

În egală măsură, precum societatea, nici procurorii nu sunt perfecți. Există greșeli, există ticăloșii, există abuzuri, dar ele nu sunt norma sistemului. Pentru că rata necinstei nu poate fi mai mare decât cea a criminalității din România. Și pentru că nu toți posibilii infractori sunt victime. Așa că am credința că aici vorbim de oameni cinstiți. 

Asta e moștenirea celor patru. Câteva sute de oameni care nu vor să fie luați de apă, otova, și nici nu vor să se ascundă în spatele salariului de o sută de milioane și a unei pensii pe măsură. 700 de oameni care au mai mult curaj decât alții. E mult, e puțin? Este un început.

E tot ce-am putut face în zece ani. De aici va fi mai greu. Epoca libertăților, a rațiunii și a gândirii și-a luat un răgaz. Mai prost e că România are pe cap și o grămadă de necinstiți care pozează în eroi. Se va rezolva și asta.

Iar dacă nu știți a distinge, e simplu: vedeți cine și pe unde a făcut carte. Încercați să aflați dacă o diplomă născută în spuma învățământului la distanță poate valora cât munca și experiența unui magistrat a cărui preocupare a fost școala, la vremea ei. 

 

 

Protocoalele secrete de care știau toți

Ca de obicei când spațiul public este acoperit de perdele de fum și toată lumea spune că deține adevărul, trebuie să ne întoarcem la bunul-simț. La bunul-simț politic și social, la cel care care face societatea să funcționeze normal. E și cazul celebrelor protocoale care au ieșit la lumină acum, după mai mulți ani de secretizare. Câteva observații care pe mine mă ajută să mă dumiresc.

1. Existența unor astfel de protocoale este firească în orice stat. Bănuiesc că instituțiile trebuie să colaboreze între ele pe baza unor documente scrise. Nu e nimic nelalocul lui ca oamenii să stabilească un sistem de cooperare, colaborare cu niște scopuri comune. Statele trebuie să se apere. 

Mai mult

Ce e important când procurorii și inculpații se acuză de șantaj

În această poveste de la DNA Ploiești nu avem băieți buni și băieți răi. Nimeni nu deține adevărul absolut și nimeni nu este nevinovat complet. Ca de obicei, avem o perdea de fum și trebuie să discernem prin ea. Și pentru asta avem nevoie de o reducere la bun-simț. Care arată cam așa:

1. Răfuiala se poartă între un băiat care este condamnat în prima instanță și familia sa care a stăpânit Prahova, pe de o parte și un procuror care a fost îndepăratat din magistratură, de partea cealaltă. O să revin la șeful său. 

2.Bizar modul în care procurorii DNA se lasă înregistrați și apoi șantajați. Nu cred, onest, că poți șantaja un procuror DNA și să nu fii legat imediat.  Aici trebuie să răspundă șeful DNA Ploiești, domnul Onea. 

Mai mult

Belina, redusă și readusă la bunul-simț

Am stat să mă gândesc un pic ce-ar face un privitor obișnuit când se întâlnește cu povestea asta de la Belina. Ce ar vrea să înțeleagă și ce știe el despre lumea care poartă așa un război pe deasupra noastră. Mă refer la cei care nu vor să aleagă nicio tabără. Ci doar cea a legii și a bunului simț.

Un astfel de om ar vedea o cerere a președintelui ca doi miniștri să plece din funcție. I-ar vedea pe miniștri care spun c-au respectat legea la milimetru. Apoi îl află pe liderul partidului de guvernământ care face scut din imunitate. O face doar când îl vizează. Pentru că acum doi ani l-a lăsat pe Șova să meargă la pușcărie pentru că ”nu e judecător.”

Mai mult

Politicienii își iau cătușele înapoi

O notă de ansamblu. Nicicând nu au trăit politicienii mai bine în România decât în anii 90 și începutul anilor 2000. Averile au crescut proporțional cu sărăcia din țară, Nimeni nu a avut nicio răspundere, guvernările s-au schimbat fără mari rezultate, toate resursele, deciziile și cărțile de joc erau în mâna lor. 

Și mai ales stăpâneau capacitatea de a nu merge la închisoare. Ceea ce într-o lumea democratică chiar e mare lucru. Țineți minte că în aproape 20 de ani nimeni dintre cei care au fost responsabili de starea României nu au mers la pușcărie. Dacă vă iau repede știți doar două nume: Gabriel Bivolaru, primul corupt al țării și cel mult îl mai adăugăm pe Sever Mureșan. Niciunul dintre cei care au guvernat România mare și cea mică, din local, nu a făcut pușcărie. Când s-a întâmplat, Adrian Năstase a vorbit despre ”neîncrederea în arestările de vineri noaptea.” De fapt, la pușcărie nu mergea nimeni sau, cel mult, cine nu împărțea cu partidul.

Mai mult

Scurtă traducere a discursului lui Tudorel Toader

Discursul lung al lui Tudorel Toder de miercuri merită o traducere. Mai ales că în 45 de minute ministrul justiției a ținut un scurt curs de drept constituțional. Cu umor, cu etalarea unui munte de cunoștințe, dar și cu intenția clară de a zăpăci pe cine nu este în breaslă. Mai ales dacă e politician care trăiește doar din fonfleuri. 

O să încerc să mă uit la povestea asta și dincolo de războaiele care se poartă astăzi, așa cum rezultă în mare măsură și din discursul lui Toader. Altfel, din toate reacțiile prezente de la PSD, o să înțelegeți că miza era demiterea lui Kovesi, Statul de drept, statutul procurorilor sunt vrăjeală. Important era să se redeschidă jocul în justiție. 

Mai mult

ÎNAINTE SĂ PLECI

Poți primi toate noutățile direct pe email!