Cum au ascuns comuniștii chinezi epidemia de Coronavirus
Am scris duminică seara pe Facebook următoarele lucruri:
Nu o să obosesc să spun că ce trăiește planeta acum se datorează unui guvern iresponsabil care și-a mințit populația cu privire la virus.
Vreme de o lună și jumătate autoritățile chineze au ascuns informația, nu au luat măsurile necesare, au mințit chiar și personalul medical, care nu a fost instruit corect și-a fost expus la virus fără măsuri excepționale de protecție.
Mai mult, cei care au alarmat lumea au fost agresați, îndepărtați sau făcuți dispăruți de autoritățile chineze. Comentariile lor au fost îndepărtate de pe rețelele sociale și marea masă a populației a fost ținută în întuneric până a fost prea târziu. Adăugați aici și raportări false în interiorul partidului.
Asta înseamnă autoritarismul, lipsa democrației și controlul discreționar al puterii. Pe scurt, acesta este comunismul, cel mai mare rău politic al planetei.
Am văzut că multă lume are îndoieli. Poate nu am fost destul de clar cu se s-a întâmplat. Partidul Comunist a interzis comunicarea datelor despre virus, a interzis anunțurile publice legate de acesta, nu a luat niciun fel de măsuri de pregătire, a făcut o prioritate din reuniunile partidului în fața bolii. Medicii nu au purtat măști, ba, mai mult, au fost autorizate serbări și mese populare la care au participat câte 40 de mii de oameni deodată. Detaliez imediat, așa cum sunt datele din Epoch Times și NTD, două mari instituții de presă care reflectă ce se întâmplă în China, dar sunt situate în America și au o atitudine critică la adresa Partidului Comunist.
Luați-vă ca punct de referință data de 20 ianuarie. Atunci Partidul Comunist a făcut public anunțul că ne aflăm în fața unei epidemii. Dar până atunci despre acest lucru nu s-a făcut vorbire public.
Primul semn a apărut în luna noiembrie, la jumătate, susține un medic de la o clinică din Wuhan, doctor Wei, într-un interviu pentru NTD. El spune c-a observat la acea dată o afluență suspectă de oameni cu febră. Cea mai importantă publicație medicală din lume, Lancet, cuprinde un interviu în care expertul Daniel Lucey spune că noiembrie sau ceva mai devreme este data apariției primelor cazuri.
De atunci și până în ultimele zile ale lui decembrie, nu se întâmplă nimic oficial. Dar în spitalele din China au început să circule vești despre o epidemie care provoacă pneumonie. Se vorbește pe la colțuri de un virus SARS și, tot așa, apar primele sfaturi de la medici ca să fie evitată piața de pește Huanan. Unul dintre medicii din Wuhan postează într-o lucrare adresată unor studenți, pe data de 30 decembrie, că din piața cu pricina se află la spitalul lor 7 pacienți bolnavi cu SARS. Le spune clar studenților să-și protejeze familiile.
În același timp apar și cazuri de infectare ale medicilor, primul semn că se transmite de la om la om. Partidul comunist nu anunță acest lucru, însă. Ba, mai mult, în aceeași zi de 30 decembrie transmit o circulară prin care interzic să se vorbească public despre acest lucru. În aceeași noapte, medicul care și-a anunțat studenții despre epidemie este vizitat de poliție care-i transmite să-și țină gura.
O zi mai târziu apare și primul anunț oficial. Se vorbește de 27 de cazuri și că nu există dovezi că se transmite de la om la om. Dar la data respectivă erau cel puțin 105 cazuri. În secret, un întreg etaj al unui spital din Wuhan a fost transformat în zonă de carantină. Deși aveau toate datele despre locul unde a pornit epidemia, pe 31 decembrie, piața de pește era încă deschisă și se puteau cumpăra lucruri de acolo.
Au existat două tipuri de atitudini în Wuhan în această perioadă. Civilii fără surse de informații au circulat liber și nestingheriți. În mod obișnuit în trei zile sunt cam trei milioane de plecări cu trenul din localitate spre alte regiuni. Într-un campus militar, însă, există date certe care arată că s-a intrat în carantină de la data de 2 ianuarie.
Pe 6 ianuarie a fost decodată secvența genetică a virusului. Dar după aceea s-a întâmplat ceva bizar. Toate știrile și anunțurile despre noile cazuri au dispărut vreme de 11 zile. Ca și cum nimic nu s-ar fi existat. Deși ceva se întâmpla. În aceste zile avea loc plenara partidului de la Wuhan. Era momentul raportărilor glorioase. La ședințe nu s-a făcut vorbire de virus.
Doar că locul știrilor a fost luat de mesajele pe rețele sociale. Cel puțin două vorbesc despre faptul că la spitale erau atât de mulți pacienți, încât nu mai erau locuri. Aceștia stăteau pe culoare. Postările au fost șterse apoi.
Mai mult, într-o încercare de a opri știrile negative, biroul de turism din Wuhan a lansat pe piața din China 200 de mii de bilete gratuite pentru vizitarea orașului. Și apoi a urmat un banchet grandios de anul nou chinezesc la care au luat parte 40 de mii de persoane. Câțiva funcționari au pus problema anulării acestuia, dar, ca decizie politică, a fost imposibil. A existat și o directivă locală pentru rezidenți. Ea spune că nu sunt medici infectați, că boala nu se transmite de la om la om și că epidemia este controlabilă.
Trei zile mai târziu, un expert a apărut însă la televiziunea centrală. A confirmat că virusul se transmite între oameni. Concomitent, orașul a fost închis. Minciuna se terminase.
Nu șiu dacă există măsuri reale de stăpânire a unui virus. Dar cred că o populație conștientă s-ar fi putut apăra mai bine. Or aici nu există nicio diferență față de Cernobîl. Și nu e întâmplător. Regimurile comuniste mint pentru că așa își păstrează putearea. Ea prevalează interesului public. Iar pentru asta se poate face și moarte de om. De oameni.
