The Motans: dacă zece oameni cred în piesele mele, sunt mândru
E născut de Sfântul Ilie și așa ar fi trebuit să-l cheme. Dar mama lui nu-l suporta pe Ilie din sat, așa că l-a numit Denis. Iar tatăl avea să și-l cunoască ceva mai târziu. Armata sovietică era lungă și puțin îngăduitoare cu soldații săi, chiar dacă li se năștea un fiu.
Este începutul unei povești care în următorii nu spunea nimic despre succesul unui artist extraordinar. Denis Roabeș este unul dintre cei mai citiți poeți din muzica românească. Nici el nu știe până unde merge talentul lui strunit cu cel mai a dracului viciu: țigara. Poezie și o muzică izvorâtă din senin. ”Uneori, e un cadou.”
The Motans îmi povestește în interviul său despre primele job-uri pe care le-a avut la Chișinău și la Moscova. De la manipulator în depozit, la șeful depozitului. De la chelner la șeful unei afaceri care îi aducea câteva mii de euro pe lună. ”Nu era de mine. Era un chin.”
Și un fel de nostalgie față de Moscova. ”Moscova e pe dos față de București. În București, dacă zâmbești cuiva, își întoarce privirea. La Moscova râde la tine.”
Și despre mama sa. ”Ne scriem zilnic. Măcar o inimioară ne trimitem. Eu aș fi tare mândru să fiu numit fiul doamnei Tatiana.”