coronavirus | Striblea.ro

Avem o șansă să ieșim din această nenorocire, cu două condiții: testați și certificați!

13 aprilie 2020 Cătălin Striblea 0 comentarii

„Înainte de o pandemie, tot ce spui ar putea suna alarmist. Tot ce faci într-o pandemie este complet inadecvat.” Citatul îi parține lui Michael Levitt, cel mai înjurat, ironizat și umilit om din perioada guvernării Bush. Michael Levitt este cel care i-a propus în 2005 lui George Bush un plan de combatere a pandemiilor. Una dintre recomandări, propunea ca americanii să aibă în casă, în orice moment, o rezervă de conserve și de lapte praf.

Nu a existat personaj care să sufere mai mult. Levitt a fost calul de bătaie al adversarilor politici ai lui Bush, dar și ciuca bătăilor de joc la show-urile de noapte. Deși președintele l-a luat în seamă și câteva rudimente de plan au fost puse în aplicare, mai nimeni după el nu a pregătit mare lucru. Administrațiile Obama și Trump nu au avut în vizor așa ceva și cred că mai nimeni de pe planetă. Pregătirea pentru o pandemie este un scenariu costisitor pe care lumea îl ignoră și-l dă deoparte în fața altor priorități.

Și atunci ce faci când pandemia te lovește, când sute de mii de oameni mor, când economia se prăbușește? Care sunt măsurile de luat? Și ce este mai eficace? Răspunsul este complicat, dar trebuie căutat în rândurile statelor care au ceva experiență în domeniu: China, Singapore și Coreea de Sud. Știți părerea mea despe China. După ce-au mințit o țară întreagă și apoi o planetă, după ce sunt vinovați de tot acest dezastru, trebuie să le recunoaștem un lucru bun: ideea de a testa înaintea bolii. Este scenariul folosit și de celelalte două state asiatice. Și ideea preluată acum de o alianță a guvernatorilor din Statele Unite care au început să ignore guvernul federal, dezorganizat și incapabil.

Testați!

Toate statele care au avut succes spun că primul lucru este să aplatizezi curba de îmbolnăvire, după care să ai destule respiratoare și să găsești tratamentul adecvat. Dar al doilea pas este de fapt cel mai important, atât din perspectiva sănătății, dar și din cea a repornirii economiei. Iar pasul acesta este: testați, testați, testați! Cu cât mai mare numărul de teste, cu atât răspunsul mai bun. Și aceasta treabuie să vină împreună cu o armată care să monitorizeze contacții.

Fostul director al FDA, laolaltă cu o echipă de specialiști în epidemii a propus administrației americane un plan de răspuns rapid sanitar, dar și de redeschidere a economiei. Într-o analiză independentă, Universitatea Johns Hopkins a venit cu un set de măsuri similare, foarte asemănătoare. Ambele seamănă în proporții diferite cu ceea ce fac Singapore și Coreea de Sud, lucru care poate fi sintetizat într-o singură frază: „Nu este de ajuns să ai măsuri reactive, trebuie să fii cu un pas înaintea bolii.”

Asta înseamnă, însă că trebuie să faci cât mai multe teste la milionul de locuitori. Cum-necum, trebuie să faci cumva să ajungi într-o zonă relevantă. Cel mai bine stau Insulele Faroe și Islanda, apoi Emiratele Arabe, cu suta de mii la milion. Motivele sunt diferite, dar tot acolo duc. Democrațiile clasice, occidentale nu stau bine deloc. Italia testează cam 15 mii de oameni la milion, Germania tot pe acolo, Norvegia stă mai bine cu aproape 24 de mii. Noi suntem la coadă cu vreo 3200 de teste.

Armata de urmărire

China a avut 9000 de lucrători specializați în Wuhan care a au urmărit toate contactele celor bolnavi. Munca acestor oameni a fost doar aceasta. Să facă o hartă de urmărire a mișcărilor și a persoanelor cu care fiecare om infectat s-a întâlnit. În America, există o situație în Vermont, într-o localitate mică, în care doi lucrători sanitari de la o agenție locală au reușit în câteva ore să depisteze toate cele 13 persoane cu care un bolnav s-a întâlnit. Oamenii au intrat în izolare și nu a mai apărut niciun caz.

O metodă similară folosesc Coreea și Singapore. Cu ajutorul mărturiilor și tehnologiei, epidemiologii fac harta exactă a fiecărei persoane care are COVID. Planul universității Johns Hoplins spune că America are nevoie de 100 de mii de lucrători care să facă asta. Ar costa 3,6 miliarde de dolari. Statul Massachussets este primul care adoptă o astfel de politică de urmărire. Cu ajutorul unei organizații non-profit, 1000 de persoane reușesc să urmărească până la 20 de mii de contacte în fiecare zi. Utah și San Francisco se mișcă în aceeași direcție.

De ce este important? Pentru că poți fi chiar cu un pas doi înaintea bolii. Poți afla de la un bolnav care a fost traseul său și să pui în gardă oameni care nu au nici cea mai vagă idee că sunt în pericol sau sunt un pericol pentru alții.

Tehnologia

Aceasta este dilema societății occidentale. China nu a avut nicio emoție să folosească un aparat de supraveghere pe care-l are deja. Recunoaștere facială, trasabilitate cu ajutorul unor aplicații, conturi bancare, convorbiri telefonice, totul a fost pus la dispoziția autorităților. Singapore folosește tactici similare. Statele Unite încă tremură la folosirea unor astfel de metode. De fapt, oamenii din Asia fac muncă de detectiv criminalist când vine vorba de boală. Știu și află tot despre un bolnav. Societățile noastre democratice trebuie să se hotărască asupra acestui lucru.

În Israel, Singapore și Coreea de Sud sunt chiar aplicații care-i urmăresc pe cei infectați. Taiwanul a instituit un gard virtual în jurul celor care sunt suspecți. Dacă depășesc o limită și telefonul lor nu se mai află în raza de supraveghere sau dacă-l închid, atunci autoritățile sunt avertizate.

De ce este important să ne purtăm așa

Pentru că din acest pas al identificării bolii cu rapiditate, putem să mergem mai departe cu partea economică. Atât planul propus de fostul șef al FDA cât și cel de la Johns Hopkins avertizează că această situație în care toată lumea este în carantină nu poate dura la nesfârșit. Dar pentru asta trebuie să îndeplinim mai multe condiții. Întâi de toate, trebuie să știm cine sunt bolnavii, suspecții, apoi trebuie să-i urmărim. După care trebuie să le dăm certificate de sănătate celor care nu sunt un pericol și pot să vină la muncă. Și apoi să-i izolăm mai mult timp pe cei vulnerabili. Probabil ce vă spun eu aici sună ca o utopie, dar dacă nu ai măsuri cât mai apropiate de acestea, riscăm să nu scăpăm niciodată de boală și să ucidem foarte mulți oameni.

Potrivit datelor existente la această oră, suntem departe, la luni distanță, de posibilitatea unor teste generalizate, dar ele vor trebui să existe și să fie făcute, pentru că, altfel, nu știm cine se poate întoarce la muncă. De fapt, lucrurile încep să se cristalizeze în câțiva pași de întoarcere la normalitate care sunt clari, deși greu de îndeplinit.

Testare, urmărire și certificare. Adică aflarea cu cât mai mare precizie care sunt persoanele bolnave. Și a celor care prezintă riscuri.

Reîntoarcearea la muncă, cu păstrarea unor distanțe sociale care să fie reduse treptat. De exemplu, nu pot veni la muncă grupuri mai mari de 50 de persoane. Telemunca se menține pentru toți cei care pot munci de acasă.

Izolarea grupurilor vulnerabile pentru o perioadă mai lungă care poate merge de la 10 la 14 săptămâni. Majoritatea școlilor încep să se deschidă gradual, dar cu un sistem de rotație a elevilor. Se păstrează regulile care interzic interacțiune fizică. Bătrânii sunt izolați pentru o perioadă mai mare.

Pregătirea liniilor de apărare pentru valul doi. Asta înseamnă totul de la regulamente până la accelerarea măsurilor sanitare care ne pot ajuta: materiale, tratament vaccin. Instituirea de grupuri speciale guvernamentale pentru aplicarea acestor măsuri.

Există și câteva întrebări pe care diverși oficiali americani le-au pus pe o listă pentru perioada următoare.

De câți lucrători am nevoie în perioada următoare?

Ce fel de teste trebuie să folosesc?

Am destule teste la îndemână?

Când și unde voi face testările?

De câte ori trebuie să repet testările?

Cum voi certifica pe cei testați și care nu au probleme?

Ce tehnologie am la dispoziție să-i urmăresc pe cei suspecți de infectare?

Cine va decreta carantina?

Oameni buni, acesta este un efort imens pe care nimeni din societatea modernă nu l-a prevăzut, dar până când nu vom avea un tratament și un vaccin la această nenorocită de boală, astea sunt lucrurile pe care trebuie să le facem. Altfel, ne vom învârti într-o bulă ani buni și multă lume va muri. Iar cealaltă va sărăci. Testarea masivă este singurul noastră armă serioasă acum.

România

Suntem jos, în coada listei de țări care testează. Printre ultimii din Uniunea Europeană cam cu 3200 de teste la milionul de oameni. Motivul ține și de sărăcie și de incapacitate. Nu avem destule teste, nu avem destule laboratoare, nu avem personal destul. Toți angajații noștri de la DSP-uri sunt 3900 de oameni. Ei ar trebui să fie armata de urmărire. Nu avem foarte multe șanse. Dar măcar putem să importăm resursele de gândire ale lumii occidentale și să încercăm să facem ceva similar. Altfel, vom suferi cumplit.

Trecem bugetarii în șomaj tehnic, îi dăm afară și tot nu reușim. Nu în cifre e problema

10 aprilie 2020 Cătălin Striblea 01:03:30 2 comentarii

Am întrebat la România în Direct dacă, după șomajul tehnic al unor bugetari, guvernul va avea curaj să treacă și la o adevărată reformă a aparatului administrativ. Răspunsurile voastre m-au pus pe gânduri.

O mare parte dintre cei care au sunat la România în Direct au vorbit de un viciu profund al administrației. Peste tot există oameni onești și dedicați, dar ei sunt năpădiți de pile și proptele. Nu puține au fost mesajele în care mi s-a spus că într-un birou doi muncesc și duc pe toată lumea în spate, iar șase plimbă acte. Alții mi-au spus că, dacă ar începe să se dea afară, ar cădea și dintre cei care au valoare. Concluzia fost că omul sfințește locul și că inegalitatea în prestații este de fapt punctul comun al administrației. Vă las aici ediția ănregistrartă pentru că mărturile oamenilor sunt spectaculoase. Poate vreți să vedeți care este realitatea dintr-un birou al administrației, de la cum se angajează până la cum se muncește.

Nu cred că PNL poate să înceapă să dea afară dintre bugetari. Cel puțin nu înainte de alegeri. Probabil, după încheierea stării de urgență și a șomajului tehnic, se va încerca o cosmetizare. Primii care-l vor suna pe domnul Orban vor fi membrii partidului său. Atât PSD cât și PNL au clientela și oamenii lor de partid care trebuie păstrați în funcții. Ei sunt vinișoarele prin care curg banii de partid, contractele și prin care se perpetuează tipul de administrație care ne-a adus aici.

PSD e mult mai rău, dar PNL chiar are o șansă să îndrepte unele lucruri. Are, însă, de îndeplinit o condiție teribil de complicată. El trebuie să explice acestui aparat funcționăresc, dar și societății, că mai binele nu se tratează la nivel individual.

Marele nostru păcat este individualismul, iar la nivel politic incapacitatea de a lucra în comun și dorința de a servi doar propriul aparat de partid. O cohortă de aparținători ai partidului sunt învățați că prima dată îi servești pe ai tăi, apoi pe tine. Fiecare dintre cei aduși pe pile visează la un loc călduț, la un salariu bun, la o casă sau o mașină din ce în ce mai mari. Copilul lor să fie bine și burta lor asemenea și cam atât contează

Or, rațiunea spune că numai dacă gândești și pentru ceilalți poți face ceva bine. Nu contează cât de mare ai casa dacă lângă tine este gunoi. Nu contează că mașina ta e mai scumpă dacă te sufoci laolaltă cu noi. Nu contează banii din toată lumea dacă ai nevoie de același spital. Și nici copilul tău nu va fi mai bine la școala pe care ai făcut-o prost.

Până la urmă o să rămâi în aceeași mocirlă cu restul lumii dacă nu-ți faci treaba cum trebuie. Și mereu trebuie să-ți pui o întrebare: dacă copilul meu se va întâlni cu munca mea, va fi mulțumit? Îi va fi bine?

Până când nu imprimă acest mod de gândire, domnului Orban sau oricui ar vrea să facă reforma asta, nu o să-i reușească. Căci reușita nu stă într-un milion sau 900 de mii, ci în capacitatea acestora de a face ca lucrurile să meargă bine nu numai pentru ei, ci pentru toată lumea. Altfel la fiecare zece ani o să mai tăiem din bugetarii și o să ne întrebăm de ce nu se schimbă rezultatul.

Marile companii vor tăieri la bugetari. Nu e de ajuns

9 aprilie 2020 Cătălin Striblea 00:03:30 0 comentarii

UPDATE: Premierul Orban a anunțat miercuri că bugetarii care nu sunt esențiali în combaterea crizei vor intra în șomaj tehnic câte două săptămâni pe lună, plătiți cu 75 la sută din salariu. Cu acest amendament, textul își păstrează rațiunea.

O să vorbim astăzi din nou despre solidaritate, dar mai ales desrpe sacrificiu. Iar printre aceste cuvinte trebuie să înțelegem tăieri de bani în sistemul public și o investiție masivă a statului în privat. Mi-e teamă, însă, că acest lucru nu este de ajuns. Cele mai mari companii din România au trimis guvernului o scrisoare publică în care avertizează de iminența unei recesiuni. Calculele lor pornesc de la o scădere cu 50 la sută a economiei în următoarele trei luni, apoi, în fiecare lună care urmează, estimează o scădere de 20 la sută. Asta ar însemna o cădere a PIB-ului României cu 15 procente, o sumă uriașă.

Companiile cer rapid o injecție de capital pentru deblocare care să meargă până la 30 de miliarde de euro. Acum că nu mai sunt restricții pentru ajutoarele de la stat, marile companii văd vital acest ajutor, mai ales pentru industriile care sunt în moarte clinică. România are o datorie guvernamentală mai mică decât alte state europene și, chiar cu această cheltuială, nu ar depăși cu mult 50 la sută din PIB. Așadar spațiu ar fi.

Patronii dedică însă o parte la fel de importantă din apelul lor unei restructurări în domeniul bugetar. Nu indică o cifră, dar poți să le citești frustrarea printre rânduri. Estimează că două milioane de angajați de la privat vor avea de suferit, în timp ce niciunul dintre bugetari nu va pierde un leu. Ba, într-o situație recent votată de Parlament asistăm la măriri de salarii.

Ar mai fi o consecință gravă, citez ”după terminarea acestei crize, mediul privat va fi defavorizat pentru că românii vor vedea încă o dată că a fost mult mai bine și mai sigur să fie angajați în sistemul public din România și nu în economia reală, în mediul privat de business.”

În acest moment guvernul a negat că vor avea loc tăieri de salarii la bugetari sau alte restructurări. Știm, însă, că urmează o masivă rectificare bugetară care ar putea însemna așa ceva. Are cineva însă curaj să o facă? Eu aș spune că înainte de alegerile din iarnă, nicio șansă.

Asta deși rațiunea arată cu totul altceva. Restructurarea aparatului bugetar este doar o condiție pentru ieșirea din criză. A doua este o alegere și mai dificilă pe care statul trebuie să o aibă în vedere. Ca și alte economii, România s-a orientat masiv spre consum. Statul însuși a încurajat o dezvoltare bazată pe importuri, pe bunuri de larg consum, a aruncat cu bani în piață.

Deceniul următor trebuie să aibă, însă, alte coordonate. Statele care nu vor dezvolta investițiile publice în sănătate, infrastructură, tehnologie de vârf și valoare adaugată nu-și vor reveni după această criză . Cine nu bagă banii publici sau bani strânși din piețe financiare în produse de securitate a sănătății și a societății va pierde nu numai alegeri, dar și bunăstare. Statul român tocmai are ocazia să renunțe la balastul birocratic care ne-a măcinat 30 de ani și să facă ceva corect. Și noi, fiecare, trebuie să ne facem alegerile de aceeași manieră.

Acest text a fost citit în rubrica Rațiunea Zilei, la Europa FM în fiecare zi la 17.30 și 7.30

Bebelușii de la Timișoara nu sunt un accident

8 aprilie 2020 Cătălin Striblea 00:03:07 2 comentarii

Este timpul să vorbim de responsabilitate și despre minciună, după ce la Timișoara familiile a zece copii nou-născuți au fost anunțate că bebelușii au fost infectați de coronavirus. Cea mai probabil ipoteză fiind că infecția vine de la cadre medicale. Noile teste arată că cinci au avut rezultatele greșite. Lucrurile sunt mult mai profunde.

Puneți-vă un pic în locul părinților ai căror copii au astăzi doar o săptămână, dar sunt infectați cu coronavirus. Și așa primele zile sunt grele și nu știi ce să faci mai bine și mai repede. Gândește-te, mai mult, că un copil atât de mic începe să facă febră și că vei afla că are o boală pe care planeta nu știe să o stăpânească. Și că te poți infecta și tu ca părinte, dar și bunicii. Și apoi să afli că ai trecut prin chinul ăsta pentru că cineva a întârziat testele.

Astăzi Parchetul caută vinovății între doctori, asistente și alți responsabili politici. Adevărul este însă că putregaiul e mai extins. Cu câteva zile în urmă, conducerea maternității a hotărât să închidă unitatea pentru că erau mai multe suspiciuni de coronavirus. A reușit doar 24 de ore pentru că DSP-ul local a decis că o carantină după doar cinci suspiciuni este prea mult. Așa că, în ciuda evidenței, maternitate s-a redeschis la doar 24 de ore. Testele au întârziat și de aici a apărut nenorocirea. Șefa DSP a fost și ea schimbată după această decizie. Fusese numită de o lună și era juristă. Ea înlocuise la rându-i pe doamna aceea care nu a putut vorbi în public, dacă mai țineți minte.

Dar aceste episoade au început să fie dese. La Suceava, la Neamț, la București. Spitalele au devenit poartă de intrare a virusului în România. Federațiile sindicale spun că o cincime din cei infectați sunt medici. Medicii acuză lipsa de materiale și protocoale, dar și corupția și politrucii.

Iar ministerul sănătății a decis să preia controlul tuturor spitalelor sau să trimită armata în unele locuri. Asta vine să vă arate de fapt dimensiunea reală a problemei.

Cu ani în urmă, politicienii au văzut spitalele ca o vacă de muls și au trecut o parte din ele în subordinea administrației. Construcții, contracte de utilare, numiri medicale, control de materiale, totul a fost mașinărie de făcut bani din politică. Obedienți, neprofesioniști, pile de partid au fost puși în funcție ca să facă bani. Medicii au fost îndepărtați și s-a inventat managerul cu trei luni de școală care trebuia să facă politici de sănătate.

La rândul lor aceștia au atras în spitale oameni asemănători lor. Ca dezastrul să fie complet, politrucii locali și-au dat seama că DSP e o sinecură bună și-au numit acolo oameni a căror calitate era că știu pe cineva la partid. Iar așa au desăvârșit dezastrul.Nu-mi fac iluzii că oamenii își vor lua mâinile de pe sistem la finalul acestei drame, dar știu că noi trebuie să-i obligăm să o facă.

Le dăm drumul zilierilor să plece. Dar ce facem mai departe?

7 aprilie 2020 Cătălin Striblea 00:03:18 3 comentarii

În Ordonanța militară șapte, guvernul a aprobat zborurile cu lucrători sezonieri către țările în care aceștia muncesc. Articolul este urmarea unei înțelegeri între guvernele de la București și Berlin, ca 40 de mii de oameni să ajungă la muncă agricolă în Germania. Este perioada recoltării sparanghelului și sunt prea puțini oameni să o facă.

O cerere similară a venit din Italia, care are nevoie de 100 de mii de oameni în agricultură. De fapt, o treime dintre cei care lucrau în agricultură italiană erau români. Acceptul statului român a stârnit o serie de proteste. România s-a dovedit a fi în continuare mâna de lucru ieftină a Europei și furnizoarea sa de zilieri, se spune în mai multe luări de poziție.

Este chestionată, firesc, și siguranța sanitară a acestor oameni. Călătoria se va face doar cu avionul, muncitorii nu vor avea voie să iasă din ferme 14 zile, va fi un fel de carantină în timpul muncii. Evident că traiul lor este în comun.

Toate aceste chestiuni sunt combinate cu abordare euro-sceptică sau naționalistă, după caz. Este o încercare electorală, pentru a argumenta de acum celebra zicere ”suntem sluga Europei”.

Întrebarea care se pune este, însă, dacă producția agricolă a Europei poate fi supusă riscului în aceste zile? Putem găsi un echilibru între siguranța acestor oameni și riscul de a rămâne fără mâncare în această toamnă? Că vrem sau nu vrem, România importă o parte din mâncare. Incapacitatea celor care care ne conduc ne-a adus în această situație. Rațiunea spune că, dacă nu sunt culese câmpurile din Europa, vom trece printr-o grozăvie pe care Europa nu a văzut-o de ani buni, foametea.

Iar contractele acestor oameni să trebuie fie dublate de controale sanitare permanente, care să se ocupe de siguranța nu numai a muncitorilor, ci a tuturor cetățenilor din zonele respective. O sarcină dificilă, dar care trebuie să fie îndeplinită în folosul a câteva sute de milioane de oameni. Aici nu este vorba de profit, ci de supraviețuire. Iar acești oameni devin muncitori cheie.

În fine, la chestiunea românească. Vedeți deosebirea dintre politicienii noștri și ai lor? Germania și Italia s-au organizat ca să salveze mâncarea. Știți vreo inițiativă de la noi care să-i ajute pe fermieri să folosească această forță de muncă revenită în țară? Fermierii s-au plâns mereu de lipsa ei. Acum e aici, dar nimeni nu le oferă un ajutor. Și încă ceva. Ani buni, nimeni nu a aruncat niciun ochi către oamenii care câștigă un ban chinuit în afară. Ba, și-au luat și înjurături. Azi cei care i-au făcut în fel și chip, dar nu le-au asigurat protecția nicicum, le plâng ipocrit de milă.

Este clar că această situație nu se salvează aici și acum. Este un moment cheie în care nu putem repara ce-am ratat în lunile trecute. În anii trecuți. România nua. făcut nimic ca saă-și schimbe modelul economic. De fapt despre asta este vorba. Avem nevoie ca în lunile și anii următori să facem ceva în care să nu mai fim zilierii Europei. 30 de ani de regimuri politice nu au investit în bogățoa și deșteptăciunea oamenilor României. I-au lăsat needucați, i-au lăsat săraci, fără infrastructură. Nu au știut să apere agricultura și fermierii. Nu au reușit nici saă protejeze nici măcar pământul.

Ce are de făcut acum România este să schimbe modelul economic de la muncă ieftină la valoare adăugată. Acesta este cel mai mare efort și cel mai imporatnt pe. care trebuie să-l facem. Brațele ieftine trebuie să fie înlocuite de muncă deșteaptă și de produse c are să se facă aici. În această nenorocire este ascunsă o oportunitate uriașă și anume refacerae unor lanțuri de producție care să nu mai ducă până în China. Perioada lui ieftin și repede trebuie înlocuită cu sigur și de valoare. Întrebarea este dacă cineva dintre politicienii români vede acest lucru.

Tratamentul cu plasmă. Sau cum plătim pentru o altă eroare istorică

5 aprilie 2020 Cătălin Striblea 2 comentarii

La finalul lunii martie, autoritatea care aprobă medicamentele și alimentele în Statele Unite, FDA, probabil cel mai important organism din lume în domeniu, le-a dat voie medicilor din New York să trateze experimental unii bolnavi de COVID-19 cu transfuzii de plasmă de alți pacienți, dar care, atenție, erau vindecați. În convalescență, cum ar veni.

Această aprobare și acest experiment se bazează pe un concept denumit imunitate pasivă. Este un fel de vaccin natural. Dar nu această parte este spectaculoasă, ci că această idee ne duce înapoi în timp vreme de 125 de ani. Prima dată când anticorpii unei ființe vindecate au fost folosite la o alta, bolnavă, este în în 1895. La data respectivă un celebru savant, Emil Adolf von Behring a inventat o anti-toxină care trata difteria. Boală era enorm de răspândită și cel mai mult îi afecta pe copii care aveau o mare mortalitate de la ea. Von Behring nu extrăgea plasma cu anticorpi de la oameni, ci de la animale care scăpaseră de boală. Invenția sa a devenit atât de bună și răspândită, încât, în 1901, von Behring a primit un premiu Nobel.

Dar, mai mult, extragerea asta de plasmă a stat la baza unei întregi științe. În anii următori a apărut conceptul de plasma convalescentului și de aici diverse tratamente care au dat rezultate bune. Nu e chiar un vaccin, căci nu stimulează anticorpii naturali, ci împrumută anticorpi de la o persoană care i-a format deja. Metoda a început să fie folosită pentru pojar, poliomielită, gripă.

Cel mai cunoscut moment este cel din 1918, când ratele de mortalitate au fost înjumătățite de către folosirea cu succes a plasmei. Aceasta era recoltată de la pacienții care se vindecau de unii singuri și dată celor în nevoie. Doar că procedura în sine nu era infailibilă. Și s-a constatat că ea era bună mai ales în cazurile în care boala era prinsă de la început, înainte ca organismul să înceapă să-și facă proprii anti-corpi. Răspunsul era ineficace în acel moment.

Procedeul a pierdut din popularitate de-a lungul anilor de vreme ce au apărut vaccinuri pentru diverse boli. A rămas, însă, calea obișnuită pentru producerea serului împotriva veninului de la diverși șerpi. Veninul este extras, mici molecule sunt implantate la cai și apoi anticorpii rezultați sunt separați și se face serul necesar.

120 de ani mai târziu, omenirea s-a întors la vechea tehnică a transfuziei de plasmă pentru a-i salva pe pacienții de COVID-19. Prima dată tehnica a fost folosită în China, dar din martie ea a reapărut în spitalele americane. Un prim studiu, limitat, făcut la Universitatea din Shenzen arată că efectele benefice în cazul pacienților, au apărut la trei zile de la primirea plasmei.

În America, cei care au demarat procedura au fost medicii de la universitatea Johns Hopkins care au încredere în acest tip de tratament. „Pacienții care s-au recuperat ar putea avea în sângele lor ceva foarte util”, a spus Arturo Casadevall, șeful catedrei de Biologie Moleculară și Imunologie de la Școala de Sănătate Publică John Hopkins. Mai ales în lipsa unui vaccin și a unor tratamente standard.

Problema în această situație este să găsești donatorii corecți. Echipele de medici de la spitalul Mount Sinai caută exact acei oameni care s-au vindecat de COVID-19 și care ar vrea să doneze. Într-un interviu pentru ABC unul dintre medicii de acolo spune: „Dacă transferi plasmă de la cineva deja vindecat de o boală virală precum COVID-19 sau Ebola, poți ajuta bolnavii să se vindece. „

Operațiunea în sine nu este atât de ușoară pe cât pare. În primul rând trebuie să găsești pe cel vindecat, care să și doneze. De asemenea sângele trebuie să aibă anticorpii necesari, dar să fie lipsit de virus. Nu uitați de restul impedimentelor obișnuite de la transfuzii. Trebuie să nu existe alte boli sau incompatibilități. Dar e o cale de urmat.

De asta au apărut și primele donații importante. Una dintre fundațiile Bloomberg a donat patru milioane de dolari pentru cercetarea rapidă a acestui tip de tratament. Și continuă apelurile către donatori.

Ideea a trecut și-n Europa, către NHS. Scopul este de a reduce numărul pacienților care ajung la ventilație mecanică în unitățile de terapie intensivă. Un cercetător de la Universitatea din Glasgow a depus o cerere la Institutul Național pentru Cercetări Medicale ca să deruleze două teste clinice cu plasmă de la convalescenți. De asemenea, un grup compus din King’s College Londra și 3 mari spitale londoneze, a spus că intenționează să facă teste paralele privind plasma provenită de la convalescenți.

În mod clar, aceasta este o cale de urmat. Cel puțin asta ne spun istoria și câteva minți luminate ale medicinei. Și asta ne aduce în România și la istoria noastră. De mai bine de zece ani, statul român refuză să recolteze plasmă direct de la donatori. România a respins orice proiect în materie, fie el public, privat sau în parteneriat. Deși au primit propuneri în fel și chip de la mai multe companii și consorții internaționale, asta nu s-a întâmplat niciodată. Pur și simplu, guvernele refuză să ia o decizie.

Plasma este un aur medical. Am scris despre acest lucru ceva mai demult. Ea este folosită pentru un produs mereu în criză al medicinei, imunoglobulina. Doar că noi, ca în multe alte dăți, am refuzat să facem ceva, orice. În timp ce Ungaria a făcut 40 de centre pentru recoltarea de plasmă, România este în situația în care-și permite să arunce plasmă rezultată din sângele pentru transfuzii. O eroare istorică și administrativă care ne costă din nou. Mă gândesc că, poate după această nenorocire, după ce ne-am dat seama că statul român este inept din nou, poate atunci reușim să ne constituim acest sistem de recoltare a plasmei. O să ajute milioane de oameni.

Dacă tot sunt scutiri la plata facturilor, să știți că toată lumea ar vrea. Mic tratat de populism.

5 aprilie 2020 Cătălin Striblea 0:03:39 0 comentarii

O uriașă coaliție parlamentară din care fac parte PSD, ALDE, PMP, UDMR și punctual USR spune că românii ar trebui scutiți de la plata unor facturi și contribuții în perioada următoare.

Nu cred să fi existat o mai mare rapiditate a Parlamentului României în adoptarea unor legi. De marți și până vineri au fost trecute acte normative care vizează milioane de români. Ele se referă la amânarea totală a ratelor la bănci. De asemenea, scutesc firme și persoane fizice de contribuții sociale. Ba, mai mult, intervin și-n relația cu furnizorii de utilități. Adică un număr de persoane pe care nu-l putem ști acum ar putea să nu mai plătească apă, curent, gaze, căldură, gunoi, cablu tv și internet câtă vreme este stare de urgență. Există condiția de a fi afectat direct sau indirect de criză și să pierzi măcar 15 la sută dintre banii pe care-i primeai.

Ce poate fi atât de rău, veți spune dacă milioanele de oameni afectați de oprirea bruscă a economiei nu vor mai fi puși să plătească diverse angarale care și așa le sufocau viața? Evident că e bine să nu plătești, dar rațiunea spune că pe termen lung te alegi cu ceva.

Economia României a scăzut cu undeva pe 30 la sută. O spun atât patronatele cât și premierul Orban. Va mai scădea, cu siguranță încă zece procente în perioada următoare. Cea mai mare dorință a patronilor acum este să mențină intrarea banilor în economie, să aibă o circulație care să-i ajute la supraviețuire. O tocmai asta s-a întâmplat în aceste zile. Banii au încetat să circule, deși lumea mai are încă ceva. Îți iei doar strictul necesar și restul ții la teșcherea. Iar acest este fix tipul de comportament generator de probleme.

Firmele care livrează apă, canal, internet, salubritatea sunt arterele sigure prin care astăzi mai circulă bani. Ele pot lua plăți, așa greu cum este zilele astea, și le pot distribui mai departe. Oamenii aceștia au furnizori, care la rândul lor au diverse legături în economie și cu toții au salarii de plătit. Dacă ei nu încasează, practic rupi un lanț sigur de circulație a banilor din România. Și duci spre criză financiară câteva sute de mii de oameni care respiră încă.

La fel, dacă adopți o reglementare care te scutește de orice plată în relația cu banca, așa cum este viziunea parlamentară, cine îți va finanța economia și mai ales statul care acum are nevoie de o grămadă de bani? Băncile nu sunt bogate pentru că stau pe un sac de bani, ci pentru că un sac de încasat.

În fine, pentru majoritatea celor care au căzut victime ale crizei, guvernul plătește șomajul tehnic. Iar multe firme vor primi și ajutoare de stat. Toate acestea sunt menite să te ajute la plata facturilor și a mâncării. Nu ne luăm bunuri scumpe sau neesentiale acum, dar încercăm să supraviețuim. Dacă mergem pe aceeași linie, multe companii o să moară și nu le mai învie nimic.

Există totuși și un lucru e de apreciat aici: scutirea de contribuții sociale. Sumele mari datorate statului pentru muncă trebuie păstrate și investite în economia reală.

În fine, dacă trec de CCR, legile vor ajunge la președintele Iohannis. Chiar sunt curios cum o să treacă președintele acest test.

Acest text a fost difuzat în Rațiunea Zilei la Europa FM

Salariile bugetarilor rămân intacte în criză

3 aprilie 2020 Cătălin Striblea 00:03:36 0 comentarii

Trebuie să vorbim despre salariile bugetarilor. Economia României s-a blocat și la doar câteva zile după începerea crizei a scăzut cu 30 la sută. O spune chiar premierul Orban. Ne apropiem de un milion de oameni care intră în șomaj tehnic, iar efortul este enorm pentru stat, mai ales că nu va ține doar o lună de zile. Numai pentru șomajul tehnic sunt alocate 4 miliarde de lei lunar. Iar pachetul de ajutor pentru economie este de 30 de miliarde de lei. Asta în condițiile în care ai și mai puține încasări la buget.

Multă lume se întreabă astăzi dacă micșorarea salariilor va fi simțită doar de cei de la privat, iar în condițiile unei economii pe avarii, salarile la stat vor rămâne întregi. Evident, întrebarea nu se referă la cei care se află în linia întâi a apărării împotriva epidemiei, ci la diversele instituții care alcătuiesc birocrația statului.

Există deja o frustrare majoră în societate față de faptul că salariile la stat sunt în medie mai mari decât cele de la privat. Și că multe locuri de muncă sunt bine plătite, dar au o eficiență redusă. Modelul de stat promovat de PSD în anii săi de guvernare a dus la o presiune imensă pe buget și a fost departe de a livra ceea ce lumea aștepta.

Ministrul Finanțelor a spus, ca o opinie personală, că aceste costuri ale crizei trebuie suportate de toată lumea, arătând un semnal politic. Ministrul Muncii, Violeta Alexandru a declarat joi, la România în Direct, că guvernul discută aceste lucruri. Doar că dl Câțu și-a luat declarația înapoi la 24 de ore spunând: ”Nu sunt luate în calcul tăieri de salarii și pensii”.

Rămâne așadar cum s-a stabilit, adică nu se face nimic. Declarația are mai curând iz electoral și nu vrea să deranjeze scorul PNL prin diverse sondaje.

Rațiunea spune însă că lucrurile nu pot continua așa. Și că guvernul doar trage de timp. Un aparat de stat ineficient, mai bine plătit decât restul țării și supradimensionat, nu poate rezista în această perioadă. Nici dacă România va împrumuta sume colosale ca să-l susțină.

Guvernul trebuie să alcătuiască un plan rapid de răspuns care să reducă cheltuielile bugetare și să îndrepte banii către zona din sănătate care are nevoie. Resursele sunt limitate, oamenii suferă, prioritatea este clară.

Nu militez pentru tăieri în bloc precum cele făcute de Traian Băsescu, dar încă avem timp să găsim un răspuns care să meargă de la taieri de sporuri, șomaj tehnic, reduceri salariale, până la desființarea unor posturi neesențiale. Culmea, în acest context avem șansa de-a ieși mai bine și mai pregătiți din criză. Totul este să avem niște politicieni curajoși. Or, deocamdată, nu e cazul și asta ne va costa pe toți.

Cine vorbește cu medicii demisionari?

2 aprilie 2020 Cătălin Striblea 00:03:49 0 comentarii

Trebuie să mă întorc astăzi la aceste știri care vin să ne înspăimânte și potrivit cărora unii medici și-ar abandona posturile în fața luptei cu boala. Veștile au venit de la Orăștie, Arad sau Timișoara. Nu ar fi trebuit să avem o dezbatere aici, dar nici să ignorăm ce ne transmit ei.

La Arad, 14 medici își dăduseră demisia până acum, iar peste 100 de colegi de-ai lor, asistente, infirmiere sau alți doctori și-au înaintat concedii. Mai sunt cazuri semnalate la Timișoara, unde la Spitalul CF, 13 persoane își dăduseră demisia, iar cei de la Orăștie care au plecat de pe secția ATI în timpul programului, sunt deja foarte cunoscuți.

Motivul este cunoscut și aproape imposibil de rezolvat, fără răbdare. Este vorba de lipsa de echipamente și lipsa de coerență a diverșilor manageri, în situații dificile. Medicii sunt oameni care au familii și la rândul lor tot din carne și oase sunt făcuți. Nu putem să le cerem mai mult decât am face noi. Și în niciun caz să le cerem să meargă acolo cu mâinile goale.

Nici măcar nu e vorba de supraviețuirea lor, ci de faptul că un medic răpus nu este cu nimic folositor societății. Îl pierdem și pe el, pierdem și bolnavii. Până astăzi în Italia, o țară care a fost ceva mai bine pregătită decât România, au murit 60 de medici. La noi 300 sunt deja infectati din lipsă de materiale și proceduri. Deocamdată din această situație este greu de ieșit.

Altceva mă îngrijorează însă și la asta ar trebui să reflectăm ceva mai mult. Ați remarcat că acestor oameni, care au temeri corecte și firești, nu li se adresează nimeni. De la înălțimea sa, președintele Iohannis le-a acordat în discursul de marți un minut în care a spus că li se va face instructaj și că vor primi materiale. Li se va face și vor primi, atât și la modul viitor și aproape imperfect. Pentru că boala este acum, nu în viitor.

Niciun cuvânt de empatie și de sprijin de la niciun lider politic sau medical. De asta au răzbătut în lume cuvintele șefului DSP Arad care-i certa pe medici că și-au ales prost profesia. Urât moment, în timp ce alte țări își aplaudă medicii. E adevărat, spre echilibru, că în alte țări nici nu auzi de părăsirea spitalului, ba dimpotrivă. Și ar trebui să mai spunem că vorbim de o minoritate, majoritatea rămânând la muncă.

Însă, dincolo de emoția pe care o stârnește acest moment, ce-ar putea face rațiunea ca să ne ajute? Trei lucruri clare și urgente.

Întâi de toate liderii politici și medicali să se adreseze corpului profesional direct, des și concret. Încrederea și coeziunea se mai și construiesc. Oamenii aceștia trebuie să înțeleagă că autoritatea le este aproape nu împotrivă și că face eforturi ca să le dea materialele necesare.

Doi: fără minciuni și omisiuni în ce privește rezervele. Doctorii și nu numai ei trebuie să știe ce resurse avem, cât ne țin și ce urmează să vină. Este esențial ca ei să-și poată face meseria.

Trei: numirea rapidă în fruntea corpurilor profesionale a celor în care breasla are încredere și-i urmează. Fiecare spital se bucură de oameni buni. Ei pot conduce.

Dacă toate acestea sunt făcute și lucrurile continuă, atunci cei care pleacă ar trebui să nu se întoarcă. Nu cred că le este profesia potrivită.

Cum a îmbolnăvit minciuna orașul Suceava

1 aprilie 2020 Cătălin Striblea 2 comentarii

Suceava este primul oraș închis în epoca modernă a României. Teoretic nu se intră și nu se iese din localitate. Este interzis să te deplasezi fără motiv pe stradă, așa cum este interzis să se desfășoare alte activități decât cele legate strict de traiul zilnic. În acest moment la Suceava sunt peste 600 de îmbolnăviri, dar o grămadă de teste sunt întârziate. Iar numărul de morți de la spitalul din Suceava a ajuns la 24, cu mențiunea că legătura lor cu boala este dezvăluită post-mortem.

Multă lume se întreabă dacă nu cumva aceste date au apărut doar ca urmare a unui desant al autorităților statului la Suceava. Toate ar fi ieșit la iveală, căci aici minciuna are picioare scurte. Doar că întârzierea ne-a costat grav.

Adevărul este substanța oricărei societăți. Orice ai spune, dacă nu e adevărat, va ține o vreme și apoi va crăpa. Unele minciuni pot să țină ani de zile, dar nu au nicio șansă până la capăt. Minciuna de la Suceava a ținut doar câteva zile. Efectele ai or să fie o dramă și un lucru greu de ținut sub control. O să suferim ult și cumplit.

Domnul Flutur, patronul județului, a numit ceea ce s-a întâmpla la Suceava un accident, apoi l-a redus la stadiul de incident. Declarațiile îi aparțin și sunt făcute într-un interviu pentru Digi 24. Doar că și aceasta este o minciună.

Pentru că ascultătorii România în Direct i-au adus aminte domnului Flutur de toate numirile politice din funcțiile de la DSP sau de la spital. Și-au adus aminte oamenii de șpaga pe care trebuie să o dai ca să te angajezi la spital și s-au vehiculat sume uimitoare. Și-au adus aminte de șpaga pe care trebuie să o dai pentru orice funcție la stat, acolo unde se câștigă mai bine, mult mai bine, decât în oricare altă parte de la privat.

Or, asta nu poate fi un accident, ci o minciună istorică. Una care ține de ani buni. Și care îi împinge și pe oamenii obișnuiți la a minți. Căci alături de neregulile de la Suceava, trebuie puse și toate minciunile celor care s-au întors din Italia și Spania și-au mințit doctorii îmbolnăvindu-i. Iar astăzi se minte în continuare și ne mințim unii pe alții, căci potrivit relatărilor celor care au sunat la România în Direct, deplasările în și dinspre Suceava, dar și cele din oraș par la fel de lesnicioase

Toate aceste minciuni legate între ele ne-au adus astăzi în acest punct de cotitură al existenței noastre. Și ce ne spune rațiunea acum? Ce ar fi de făcut?

Dincolo de respectarea la virgulă a tuturor regulilor care ne-au fost impuse, statul trebuie să iasă de aici cu câteva învățături majore. Și noi alături de el. Întâi de toate că adevărul este calea de reușită a oricărei lumi. Unde minți, lași loc de moarte. Apoi, când vom ieși din această nenorocire este obligatoriu să înțelegem că orice post la stat nu este un premiu, ci unul de responsabilitate socială. Pilele, piluțele, șpăgarii și tot neamul lor trebuie să ne lase în pace pentru că ne omoară în fel și chip. Dacă nici acum nu înțelegem drama pe care tot acest corp neprofesionist și politizat a creat-o, ne merităm soarta. Iar când adevărul ne va lumina, atunci și societatea se va îndrepta ușor-ușor pentru că vă avea exemplele bune. Altfel ne vom minți până ne vom termina.

Acest text este difuzat în Rațiune Zilei, rubrică la Europa FM în fiecare zi de la 17.30 și 7.30.