cupa mondiala

Banda veselă din Mexic

Nu vi s-a părut că atmosfera s-a înviorat brusc când s-a apucat de jucat Mexicul cu Germania? Nu a mai fost timp de așezare, de cunoaștere a adversarului, de tacticizare, sfertul de oră de tatonare. Nu, mexicanii ca niște pistolari, s-au apucat să tragă în toate părțile. 

A fost ca și cum o orchestră de mariachi a năvălit peste o berărie germană în care avea loc oareșce concert de fanfară, dar ăia de abia își așezau tingirile. Cât timp să-și pună tubele, băieții făcuseră câteva raiduri pe la bar și stricaseră cam toată organizarea. 

Mai mult

Prima lui finală, prima mea finală de Cupă Mondială

Cea din 1986. Tot Germania-Argentina. Prima, în sensul că era prima pe care am văzut-o la televizor și am așteptat-o ca pe altceva. Am și pregătit-o cu ceva meciuri peste zi, cu băieții prin fața blocului.

Pentru generațiile mai tinere, văzutul la televizor să știți că era o chestie, căci nu se transmitea mai nimic la TVR. Eram fix în mijlocul celei mai negre perioade a lui Ceaușescu. Tâmpitul tăiase tot, nu numai mâncare, curent și căldură. Așa că noi, la Vaslui, am văzut meciurile pe Moscova 1 și Moscova 2. Mai mult

Fotbalul care nu spune o poveste

Nu primește nicio cupă. Argentina a jucat aseară cu o banderola neagră pe mână, iar Cupa Mondială s-a oprit pentru in minut. Cel mai mare respect pe care i se poate acorda unui fotbalist. Alfredo di Stefano e numit cel mai mare dintre cei mari, deși noi nu o să o știm vreodată cu adevărat.

Ce știm noi este însă o poveste. Mie mi-a spus-o Ioan Chirilă la jumătatea anilor ’80. Mai mult

ÎNAINTE SĂ PLECI

Poți primi toate noutățile direct pe email!