Un recidivist a violat o femeie în mijlocul Bucureștiului. Era trei noaptea. S-a întâmplat pe Calea Moșilor. După ce a violat-o, i-a luat din portmoneu și 50 de lei, cât mai avea femeia la ea.
Omul fusese eliberat din pușcărie cu trei zile înainte. Fusese condamnat la zece ani pentru violul unei fetițe de 13 ani. Pentru că au fost condițiile grele în pușcărie, a plecat cu un mai devreme. Încă o dată, violase o fetiță de 13 ani.
Astăzi intră în vigoare legea care permite deținuților să fie eliberați condiționat, dacă au stat în condiții improprii. Pot ieși mai devreme cu șase zile, la fiecare 30 de zile petrecute în spații care nu au condițiile legale. Potrivit ministrului justiției, toate închisorile din țară au făcut calcule cu deținuții care vor ieși din închisoare. Măsura se numește recurs compensatoriu și o să tot auziți de ea în perioada următoare.
O să auziți pentru că nu e foarte clar de câți oameni vorbim. Deși statul a făcut toate calculele, nimeni nu ne spune câți vor ieși din închisoare azi, mâine sau în perioada următoare. Un indiciu avem din comunicatele anterioare ale sindicatelor din penitenciare. Acestea vorbesc de mii de oameni. De mii de oameni care ar avea dreptul la o primă strigare, dar se așteaptă ca majoritatea celor 28 de mii de deținuți să vrea o recalculare. Adăugați asta dosarelor de eliberare condiționată aflate pe rol. Aveți mai jos un fragment relevant dintr-o analiză făcută de sindicatele din penitenciare.
Am stat să mă gândesc un pic ce-ar face un privitor obișnuit când se întâlnește cu povestea asta de la Belina. Ce ar vrea să înțeleagă și ce știe el despre lumea care poartă așa un război pe deasupra noastră. Mă refer la cei care nu vor să aleagă nicio tabără. Ci doar cea a legii și a bunului simț.
Un astfel de om ar vedea o cerere a președintelui ca doi miniștri să plece din funcție. I-ar vedea pe miniștri care spun c-au respectat legea la milimetru. Apoi îl află pe liderul partidului de guvernământ care face scut din imunitate. O face doar când îl vizează. Pentru că acum doi ani l-a lăsat pe Șova să meargă la pușcărie pentru că ”nu e judecător.”
Știu, Mexicul e departe, dar ar trebui să ne aruncăm o privire acolo, mai ales după cutremurul catastrofal de acum câteva zile. Un cutremur, însă, de 30 de ori mai mic decât cel de acum 30 de ani care a omorât 10 mii de oameni. De data aceasta au murit peste 320. Mulți copii au murit într-o școală.
Au căzut 40 de clădiri complet, iar 4000 sunt avariate grav. Vorbim de școli, spitale, chiar și de sediul central al poliției, unde lucrătorii refuză să mai intre. De ce atât de multe, totuși , într-o țară care are standarde de rezistență la cutremur atât de ridicate. Printre cele mai ridicate diin lume. Explicațiile sunt de două feluri
Ce se întâmplă la Casa de Asigurări de Sănătate mi se pare revoltător. Nu pentru că l-au ridicat pe șeful Casei. Și nici pentru că acolo e o bătălie între DNA și SRI sau între Koveși și Dragnea, cum tot văd pe FB.
Mi se rupe de astea. Să fie adevărate, și nu m-ar împiedica să văd de fapt esența. Aici e vorba despre furt și asta o spun cel mai bine stenogramele apărute. Și înce ce fel de furt; cu tupeu și nesimțire, mai ales că DNA a anunțat public că se ocupă de sănătate de o bună bucată de vreme.
Discursul lung al lui Tudorel Toder de miercuri merită o traducere. Mai ales că în 45 de minute ministrul justiției a ținut un scurt curs de drept constituțional. Cu umor, cu etalarea unui munte de cunoștințe, dar și cu intenția clară de a zăpăci pe cine nu este în breaslă. Mai ales dacă e politician care trăiește doar din fonfleuri.
O să încerc să mă uit la povestea asta și dincolo de războaiele care se poartă astăzi, așa cum rezultă în mare măsură și din discursul lui Toader. Altfel, din toate reacțiile prezente de la PSD, o să înțelegeți că miza era demiterea lui Kovesi, Statul de drept, statutul procurorilor sunt vrăjeală. Important era să se redeschidă jocul în justiție.
În timp ce ministrul Justiției vede care e treaba cu Kovesi, România este brăzdată de știri banale care nu mai stârnesc nicio emoție. Poate un pic de râs și o amăreală care te lasă rece în câteva minute: ”dă-i, mă, în mă-sa, toți sunt niște hoți”. Ia, să vedem cu ce ne-am distrat zilele astea.
O casă din Bistrița a fost furată cu totul. Dar cu totul, oameni buni. Au mai lăsat doar fundația, un perete de interior și o fereastră pe care poți să te uiți din ce poziție vrei de acum înainte. Casa a fost furată săptămâni în șir, dar nimeni nu a văzut nimic, nu a auzit nimic și, mai ales nu i-a sunat pe proprietarii absenți să le zică ce se întâmplă.
Sâmbătă după-amiază am luat masa cu câțiva prieteni într-un bistro, nou-născut, undeva la ieșirea vestică a Bucureștiului. Un spațiu cu câteva măsuțe, nu mai mult de 70 de metri pătrați aveam să aflăm mai târziu. Genul acela de loc unde, după o partidă de cumpărături, te așezi să mănânci ceva și să ai zăbavă jumătate de oră.
Bucătărie bună, atmosferă plăcută, lume care se perindă și vrea să-și tragă sufletul, locul are deja atmosfera sa la mai puțin de două luni de când s-a deschis. Oamenii așteaptă să facă și o terasă când vine căldura așa că afacerea pare dintr-o lume normală. Până te uiți la peretele de la intrare.
Am primit câteva mesaje după articolul de ieri. Am spus că podul CFR de peste Herăstrău omoară oameni. Și am constatat, cu ochiul liber, că o podișcă acolo ar putea fi foarte utilă. Și văd că există cel puțiun un proiect pe care un grup de arhitecți l-a pus la dispoziția autorităților locale.
Doar că… Și de aici încep problemele, legate cu ață roșie, din administrația românească. Întâi, două vorbe despre propunerea de pod.
Un băiat s-a electrocutat în parcul Herăstrău. Are arsuri pe 90 la sută din corp. Martorii spun că s-a făcut un arc electric de 10 metri. Un banal selfie a dus la situația asta. Un selfie și o traversare a unui pod pe care sute de oameni o fac zilnic.
Bucureștenii știu locul. E capătul parcului Herăstrău și cei care ies la plimbare trec pe un pod de cale ferată, unde se află și linia de înaltă tensiune care alimentează trenurile. Nu poți să treci dintr-o parte într-alta a parcului decât dacă treci pe podul cu pricina. Un loc care nu ar trebui să fie accesibil pietonilor, dar el este de ani buni.
Poți primi toate noutățile direct pe email!
