coronavirus | Striblea.ro

De ce a reînceput Iohannis campania electorală?

29 aprilie 2020 Cătălin Striblea 00:03:56 2 comentarii

E o surpriză pentru toată lumea că în plină pandemie avem lupte politice, dar președintele Iohannis a lansat două atacuri violente la adresa PSD în ultimele 24 de ore după acesta încercase câteva dintre șmecheriile obișnuite din Parlament. Ce se întâmplă?

Nu cred să-l fi văzut pe Klaus Iohannis într-un discurs mai violent la adresa PSD decât cel de miercuri la prânz . ”În timp ce noi, eu, Guvernul, celelalte autorități ne luptăm pentru viețile românilor, ne luptăm ca să scăpăm de această pandemie, PSD, marele PSD, se luptă în birourile secrete din Parlament ca sa dea Ardealul ungurilor.”

După ce ani de zile a suportat campanii în care era numit, ne-român element străin, acuzat de că e de altă religie sau trecut prin oricare alte injurii pentru lipsă de patriotism, doar pentru că este de altă etnie, Domnul Iohannis a prins cel mai potrivit prilej de răspuns. Din neglijență, prostie sau vreun târg politic dubios, PSD a scăpat o lege privind autonomia ținutului secuiesc, legea care a fost adoptată tacit.

Asta e o șmecherie inventată de Adrian Năstase, dar menținută de toate puterile, ca unele acte normative să treacă pe sub radar. Inițial, legea era menită să treacă legislație europeană, dar apoi a devenit o ocazie de târguri politice.

Pentru un partid cu iz profund naționalist, cum fost PSD-ul în ultimii ani, asta fost o greșeală. Din apărători ai românismului verde, ei au devenit aliații UDMR la ruperea țării. Domnul Iohannis doar a taxat cu voioșie și înverșunare toate mizeriile pe care le-a suportat ani de zile.

Și era și un moment prielnic. Discursul de marți, din conferința de presă, a fost presărat cu referiri la PSD. Dese, acestea vizau greaua moștenire lăsată de partidul condus odată de Liviu Dragnea. Iohannis le-a amintit tuturor că din cauza PSD nu avem nici materiale pentru pandemie, dar și visteria goală.

Greaua moștenire e o temă preferată a politicienilor români și o pisică aruncată în curtea vecină de câte ori a venit ocazia. Acum, de exemplu, domnul Iohannis a uitat că partidul său era la guvernare de ceva vreme înainte de pandemie, dar stocuri tot nu am avut.

Și a mai făcut domnul Iohannis o declarație care te face să ridici o sprânceană. ”este cu totul și cu totul altceva decât pe vremea guvernelor pesediste, când eu spuneam una, ei făceau alta și a pierdut România. ” Păi asta este exact democrația și nu ar trebui să ne mirăm de ea, chiar când nu ne convine.

De ce totuși această reînviere a agendei politice? Odată pentru că orice partid aflat la guvernare în mijlocul unei crize pierde în sondaje. E firesc, deși echipa Orban pare că s-a descurcat onorabil în această nenorocire. Dar, al doilea motiv este că PSD rămâne la fel de toxic. Chiar când toată lumea era cu ochii pe pandemie, prin comisia juridică de la cameră era trecută o lege care le dădea voie aleșilor locali incompatibili, peste 1000, să mai poată candida o dată. În pandemie ca hoții, cum ar veni. Adăugați valul de legi populiste în care PSD pune în sarcina guvernului tot felul de plăți, dar fără a indica de unde banii. Iată, legea decontării chiriilor care trebuie plătite de fisc.

Concluzia? Alegerile sunt necesare. Anticipate nu mai pot avea loc, le așteptăm pe cele la termen. Cum PNL va ieși slăbit din criză , Iohannis trage tare acum și profită de toate combinațiile PSD pentru a ține scorul egal. Și tot așa, până la toamnă.

Trebuie să pregătim reînceperea școlii. Copiii vor merge la școală, mai devreme sau mai târziu.

27 aprilie 2020 Cătălin Striblea 2 comentarii

Trebuie să începem să acceptăm ideea că la un moment dat copiii se vor întoarce la școală. Și să începem să pregătim acel moment și mental, dar și logistic. Căci se vor întoarce într-o școală complet diferită. Așadar, care sunt perspectivele?

Până la această oră nu este luată o decizie, dar ea va apărea în zilele următoare funcție de evoluția numărului de îmbolnăviri. Statul român analizează două scenarii în ce privește viitorul anului școlar. Primul dintre ele are în vedere închiderea anului școlar, doar cu ore online. Al doilea caută o modalitate de întoarcere fizică a copiilor în școli.

Ministrul Educației a anunțat că va hotărî doar după consultarea specialiștilor din Ministerul Sănătății. Secretarul de stat, Horațiu Moldovan spune că o decizie nu s-a luat până acum. Dar premierul Orban a declarat joi că după data de 15 mai copiii și cadrele didactice vor primi măști gratuit, dând de înțeles astfel că mai devreme sau mai târziu, o parte din copii vor ajunge școală.

Măsurii i se opune deja primarul capitalei, Gabriela Firea, care spune că imaginea unor copii cu mască este sfâșietoare și că prin natura lor copiii nu pot respecta măsurile de distanțare socială. Alte mesaje emoționale circulă pe diverse forumuri de părinți și avertizează asupra lipsei de protecție pentru profesorii bolnavi sau asupra posibilității ca virusul să fie transportat de copii.

În același timp, oficiali din ministerul educației spun sub anonimat că există și o presiune constantă pentru redeschiderea școlii, mai ales din partea părinților care, odată chemați la muncă, nu vor mai avea cu cine lăsa copiii acasă.

Ce știm clar în acest moment este că o decizie nu a fost luată, dar că ministrul educației le-a cerut celor de la interne și de la sănătate un plan de reintrare în școală pe care cei doi să și-l asume. Adică se așteaptă o decizie din partea Grupului de Comunicare strategică. Cel mai probabil, problema va ajunge pe masa președintelui, care a avut cel puțin o întâlnire cu ministrul educației pe această temă. Este clar, însă, că România va urmări și ce se întâmplă în alte state europene. De exemplu, Franța a anunțat că va redeschide școlile, dar cu clasele împărțite în două și cu măsuri stricte. La fel au procedat Germania și țările nordice. Italia și Spania se opun.

Recunosc că ceea ce vă propun eu astăzi este extrem de dificil. Vlad Petreanu chiar mi-a spus la un moment dat că argumentația mea este inutilă. Este reflexul nostru de bază să ne apărăm copiii. Știți prea bine că senzația de grijă nu ne părăsește niciodată.

Chiar dacă știm astăzi că ei, copiii, sunt cel mai puțin afectați de boală, nu ai vreau ca al tău să fie excepția. Știu că e greu pentru că ei nu pot respecta reguli. Și, dacă există un stat care este puțin spre deloc înclinat spre reguli și pregătire, atunci România este acela.

Eu vă spun că trebuie să acceptăm ca elevii să se întoarcă treptat, gradual și cu măsuri stricte în școlile din România. Întâi elevii mai mari și mai responsabili, împărțiți în grupe, apoi pe măsură ce va trece timpul și ceilalți. Știu că e greu să găsești o soluție la miliardele de probleme începând de la distanțare socială, la măști, la băi murdare sau inexistente sau la navetă.

Dar adevărul pe care-l știți în sufletele voastre este unul singur și trebuie doar să-l acceptați: această boală este aici cu noi pentru totdeauna. Ea nu va dispărea într-o zi și totul va reveni la normal. Acest lucru nu se va mai întâmpla niciodată. Viața pe care ați avut-o până în ianuarie 2020 nu mai există. Iar dacă va reveni vreodată, va reveni cu obiceiuri noi.

Toți cei care ne conduc astăzi, mințile luminate ale planetei spun un singur lucru: trebuie să învățăm să trăim cu virusul. Adică el va fi prezent în viața noastră până când ne vom imuniza cu toții și atunci trebuie să știm să trăim cu el. Va fi ca gripa, doar că mai periculos.

Știu că așteptați un vaccin. Acesta va veni sau nu, dar clar este că nu va veni acum. Chiar dacă resursele omenirii sunt îndreptate în această direcție și apare imediat, pe loc, producerea a miliarde de doze de vaccin și distribuirea lor va dura ani buni. Să admitem acest lucru.

Iar dacă acest vaccin nu va veni? Vedeți că încă bâjbăim după un tratament. Cât timp sunteți dispuși să-i mai ținem în casă și să ne oprim viețile?

Trebuie să admiteți că mai devreme sau mai târziu, copiii vor trebui să revină la școală. Și că acest lucru se va întâmpla chiar când virusul este încă activ.

Așadar, ceea ce avem de făcut este de fapt resetarea modului nostru de gândire. Cu atât mai mult să învățăm noua generație să trăiască cu acest pericol toată viața. Așa cum am învățat să trăim cu gripa sau că trebuie să ne spălăm pe dinți sau să ne uităm în stânga când trecem strada, așa va trebui să-i învățăm să se apere de boală.

Trebuie să le facem noi reflexe în care să se atingă mai puțin, să stea mai departe unul de altul, trebui să regândim programele școlare, trebuie să regândim spațiile, trebuie să afle care sunt noile norme sociale: de la spălat pe mâini insistent, la purtat mască. Și trebuie să ne determinăm guvernele să facă odată curat în școlile astea.

Cred că suntem destul de creativi ca să facem treaba asta. Iată un model din Franța: jumătate dintre copii la școală, jumătate studiu online acasă. Ore mai scurte și mai puține. Sau o parte la școală, o parte online și cealaltă parte studiu individual. Știu că vă cer o schimbare, cea mai grea schimbare din viața noastră, dar, ce să vezi, viața noastră nu mai e cum a fost.

Și, încă o dată, ca să fie cât se poate de clar. Școala nu poate începe acum. Poate nici în iunie, după ce spălăm și curățăm tot. Dar în septembrie, cel mai târziu, va trebui să ne întâlnim. Cu grupe mai mici, cu ore online, cu studiu individual. Așadar așteptăm, gândim, ne luăm măsuri și apoi ne facem curaj.

România o să fie noua Grecie

24 aprilie 2020 Cătălin Striblea 00:03:56 7 comentarii

România are cea mai proastă perspectivă economică din tot blocul Uniunii Europene, și nici relaxarea din 15 mai nu ne ajută foarte tare. Pregătiți-vă pentru impact și, pe alocuri, chiar pentru sărăcire.

Eurostat ne-a spus în urmă cu câteva zile că România are cel mai mare deficit din Uniunea Europeană. Nu mai puțin de 4,6 la sută, cu patru puncte mai mult decât deficitul mediu al Uniunii Europene. Și asta era pentru anul trecut. Știți că, acum, după măsurile guvernamentale de răspuns la criză, deficitul declarat oficial va fi de 6,7 la sută.

Adevărul este că el s-ar putea să ajungă la opt procente și asta ne-o spune una dintre cele trei mari agenții de rating, Fitch, care ne-a pus pe o treaptă mai jos decât eram. Și doar cu una deasupra categoriei care nu recomandă investiții în țara cu pricina. Agenția spune oricum de doi ani că România merge spre rău până în anii 2021 și chiar 2022.

Dar asta nu e tot. Un raport al OECD, Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare economică spune că dintre toate țările din regiune, România va fi lovită cel mai greu, deoarece are economia integrată în lanțurile de furnizare mondială. Dar și pentru că exporturile noastre au picat spun ei. Ar mai fi ceva, nu mai primim nici bani din străinătate care să susțină consumul.

Și nu vă uitați doar la criza de acum. România stă pe cele mai proaste baze economice de ani buni. Mai precis de când PSD a considerat că țara se poate dezvolta doar pe datorie. Ceea ce este adevărat doar dacă faci datorii ca să investești. În spitale, autostrăzi, infrastructură critică, digitalizare și așa mai departe. Doar că România s-a împrumutat să plătească salarii și pensii.

A fost singura politică: aceea de a arunca bani într-o parte a populației care a stimulat consumul și care a dus la o creștere economică falsă. Ne-am îndatorat pe toate părțile, am mâncat și am băut, avem televizoare și mașini și cea mai neagră perspectivă în față. Dacă vă spun acum că România a devenit noua Grecie, poate o să ridicați o sprânceană, dar în curând o să simțim asta.

De altfel, sectorul bugetar a urcat constat ca număr și numai în ultimii patru ani cu încă 62 de mii de persoane. În medie, la stat se câștigă cu 50 la sută mai mult ca la privat. Adăugați pensiile care se indexează cu rata inflației și cele speciale care de când cu pandemia ne-au mai costat încă 2,45 de miliarde de lei.

Sunt exact sectoarele în care și actualul guvern a refuzat să facă ceva, chiar și-n criză, confruntat cu o dilemă economică și una politică. Cea economică spune că doar acești oameni mai susțin economia cu o brumă de consum, iar cea politică e legată de voturi. Așa c-a ales să se împrumute la orice cost.

Ce o să urmeze? Economia va mai supraviețui o vreme, cât vor veni bani europeni, după care lumea se va feri să mai investească și să mai aducă bani aici. Iar guvernul, oricare ar fi, va avea de ales: inflație sau concedieri. Poate mariri de taxe, dar nimic ne popular înainte de alegeri. Am renunțat după atâția ani să mai cred că cineva va reveni la un program de investiții publice majore, singura soluție pe termen lung. Și încă nu am scăpat de COVID. Așa că pregătiți-vă de impact!

Un scenariu bun și două proaste pentru „viața împreună cu virusul”

23 aprilie 2020 Cătălin Striblea 00:03:25 0 comentarii

O idee începe să capete din ce în ce mai mult contur în toate statele cu care suntem aliați. ”Va trebui să învățăm să trăim cu virusul”, ni se spune din mai multe direcții. Ce înseamnă asta și ce consecințe majore va avea în viața noastră?

Mesaje similare vin dinspre diverse democrații occidentale. Premierul Franței, cancelarul Germaniei, președintele Iohannis vorbesc despre relaxarea restricțiilor, dar ne spun și despre faptul că virusul va rămâne în viața noastră. Sunt și zone mari ale populației care-și asumă acest lucru: vezi de exemplu protestele din America, acolo unde oamenii cer să muncească în ciuda bolii.

Nu știm ce va urma în viața noastră, dar putem să bănuim ce se va întâmpla până la apariția unui vaccin sau a unui tratament universal care va transforma această boală într-o răceală mai puțin mortală. Până când imunizarea nu va fi realizată, toate aceste măsuri restrictive vor fi în vigoare, mai mult sau mai puțin, mai des sau mai rar, vor apărea și vor dispărea.

Asta înseamnă că ne vom așeza viața în funcție de ele. De exemplu o să mergem mai rar la restaurant și nu ca să ne vedem cu prietenii, ci doar să mâncăm la distanță unii de alții. Vom căuta mereu măști și produse de curățat pe mâini. Vom evita aglomerația. Vom fi îngrijorați de cum și câți copii merg la școală. Vom călători mai greu. Iar moarte va fi vizibilă mai des. De asta ne vom drămui cu atenție banii.

Dar toate astea înseamnă o schimbare înceată și mult mai profundă în viața noastră. Un grup de analiză care de 60 de ani se ocupă de democrațiile occidentale și susține întâietatea acestora în fața altor sisteme politice, Atlantic Council, a făcut o analiză pe trei scenarii ale lumii viitoare. Ele sunt prezentate de publicația Politico.

Primul scenariu vorbește de obstacolele majore pentru revenirea economică a celor trei blocuri politice, Statele Unite, China și Uniunea Europeană. Efectele crizei se vor simți vreme de un deceniu, iar globalizarea nu va fi o opțiune. Adăugați aici o întârziere a vaccinului. Iar asta înseamnă o sărăcire a clasei mijlocii, dar și un impact uriaș asupra celor deja săraci.

Al doilea scenariu presupune că statul chinez se mișcă mai repede decât noi toți, recuperează economic și că are metode de tratament mai bune. Metodele sale de lucru și politica sa vor fi acceptate de tot mai multe state ale lumii care vor avea nevoie de un furnizor de produse ieftine.

În fine, al treilea scenariu și singurul favorabil modului nostru de viață este numit Noua Renaștere și are în vedere o revenire economică rapidă Statelor Unite. Completat cu găsirea unui vaccin și distribuirea sa în lume de către statele bogate, acesta ar asigura supremația modului nostru actual de viață. Și ar duce, în plus, la realizarea unei super-agenții mondiale de supraveghere a acestui tip de boli.

Doar că fiecare variantă de aici ar putea merge prost. Inclusiv să nu avem vreodată vaccin. Iar asta înseamnă că boala va fi mereu cu noi, ca gripa. Doar că mai mortală. Ceea ce este, de fapt, și soluția românească după data de 15 mai. Așa că aveți grijă și respectați toate regulile.

Pacientul Pimen și de ce sănătatea nu este echitabilă în România

22 aprilie 2020 Cătălin Striblea 00:03:53 2 comentarii

Arhiepiscopul Sucevei, Pimen, bolnav de COVID-19 a fost mutat din spitalul de la Suceava în Institutul Matei Balș de la București. Spitalul de la Suceava funcționează la doar 60 la sută din capacitate după ce sute de cadre medicale s-au îmbolnăvit. Șeful militar al spitalului spune că ”nu puteam risca în cazul unui bolnav de 90 de ani,” cu simptome medii spre severe. De asemenea, au existat cereri pentru mutare din partea apropiaților arhiepiscopului, dar și a Mitropoliei Moldovei.

Transportul s-a făcut cu un elicopter SMURD, alături de un bărbat de 47 de ani, aflat în stare gravă. Nu este primul astfel de transfer. Alți pacienți au fost duși la alte spitale din țară.

Problema este că în același spital fără condiții au murit până acum 94 de oameni, iar 16 dintre ei aveau peste 75 de ani. Întrebarea care se pune este dacă ar fi putut fi salvați în cazul unui transfer către o unitate mai bună? Și dacă da, de ce nu s-a întâmplat?

Statul român acordă un tratament special demnitarilor, prin lege, fiind pregătite paturi pentru miniștri, președinte, dar și parlamentari la Spitalul Militar. Nu este cazul lui Pimen, dar el este un înalt ierarh ortodox. Mai mult, instituția sa a donat 100 de mii de euro și două ventilatoare chiar spitalului din Suceava. El este văzut ca o personalitate locală. Un om cu acces și influență, în ciuda unui dosar de colaborator al securității.

Sigur, medicii români nu au fost puși în situația de a alege pe cine să salveze. Încă rezistă spitalele. De asta decizia de a trata mai bine un pacient este greu atacabilă. Fiecare viață trebuie salvată. Și fiecare dintre noi își alege medicul, să nu fim ipocriți.

Ea ne spune însă mai multe despre o tară a a sistemului public de sănătate. Deși accesul este egal, la contribuții egale procentual, fiecare are acces la resurse medicale pe baza influenței și puterii sale. Nu la actul medical, căci medicii, sunt convins, acordă aceleași șanse oamenilor. Resursele diferă.

Noi avem un sistem solidar, dar am construit un acces capitalist la el în ultimii ani. Și nu pe baza muncii și a banilor, ci pe baza apartenenței la partid, la instituție sau la elita conducătoare. E un sistem cu trepte diferite de influență, deși legal el ar trebui să fie egal.

Iar asta se întâmplă pentru c-am interzis ca o parte din bani să meargă la privat. Dacă exista această alternativă, ca o parte din asigurarea noastră să meargă la un sistem privat, ba să și mai putem adăuga, raporturile ar fi fost schimbate. Accesul natural diferențiat la sănătate s-ar fi făcut firesc, potrivit puterii fiecăruia. Rămânând ca sistemul public să asigure egalitatea de acces și tratament pentru toată lumea care l-ar fi folosit în limitele contribuțiilor noastre.

Acum contribuim toți în egal procent și primim în funcție de scara socială. Iar cu puține luni în urmă, am avut iarăși o opoziție la această reformă. Dovada că lucrurile se pot așeza mai bine este chiar elicopterul care nu se ridică pentru toată lumea.

„Va trebui să învățăm să trăim cu virusul.” Acesta este planul.

21 aprilie 2020 Cătălin Striblea 0 comentarii

Pentru prima dată după aproape două luni, președintele Iohannis ne-a spus cât va mai dura treaba asta: până pe 15 mai. Doar că nu aceast e întrebarea, ci cum va arăta viața noastră după acea dată.

Președintele a rostit un discurs în care și-a asumat coordonarea întregii crize. Și ne-a îndemnat să ascultăm doar măsurile pe care le va comunica el sau guvernul. A repudiat, astfel, pe alocuri violent, planul prezentat sub emblema Institutului Balș de profesorul Streinu-Cercel. Acesta prezenta atât soluții sanitare cât și economice, iar unele dintre ele au scandalizat populația. E vorba de separarea celor de peste 65 de ani de restul populației, dar și neplata taxelor. Întreg planul este aici, vă las mai jos doar unfragment din măsurile economice, care sunt, totuși, exagerate.

„Se impune formare unui Guvern anti-Pandemic sau a unui Minister intersectorial Pandemic care va elabora și pune în funcție planul anti-pandemic.

TVA-ul va fi oprit

Taxele vor fi suspendate pentru toată lumea

Industria alimentară va funcționa non-stop.

Regiile Apă/Canal, Electrica, Salubrizare, etc vor funcționa non-stop.

Toate costurile vor fi decontate de Stat NU de cetățeni. Aici intervine Fondul de Rezervă al Țării.”

Dincolo de asta, președintele nu a spus care vor fi măsurile de relaxare. Totuși pentru fiecare dintre noi este la fel de important să știm ce se va întâmpla din 15 mai. Sau ce s-ar putea întâmpla. Și dacă nu avem răspunsuri de la București, atunci trebuie să le căutăm în altă parte.

România nu este singura țară care se confruntă cu diverse propuneri. În Statele Unite avem mitinguri încurajate de președintele Trump. Oamenii vor să muncească, guvernatorii se opun. În Franța, există un plan care va începe din 11 mai. „Va trebui să învățăm să trăim cu virusul,” spune premierul Franței. Iată și câteva idei din plan.

Un prim element va fi continuarea respectarii „gesturilor de bariera” precum distantarea sociala, ce va fi insotita de generalizarea purtarii mastilor in public. Purtarea mastilor va deveni probabil obligatorie in mijloacele de transport in comun.

Anticipand impunerea unei astfel de obligatii, primarul Parisului, Anne Hidalgo, a anuntat distribuirea gratuita in farmaciile din capitala a 500.000 de masti din panza lavabile spre sfarsitul lunii aprilie si a peste 2 milioane in luna mai.

Dar până la urmă cum vom ieși de aici și pentru ce trebuie să ne pregătim? Care sunt cele mai vehiculate ipoteze în democrațiile lumii?

În aprilie-mai vom vedea numărul cazurilor înmulțindu-se la un nivel pe care cu greu îl putem prognoza. Este clar că în ciuda diverselor măsuri de carantină, virusul progresează fie mai lent, fie mai repede. Este posibil ca sistemele noastre sanitare să fie întinse dincolo de puterile lor. În ciuda măsurilor statelor, vor trebui luate decizii grele care țin de viața oamenilor, în continuare. De viața și de moartea oamenilor. Trebuie să ne obișniuim cu acest lucru.

Din punct de vedere economic, industriile care produc bunuri sanitare continuă să fie cele mai presate. Fabricile de materiale sanitare vor angaja sute de oameni pentru a putea face față cererii intense. Diverse companii vor fi reorganizate pentru a produce lucruri necesare, iar altele pur și simplu nu-și vor mai găsi utilitatea.

Între timp inegalitățile se vor accentua și cel mai mult vor suferi oamenii care câștigă bani puțini. În dreptul lor va fi decontat această criză, ca de obicei. Al doilea grav loviți vor fi antreprenorii. Cei care au fondat mici companii, cu puțini angajați, dar care ofereau servicii sau lucruri inovative. Vor crește presiunile sociale asupra guvernelor ca să oprească o parte dintre dări, dar și o parte dintre ratele pe care le datorăm băncilor.

Vârful crizei de sănătate va dura încă o lună. După care va începe presiunea pentru ca măsurile de carantină să se îndulcească. Totuși cum se va sfârși această poveste? Totul depinde capacitatea statelor de-a produce materiale sanitare și cele care vor salva vieți. Iar de aici avem trei scenarii.

Primul este cel al răspunsului perfect. În care statele lumii găsesc un răspuns comun și au destule materiale și carantina este respectată, iar virusul poate fi învins în mai multe locuri deodată. Dar dacă există un singur loc unde va supraviețui, atunci este acest scenariu nu este posibil.

Al doilea este scenariul imunizării turmei, așa cum se întâmplă acum, mai încet sau mai repede. Impactul va fi devastator pentru că asta poate lăsa în urmă sute de mii morți, un lucru de negândit în societatea actuală. Dramele umane și economice vor fi atât de mari, încât cu greu ne vom putea recupera.

Al treilea scenariu este cel în care statele încearcă să oprească răspândirea cu măsuri mai dure sau mai puțin dure. Sau cu unele care durează mai mult sau mai puțin. Acesta este scenariul ideal pentru că ne dă timp. Unii oameni se vor imuniza. O dată la două luni economia va primi un pic de respiro, și, poate un vaccin va apărea. Orice așteptare mai devreme de un an și jumătate este nerealistă, însă. Chiar dacă un vaccin va fi găsit, testat, va da rezultate acceptabile și nu va avea reacții adverse masive, tot va trebui să așteptăm producerea sa. Apoi distribuția și imunizarea unei planete vor fi o muncă colosală.

Iar când o să ajungem la acest punct, lucrurile vor și mai complicate. Va fi nevoie de sume enorme de bani ca economia să fie repornită. Altele vor trebui să fie distribuite pentru ajutoare sociale. O parte din acești bani au fost deja alocați de guvernele lumii. Statele vor trebui să aibă un aparat imens de comunicare și să ia decizii prin care să fie restabilită încrederea. Problemele sociale și economice care vor apărea vor fi atât de mari încât ne va lua ani buni ca să le reparăm.

Vor exista, însă și lucruri pozitive. Actuala stare de lucruri va reseta relațiile dintre anumite state și va reașeza prioritatea problemelor. Dacă până acum geopolitica era pe primul loc, colaborarea sanitară va avea prioritate. Contraterorismul și investițiile militare vor scădea în amploare. Statele vor fi obligate în viitorul deceniu să ia măsuri sanitare. Cine nu intră în acest joc va pierde alegerile. Mecanismele de suraveghere a bolilor și răspunsul sanitar de urgență vor fi o priorite mondială. Și de asemenea vom asista la relocarea unor industrii. Vom primi, însă, și un spirit comunitar mai puternic.

Asta va fi însă mai târziu. Ce avem de făcut până atunci, însă.

Să respectăm tot ce spun acești oameni care ne conduc. Să nu le îngreunăm treaba pe care o fac, de la supraveghere, la limitarea numărului de cazuri.

Statele trebuie să îndrepte resursele disponibile pentru materiale sanitare și medicamente.

De asemenea, guvernele sunt obligate să caute activ soluții de producere a materialelor sanitare, oricât de fanteziste ar părea.

Trebuie împărțiți rapid banii care vor ajunge în economii.

Băncile trebuie protejate în această situație pentru că prin ele vor rezolva situțiile ulterioare. Falimentul acestora și pierderea banilor populației va dezintegra societatea.

Găsirea unor măsuri de protecție și încurajare a ramurilor economice care devin de urgență națională: alimentație, sănătate, furnizare de energie, internet și nu îngenuncherea lor și mai puternică.

Pregătirea unui răspuns la probleme sociale, mai ales financiare ale populației, situație care vă apărea într-un timp relativ scurt.

Deocamdată aici suntem, vedem ce se întâmplă mai departe.

Resetarea României ar trebui să fie o credință, domnule Iohannis!

17 aprilie 2020 Cătălin Striblea 00:03:39 0 comentarii

Este timpul să vorbim de restarea României, așa cum a spus președintele. Mari și spectaculoase cuvinte. Și care sunt rostite de fiecare dată când o nenorocire lovește România. Măcar de data asta o să se întâmple?

Imediat după ce Parlamentul a votat condiționat prelungirea stării de urgență, președintele Iohannis a rostit cel mai dur discurs politic de la începutul crize. Acesta viza coaliția PSD-ALDE, Pro România, UDMR. Președintele spune că România trebuie să scape de politicieni iresponsabili. A numit majoritatea din Parlament drept nelegitimă și a spus că ”E inacceptabil și revoltător să-i vedem dând lecții azi pe cei care au lăsat spitalele fără resurse, au distrus sistematic sisteme întregi.” Apoi a adăugat că acest efort de corectare a vechilor erori va continua accelerat după criză.

”Această criză ne-a dat lecții dureroase, care trebuie însușite, despre nevoia de a întări statul, despre nevoia stringentă de a restructura serviciile publice pentru a elimina clientelismul și de a susține zonele care alcătuiesc fundamentul unui stat funcțional, aflat realmente în slujba cetățeanului. Pentru a putea progresa și a recupera din pagubele grave produse de epidemie, resetarea României este acum mai necesară și mai urgentă decât oricând.”

Mă bucur că domnul președinte Iohannis a ajuns la concluzia noastră că azi plătim 30 de ani de greșeli, de politicianism, de pile. Modul de a face politică din România ne-a transformat într-un stat slab, vulnerabil, putred de corupție și din care, vorba unuia dintre vorbitorii României în Direct, lumea a plecat fugind. PSD și aliații au desăvârșit această stare, dar nu singuri.

Mă bucur că vede toate aceste lucruri în cel de al 12-lea, dacă nu al 13-lea ceas. Și că este dispus din nou să ne îndrepte după această dramă. Bunele intenții sunt valoroase. Dar de fiecare dată când are acest gând să se uite la propriul guvern care face acorduri electorale cu Biserica încălcând recomandările sale. Sau să vadă că același guvern se ferește să deranjeze aparatul bugetar, acolo unde se concentrează cea mai mare povară a statului român, dar și toată pilăraia de partid. Și să se dea un pas mai în spate să se uite la vizita sa la Suceava când a dat binecuvântarea directorului Râmbu, la spitalul de sub pulpana jupânului Flutur.

Spre lauda sa, domnul Iohannis a ținut drept cârma în aceste luni și și-a asumat această criză. Nu a fugit, nu s-a ascuns, a impus măsuri corecte. Dar mereu trebuie să știe că schimbarea îi privește și pe ai lui, nu numai pe ceilalți. Și că aceasta e o schimbare profundă, a unui mod vechi de a face politică cu aranjamente și compromisuri de suprafață, cu unul în care să pornim o țară modernă.

Da, domnule Iohannis, după 30 de ani e timpul să vină o altă generație de politicieni. Ca în orice criză, și în aceasta este ascunsă o oportunitate. Condusă corect, România are o șansă uriașă. Se poate despovăra de instituții inutile, poate să se lipsească de clientela de partid, poate face loc unor oameni noi. România poate renunța la finanțarea unui uriaș aparat bugetar pentru a băga banii în infrastructură critică.

Domnul Iohannis nu mai are nicio miză electorală. Se poate desprinde cu ușurință și fără suferințe de partidul care l-a propulsat. E o șansă suplimentară. Cu o condiție: tot ce-a spus să nu fie un discurs, ci o credință!

Adevăratul Big Brother a venit să se bată cu Coronavirusul. Îl primiți?

15 aprilie 2020 Cătălin Striblea 0 comentarii

Big Brother a venit în cea mai supărătoare formă a sa, iar noi trebuie să dăm un răspuns care să fie foarte clar. Îl vom accepta în viața noastră ca să salvăm acum cât mai mulți oameni sau îl respingem și ne bazăm pe ce știm în materie de combatere a epidemiilor?

Știrea este cât se poate de clară. Apple Și Google pun la cale o tehnologie prin care să poată fi urmărite mai ușor persoanele care au fost infectate cu coronavirus sau sunt suspecte de a fi infectate. Tehnologia, sub forma unei aplicații, lasă cele două companii și autoritățile să vadă toate persoanele care au fost în preajma unei persoane infectate sau suspecte. Toate aceste date dintr-un perimetru sunt recoltate și apoi trimise autorităților care-i pot avertiza pe cei aflați în pericol.

Tehnologia nu ar fi obligatorie, ci voluntară. Adică, odată ce aplicația va exista, fiecare dintre noi are posibilitatea de a o pune pe telefonul său. De aici și cooperarea între cei doi giganți. Mai toate telefoanele lumii folosesc iOS sau Android. Tehnic, acum vor coopera pentrua face schimb de informații pentru că într-o aglomeare urbană ei dețin cele mai multe date.

Cum ar funcționa această tehnologie? Un lucru pe care eu îl aflu acum este că telefoanele dintr-o anumită zonă comunică între ele cu o tehnologie care se numește BTLE. Adică semnalează unul altuia că se află în zonă. Își trimit ”tichete” după cum spun specialiștii cu ajutorul unui cod. Codul acesta se schimbă la fiecare 15 minute ca să nu fii cumva urmărit de un hacker. Ce vor să facă acum Apple și Google este să stocheze în fiecarte telefon această interacțiune dintr-o perioadă de măcar 14 zile. Adică telefonul tău va face o listă în care se vor afla toate telefoanele pe care le-a întâlnit în ultimele două săptămâni.

Să spunem că te îmbolnăvești. De bună voie ar trebui să introduci în aplicația pusă la dispoziție de Apple Și Google această informație. Companiile îi vor avertiza pe cei care s-au întâlnit cu tine și nică măcar nu știu că au fost în apropierea unui bolnav de COVID. Tu nici nu trebuie să știi cine sunt acești oameni. Și nici ei nu vor ști cine ești tu. Un sistem similar se folosește deja în Singapore.

Desigur, întrebarea evidentă este dacă nu cumva acest sistem încalcă un drepturi și libertăți cetățenești. Mai ales dacă datele intră în posesia statului, iar noi trebuie să ne așteptăm că ele vor intra. Cele două companii spun că nu trebuie să ne temem prea tare și ne dau câteva argumente.

În primul rând sistemul este voluntar. Nu te obligă nimeni să-l ai pe telefon. În al doilea rând, tu nu știi datele celor din zonă și nici ei pe ale tale. Nu vor fi colectate date personale sau de locație. Nu vei ști cine este bolnavul de COVID. La datele tale vor avea acces doar autoritățile.

Guvernul american a spus că va analiza soluția. Trump a numit-o interesantă. Ea ar avea aplicabilitate și mai bună în Europa, acolo unde 27 de state, deși parte a aceluiași sistem, au politici diferite de apărare a sănătății, dar și și practici diferite de protejare a vieții private.

Există și câteva aspecte tehnice mai greu de gestionat, inclusiv cantitatea de date colecționate care e prea mare pentru un telefon obișnuit. De asta una dintre temeri este că se vor colecționa chiar date GPS, dar deocamdată este doar o propunere.

Ce aveți acum de făcut este să vă gândiți dacă un astfel e de instrument, cu siguranță util, este acceptabil în viețile noastre. Și când o facem. Mai ales că sunt convins că cele două mari companii pot să ni-l pună la dispoziție în câteva zile.

Președintele întărește restricțiile. Cum rămâne cu economia?

15 aprilie 2020 Cătălin Striblea 00:04:02 0 comentarii

Este timpul să vorbim despre gestiunea așteptărilor. Acesta este cel mai complicat lucru pe care un politician îl are de făcut astăzi și unul după care a au ajuns să se conducă clase politice întregi. Or, tocmai la așteptările unei mari părți a populației, nu răspuns nicio secundă președintele Iohannis în discursul său de prelungire a stării de urgență.

Președintele a rostit un discurs apăsat, dur și care nu a lăsat loc de nuanțe. Restricțiile trebuie prelungite pentru că România încă nu a ajuns pe vârful valului și pentru că, dacă nu o facem, mai mulți oameni vor muri. De altfel, președintele a avut un cuvânt special pentru cei care au pierit și familiile lor, accentuând și mai mult dramatismul situației.

Discursul a fost presărat cu avertizări, dar și amenințări la adresa celor care nu-și fac treaba. Și a anunțat că deciziile de înlocuire ale celor cu funcții vor fi luate de acum cu viteză sporită.

Klaus Iohannis a adăugat și o frază pentru politicienii care pun presiune pentru redeschiderea economie. O astfel de decizie va duce la sporirea vertiginoasă a numărului de cazuri. Nu i-a numit, dar toată lumea știe că răspunsul era pentru Călin Popescu Tăriceanu, Victor Ponta și compania care condiționează votarea stării de urgență.

Și aici ajungem la gestiunea așteptărilor. Cei numiți mai sus profită de o presiune a societății în care majoritatea nu sunt bolnavi, dar sunt din ce în ce mai săraci. Afaceri oprite, oameni în șomaj, oameni cu salarile diminuate, toți au nevoie să se întoarcă la treabă. Cei mai mulți nu au bolnavi sau morți în familie.

Mai mult, ei văd că state cu probleme mult mai mari au luat decizii calculate și treptate de deschidere a economiei. Spania, cu sute de morți pe zi, se grăbește. Austria redeschide magazine, Franța are un plan pentru luna mai. România are o promisiune de ajutor, dar care e pusă în practică șchiop. Și atunci toată lumea se întreabă: cât ne mai ții așa? Iar așteptarea era ca toată treaba asta să aibă și un final. La această așteptare președintele a avut un răspuns fără echivoc

”Toți vrem să ne recâștigăm viața, dar cât de repede se întâmplă depinde doar de respectarea restricțiilor. Sunt măsuri care salvează vieți”

În niciun caz, Klaus Iohannis nu gestionează așteptările celor care pun presiune. E mai fricos sau mai responsabil? Cred că niciuna nici alta. Rațiunea spune că președintele știe că are sub el un stat incompetent, slab, fără resurse și corupt. Și că dacă scapă boala din mână, numărul de morți va fi cumplit. Alege să mai strângă cureaua o lună pentru că altfel efectele ar putea fi dramatice.

Decizia este corectă, dar cu un singur amendament. Ea va avea valoare doar când guvernul său va începe să miște în plan economic. Când banii vor ajunge la firme, când sistemele de întrajutorare vor funcționa, când patronii vor primi un respiro. Și când povara bugetară va fi împărțită. Dar, deocamdată, tot ce știm este că guvernul s-a răzgândit să mai trimită bugetarii în șomaj tehnic. Iar asta înseamnă că președintele a arătat biciul României active, iar guvernul său zăhărelul aparatului de partid. Și cu tot respectul, noi nu asta așteptam.

Acest text a fost citit în rubrica Rațiunea Zilei, la Europa FM în fiecare zi la 17.30 și 7.30

Economia nu va reveni ușor la ce era înainte. Pentru că noi nu o să fim la fel o vreme

14 aprilie 2020 Cătălin Striblea 00:03:34 0 comentarii

Astăzi încerc să găsesc un răspuns rațional la o problemă pe care nimeni nu vrea să o pună în realitate. Toate guvernele au sărit să ajute economia, dar ce fel de economii ajutăm de fapt? Și o să ne întoarcem unde eram?

Și o să vă spun din start că asta este foarte puțin probabil. Dintr-un motiv pe care nimeni nu-l rostește cu toată gura. Societățile occidentale, inclusiv a noastră, s-au așezat economic pe o bază de consum. Adică majoritatea oamenilor nu fac producție, ci livrează servicii. De asta numărul de șomeri este atât de mare. Potrivit Forbes, numai puțin de 80 la sută dintre americani lucrează în industriile de vânzare cu amănuntul, entertainment, imobiliare, restaurante și educație. Adică tot ce s-a oprit în acest moment. Nu întâmplător, America a ajuns să aibă în acest moment 13 milioane de șomeri. Adică numărul lor crește cu 0,5 la sută pe zi.

Majoritatea acestor industrii erau deja atacate încă înainte de criză de diverse probleme. Iată, de exemplu, vânzările clasice, în magazine, coboară constant de ani buni din cauza vânzărilor online. Este posibil ca unele magazine să nu se mai deschidă vreodată. Dar să mergem mai departe, în Europa, unde 74 la sută din forța de muncă activă lucrează în servicii. Paradoxal, România stă mai bine cu doar 47 la sută, dar în orice caz, majoritatea populației lucrează într-un sector care va fi afectat de noii termeni de gândire din perioada pandemiei și cea imediat următoare.

Realitatea este că nici nu cunoaștem în întregime dimensiunile dezastrului. Ratele de șomaj din China și din India nu pot fi calculate, dar cu siguranță vor fi mai mari decât cele așteptate. Nu pot fi calculate pentru că ambele state au o forță de muncă plină de migranți, oameni care, uneori, nici nu sunt înregistrați.

Deocamdată, toate statele lumii au început să scoată bani și construiesc datorii pe care le duc spre băncile centrale. Iar la sfârșit vor genera, fiecare după calculul său, fie inflație, fie măsuri de austeritate, fie amandouă ca să poată finanța deficitul uriaș care va apărea.

Toată lumea speră că asta e soluția, dar nimeni nu știe cu exactitate dacă va funcționa. Motivul e simplu și ni-l arată criza din 2008: e vorba de stagnare pe termen lung. Adică economiile nu vor crește într-atât de mult încât să producă locuri de muncă și consum imediat. Și asta pentru că oamenii vor ține banii la teșcherea. După toate crizele din ultimii 100 de ani, este cu siguranță singurul lucru asupra căruia putem cădea de acord. Vreme de un an, doi, sau trei, lucrurile nu vor merge la fel de bine. Lumea nu o să mai vrea case, mașini, televizoare și telefoane. Și nici la restaurant. Cu atât mai puțin, tabere, excursii sau școli private. Ce a căzut acum accelerat nu va reveni la fel de repede.

Așa că pregătiți-vă pentru impact, oameni buni! O să urmeze o perioadă dificilă și nu știm exact soluția. Există una, dar pentru asta ai nevoie de guverne deștepte și corecte: investițiile publice masive în sisteme de protecție socială și sanitară. Infrastructura ar putea fi salvarea noastră, dar banii de investiții vor lua mult din fondurile de salarii ale sutelor de mii de salariați la stat. Or, știți voi un guvern care ar vrea să facă asta?

Acest text a fost citit în rubrica Rațiunea Zilei, la Europa FM în fiecare zi la 17.30 și 7.30