coronavirus | Striblea.ro

PSD și PNL, business as usual

11 iunie 2020 Cătălin Striblea 00:04:22 0 comentarii

Este evident de acum că Parlamentul nu va vota o nouă stare de alertă, cel puțin nu în formă propusă de Guvern. Acesta se întâlnește în această seară pentru a adopta un proiect care să fie supus votului săptămâna viitoare. Cum cele două părți nu se înțeleg, nu este clar deloc ce ne așteaptă mai departe.

Liderul PSD, Marcel Ciolacu spune că este exclus ca PSD să mai accepte aceleași prevederi ale stării de alertă. Cel mult, poate fi de acord cu purtarea măștilor, cu distanțarea fizică și cu limitele de persoane pentru evenimente. PSD va respinge însă achizițiile de încredințare directă, dar cere și redeschiderea spitalelor. Care în mod oficial sunt deschise.

Nu e clar pe ce bază și-a definitivat majoritatea din Parlament această decizie. Deși a avut două întâlniri cu Raed Arafat care să-i arate ce presupune noua stare de alertă, domnul Ciolacu pare de neînduplecat. Ba, întrebat despre soarta restaurantelor, el spune că nu este specialist și că aceasta nu este responsabilitatea sa, ci a guvernului.

Așadar, după două zile de discuții, PSD ori n-a priceput argumentele științifice ale lui Raed Arafat, ori nu vrea să le asculte. Singurul lucru concret după aceste discuții este că decizia va fi una politică. Și care să marcheze puncte electorale. Dar să și arate că este în controlul jocului și a adevărata sursă a puterii. Singurul lucru care încurcă PSD este faptul că azi au fost 237 de noi îmbolnăviri. Probabil că fără acestea, decizia de a respinge starea de alertă ar fi fost mai ușoară.

Totuși, la mijloc e vorba de câteva milioane de cetățeni. Și mie mi-e clar că în această stare de lucruri interesul public nu mai este o prioritate a nici unuia dintre partide. Două sunt cauzele acestei situații bizare în care politicienii se contrează la propriu pe viețile noastre.

Prima este legată de modul în care Klaus Iohannis și PNL și-au asumat gestionare acestei crize. Și-au folosit imaginea și pârghiile politice pentru a trimite mesajele corecte pentru populație. Cum acestea erau însă de limitare a unor libertăți cetățenești nu putea fi cele mai bine primite. Președintele și premierul ar fi trebuit să dea întâietate unor specialiști care să comunice lucrurile importante în această criză. Autoritatea politică este importantă, dar numai dacă vine cu informația și argumentele necesare. Așa, luni de zile, România a trăit cu impresia că aceste decizii sunt luate de un grup de politicieni care lucrează fără transparență. Cum acest proces s-a suprapus cu o mână forte care dă amenzi, cu o populare a guvernării cu toții fini și afinii PNL, dar și cu nenumărate tunuri în achiziții, imaginea de lideri hrăpăreți a sosit imediat.

Al doilea motiv al acestei situații este și acela că inclusiv într-o criză limită a statului român, în care efectiv au murit oameni, forțele politice nu au avut o colaborare rezonabilă și în interesul publicului. Adică să fi stat la masă, ori de câte ori a fost necesar ca ei să stabilească perimetrul în care poate avea loc lupta politică, dar și soluțiile obligatorii de traversare a crizei.

Am ajuns astfel în situația în care privim la cele două blocuri politice cum nu reușesc să ia o hotărâre referitoare la viață și la banii noștri. Dar ne solicită, culmea tupeului politic, voturile. Sper c-ați remarcat că atunci când interesul lor a prevalat, PSD și PNL s-au pus rapid de acord asupra datei și modului de desfășurare a alegerilor locale. Pentru că aceea este afacerea lor. În ce ne privește, ca de obicei, suntem pe cont propriu. Așadar, folosiți masca, spălați-vă pe mâini și păstrați distanța!

Prinși între clientelism și populism, de pe 15 iunie suntem pe cont propriu

9 iunie 2020 Cătălin Striblea 00:04:26 0 comentarii

E clar de acum. De pe 15 iunie vom avea o stare de alertă și mai ușoară decât acum. Sau nu vom mai avea restricții deloc. Președintele Iohannis a făcut marți un apel la Parlament să voteze încă 30 de zile de stare de alertă, dar hotărârea majorității pare luată deja. Așadar, ce urmează?

După o ședință cu miniștrii implicați, președintele a anunțat că restricțiile vor fi și mai moi decât cele de acum, care oricum nu sunt respectate de o parte a populației.

Așadar, se vor deschide mall-urile, dar nu și restaurantele. Se vor deschide piscinele și se va mări numărul de persoane care pot participa la diverse evenimente private. De asemenea, se vor deschide grădinițele și programele after-school, dar și sălile de sport. Se va putea circula înspre și dinspre țările care au mai puțin de 5 bolnavi la milionul de locuitori. Asta exclude însă țările cu care noi avem cele mai strânse legături: Italia, Spania, Franța.

Anunțul vine într-o zi în care îmbolnăvirile rămân în aceeași zonă de 150 de zi și în care este evident că pericolul nu a trecut. De altfel, zilnic este raportat un focar, fie că vorbim de un spital, de un centru pentru bătrâni sau o firmă de curierat. Este clar că actualele măsuri de restricție funcționează și nu prea. De asta, președintele Iohannis a mers pe varianta tehnică oferită de ministrul Tătaru și de secretarul de stat Raed Arafat, ambii susținători ai stării de alertă.

Și de aici începe problema politică. Majoritatea formată din PSD și prietenii a anunțat din timp că nu va vota o nouă prelungire a stării de alertă. Marcel Ciolacu spune că nu mai vrea să sufere nația de Klaustrofobie și a promis eliberarea de măști, termometre și alte măsuri de siguranță. Domnul Ciolacu joacă cartea drepturilor și libertăților cetățenești și cu ajutorul vocilor aliate încearcă să arate că Iohannis e un dictator. Cunoașteți modelul de la dictatorul Băsescu, care sprijinea justiția. Mă rog, în perioada în care sprijinea justiția.

PSD-ALDE și Pro România s-au angajat pe o traiectorie populistă și încearcă să călărească o largă nemulțumire populară. Ei știu că o mare parte din votanții lor au o aversiune față de reguli și încearcă să contabilizeze asta. De fapt se adresează aceluiași public antrenat să creadă că procurorii iau ostatici. Este același discurs care consideră regulile și reglementările civilizate din Europa ca un dictat colonial. Profitori de ocazie, aliații de stânga predică iresponsabilitatea sanitară pentru că știu că orice situație rezultată le este favorabilă. Fie că se îmbolnăvește lumea, fie că regulile sunt prea aspre, va exista o nemulțumire la adresa PNL.

Nu-i vorbă că în perioada asta PNL a ridicat sinecura la rang de artă, iar încredințările directe către prieteni, la nivel de capodoperă.

Klaus Iohannis știe că e într-o situație limită și de asta a avut un discurs moderat, mai curând un apel adresat parlamentarilor pentru colaborare. E prima dată când președintele înmoaie tonul pentru că știe că fără parlament nu va rezolva această situație. Eu nu cred că Iohannis are veleități de dictator, cum îl zugrăvește PSD, dar nici nu are capacitatea de a înoda o colaborare transpartinică. Firesc, trebuie să se supună la ceea ce va hotărî Parlamentul, dar decizia pare luată.

De asta cred că din 15 iunie, vom fi pe cont propriu. Fie că vom avea în vigoare un simulacru de măsuri de restricție sau nu vom avea deloc, suntem singurii care ne putem proteja familiile. Fără să vă mai constrângă cineva, respectați distanțarea fizică, purtați mască, spălați-vă pe mâini și nu mergeți inutil în locuri aglomerate. Educația individuală și cea în familie sunt vitale în lunile următoare. Clasa politică nu dă doi bani pe noi, deci noi trebuie să ne construim propria comunitate unită, puternică și corectă.

Șprițul care a terminat starea de alertă

31 mai 2020 Cătălin Striblea 1 comentariu

Fotografia în care domnul Orban se tolănește pe unul dintre scaunele guvernului a venit chiar în ziua în care am aflat că PNL cu USR și PLUS nu mai pot alcătui, doar ele, o majoritate guvernamentală.

Barometrul Europa FM ne arată că epoca de glorie a PNL s-a dus mai repede decât era previzibil. Și că după multe luni de grație, a scăzut, treptat de la 47 la 32 la sută. Laolaltă cu USR, 11,6 la sută, care a anunțat un fel de pact de neagresiune și cu PLUS, de nevăzut pe nicăieri, 5,1, viitoarea alianță de guvernare este o chestiune foarte complicată. Ea trebuie să se bazeze pe redistribuire sau pe ipocrizia UDMR-istă care, pentru prețul corect, se va alia cu oricine.

Așa că fotografia cu domnul Orban și colegii pică cum nu se poate mai prost. Și cred că-i mai ia câteva procente, dacă ar fi ca alegerile să fie mâine. De ce? Pentru că oricât de șprițangii am fi noi românii și oricât de împăciuitori în ideea că toată lumea face așa, senzația este de lehamite. O lehamite de aia izvorâtă din mahmureală, fum de țigară și băuturi așezate prost. Și, dacă nu mă credeți, hai să ne mai uităm o dată la poză.

Ce vedeți prima dată? Eu văd întâi masa aia cu vasele cu resturi lăsate acolo. Farfuriile alea goale pe care mai sunt urme de mâncare îți stau cumva în gât. Sticlele-s goale până la jumătate, zace și o frapieră, iar printre resturile de mâncare stau măști folosite. Apoi, fix în mijlocul imaginii, se află un prelungitor care adâncește dezordinea. Deci în cabinetul premierului, lucrurile stau alandala, în dezordine și-n murdărie.

E clar că toată lumea asistă la o povestire pe care cineva din afara cadrului i-o zice sărbătoritului. Trebuie să fie ceva vesel după râsetul ministrului economiei, care ține paharul în mână și după începutul de zâmbet al premierului. Dar nu tocmai pe placul tuturor invitaților, dacă te iei după privirea Ralucăi Turcan. Mănușile ministrului de externe, care strâng un trabuc, vin să adâncească nepotrivirea momentului.

Mă duce cu gândul la starea aceea de final de chef, de oboseală, faza aia în care toată lumea ar pleca, dar încă nu o poate face. E mahmureală, dezordine și neorânduială în această poză, dar asta o face cu atât mai puternică. Pentru că-ți arată, cine-ți conduce România. O imagine face cât o mie de cuvinte și o mie de măsuri de carantină.

Căci ce va vedea fiecare român acolo? Că măsurile sunt doar pentru restul proștilor, că nu e musai să porți mască, că regulile trebuie respectate de alții. Că e doar luptă politică și că nu e nicio rațiune în a respecta ce se scrie în actele guvernului. Ce va face azi cârciumarul care trebuie să măsoare câte un metru jumătate pe terasele din afara restaurantelor? Dar cei care trebuie să poarte măști la la locul de muncă? Dar dacă mai e întrebat cineva despre temperatură la intrarea la muncă? Va observa că toate astea trec mai ușor la un șpriț! Și, da, unii vor crede că li s-a spus o minciună uriașă.

Aproape nu mai contează ce măsuri și ce fapte vor urma după asta pentru că toți vor spune: „Las că știm noi cum sunteți. Vă amendați și apoi vă duceți la șprițuri pe din dos.”

Tehnic, acest șpriț a anulat starea de alertă din România. Politica e și o chestiune de percepții și de inimă. Iar imaginea asta va povesti mai mult decât seria de măsuri pe care domnii Vela și Arafat le mai pot anunța noaptea.

Și ar mai fi ceva. Da, știu expresia: „Hai că toți suntem așa.” Poate da, poate nu, dar acum nici nu mai avem de ce să ne corectăm.

P.S.

Două lucruri vreau să mai spun. Vineri, înainte de Avocatul Diavolului, un prieten ne-a adus câteva cafele de specialitate de la cafeneauu lui, Milu Cafe. Am vrut să-l invit în redacție de vreme ce adusese cafea pentru toată lumea. Nu ne-a lăsat, însă, doamna de la recepție. „Nu au voie persoane străine de redacție.” Aveam măști amândoi.

În week-end, copilul meu a făcut 14 ani. Ar fi trebuit să aibă o petrecere, măcar în parc, cum s-au mai făcut zilele astea. Am hotărât că nu facem, că e mai sănătos pentru toată lumea. Dar, acum cred că dacă ar fi nevoie, domnul Orban ne-ar putea organiza una.

Paradoxul coronavirus: când au început să moară, îi vedem pe sezonieri

22 mai 2020 Cătălin Striblea 00:04:12 0 comentarii

O să vorbim astăzi despre unul dintre paradoxurile acestei crize sanitare, care duce la rezolvarea unei situații ce n-are soluție de ani de zile. E vorba de condițiile de muncă ale românilor sezonieri în străinătate. După ce mulți dintre ei s-au îmbolnăvit, ministerele muncii din România și Germania anunță schimbări.

Prima schimbare se va produce de anul viitor în industria cărnii din Germania. Ministerul muncii spune că de la 1 ianuarie, lucrătorii nu vor mai veni prin subcontractor, ci direct la poarta fabricii. Condițiile de protecție socială oferite de firmele subcontractoare erau diferite față de cele oferite de patronii fabricii. Plus că având între ei și angajator un lanț de firme, muncitorii români pierdeau și la banii cu care erau angajați. Asta ar trebui să se schimbe.

Înțelegerea este obținută de ministrul muncii, Violeta Alexandru, care a mers să vadă situația din Germania. Dincolo de entuziasmul autorităților române, ceea ce vedem acum este o picătură într-un ocean.

În primul rând, că acordul se aplică de anul viitor, dar criza COVID e acum. Sute de muncitori români sunt infectați cu coronavirus și avem și un deces. Cele mai recente cazuri au venit de la Dissen la sfârșitul săptămânii: 47 de infectați, 57 în carantină și încă erau așteptate peste 20 de teste. Așadar, anunțul nu rezolvă criza sanitară și nici nu le mai păzește viețile acestor oameni.

Apoi, toată această poveste a început cu lucrătorii de pe câmpuri. În cazul lor nu avem nicio rezoluție. Încă așteptăm, deși se confruntă cu probleme similare. Și oricum vorbim doar de Germania, dar românii cu munci grele și viață pusă în pericol se află în Spania, Italia sau Anglia.

Aici apare și paradoxul de care vorbeam. Până la criza COVID ei au muncit în aceleași condiții ani buni. Tot cazați în dormitoare de zeci de persoane, tot datori la subcontractori, tot ținuți la muncă ore în șir peste program. E adevărat cu bani mai mulți, mult mai mulți decât ar fi câștigat în viața lor în România. Asta și faptul că mereu a fost considerată o relație privată între angajat și angajator, i-a lăsat pe acești oameni în bătaia vântului.

Nu uitați că ani buni presa a scris de cazurile de exploatare, de dispariții, de condiții proaste, de sclavie uneori, iar reacția societății și a autorităților a fost inexistentă. ”E acolo între ei”, se spunea, ”asta e viața”, ”oricum e mai bine decât în România”. Doar adăugarea morții prin COVID peste această realitate a dus la o schimbare minoră. După ce i-am văzut la cozile plecării a existat o reacție a societății și a politicului, care, in corpore, i-a ignorat ani buni. Erau doar fie aplaudați, fie înjurați când votau după cum mergea viața politică.

Iar strict în ce privește abatoarele, situația e aproape imposibil de rezolvat. Condițiile de lucru de acolo, cu frig, muncă fizică grea, apropiere între muncitori favorizează transmisia virusului. O anchetă a publicației americane Vox arată că muncitorilor le este greu să stea cu costume și măști speciale. Respirația întețită, mișcările pe care le-au de făcut, viteza benzii cu produse îi face să transmită mai repede boala. Iar aparatele de frig și aerisire poartă microbii ușor.

Mai e ceva: din America, și ea plină de coronavirus în abatoare, până în Germania această industrie folosește în majoritate imigranți. Fie că sunt est-europeni sau sud-americani, condițiile și salarizarea sunt mai bune decât în țările lor. Deși e evident că ei costă mai puțin decât un localnic. Iar asta înseamnă că, dacă vreți problema rezolvată, trebuie, printre altele, să mâncați mai puțină carne și mai scumpă.

Marea cursă electorală pentru iertarea amenzilor

19 mai 2020 Cătălin Striblea 00:04:07 5 comentarii

Cum era de așteptat ne îndreptăm către o amnistie generală în materia amenzilor din starea de carantină. Există deja un proiect de lege depus de ALDE în acest sens. Ce efecte va avea, însă asupra societății, această iertare în masă?

Proiectul a fost depus de ALDE, Pro România și UDMR. Mă surprinde absența semnăturilor PSD și chiar sunt curios cum se va raporta partidul lui Marcel Ciolacu la această chestiune. Proiectul este unul care argumentează drepturile și libertățile civile și respectarea acestora cât mai aproape de litera legii. Și este în spiritul solicitărilor cu care Avocatul Poporului a blocat stare de urgență la CCR.

Chiar deciziile CCR sunt la baza argumentației care propune scutirea de la plata amenzilor pentru trei sute de mii de persoane. Fac excepție actele de tulburare a liniștii publice din perioada respectivă, adică bombardierii și fuga din locurile de izolare.

Primul argument e dat chiar de deciziile CCR, care constată că modul în care s-a hotărât starea de urgență este greșit. Al doilea este că și într-o stare de urgență corectitudinea pașilor legali nu poate fi ignorată. La fel, citez ”măsurile care pot decurge din instaurarea unei stări de urgență nu trebuie să aibă efecte și impact negativ la adresa cetățenilor români, creându-le panică, nesiguranță și neîncredere la adresa bunăstării lor din toate punctele de vedere, drepturilor și libertăților lor fundamentale, precum și la adresa statului român în sine și a democrației. ”

Ca ultim argument adăugați că trei sute de mii de cereri de anulare a amenzilor, așa cum rezultă din decizia CCR, ar bloca instanțele de judecată. Cred că doar acest argument este singurul care nu are nuanțe în această dezbatere. În rest, chiar dacă domnul Tăriceanu susține altfel, acest proiect de lege le dă sentimentul oamenilor cinstiți că au respectat legea degeaba. Eu unul nu am simțit nici panică, nici neîncredere în pandemie.

Înțeleg că vor fi sancționați cei care au comis fapte grave, dar nu poți să consideri că restul amenzilor constituie abuzuri la adresa a sute de mii de cetățeni. Este evident că au existat mii de cazuri de oameni care au nesocotit măsurile din timpul carantinei, care au ieșit din casă, care s-au deplasat deși nu aveau treabă. Știți, la fel de bine ca și mine, de imaginile cu oameni care ieșeau la pădure, la grătare, mergeau în zone în care se puteau întâlni departe de ochii legii. Pot să înșir, ca și voi, o grămadă de momente în care diverși cetățeni nu au respectat legea.

Faptul că încerci să faci ordine într-o situație potențial periculoasă nu este tot timpul un atac la democrație. În comunicatul său, Călin Popescu Tăriceanu susține că există și alte metode dea convinge populația să stea în casă. Știind mereu că va veni o amnistie pentru orice ar face, sigur nu-i mai ții însă. Nu mă surprinde nici că proiectul vine de la ALDE al cărui lider e cunoscut că sare peste ordinea și disciplina unei cozi.

Da, modul în care au fost mărite amenzile și cel în care s-a proclamat stare de urgență au fost legal greșite. Democrația și legalitatea sunt importante și trebuie apărate. Nu cred, însă, că România și-a pierdut caracterul democratic în ultimele luni. Dar cred că tocmai a mai pierdut ceva din respectul față de disciplină. Iar ce vedem acum e, în mare măsură, doar un demers electoral.

Ne place sau nu, limitarea unor drepturi trebuie făcută de Parlament

13 mai 2020 Cătălin Striblea 00:04:04 2 comentarii

Bătălia pentru starea de alertă, dată de Parlament și Guvern, cu intervenția CCR, are o semnificație mai profundă decât cine se așează într-o postură electorală mai bună. Este de fapt un test pentru democrația noastră care trebuie să reziste, indiferent de modul în care ne plac sau nu actorii.

Sesizată de Avocatul Poporului, CCR a decis că limitare unor drepturi cetățenești în România poate fi decisă doar de Parlament nu și de către guvern. Iar acest lucru se poate face doar pe o perioadă limitată. Știu că decizia nu pică bine președintelui și guvernului, dar ea este necesară pentru limpezirea spațiului nostru democratic pe viitor.

De fapt, bătălia care se duce este între pandemie și democrație. Trebuie să admitem că, în România, puterea a fost exercitată în ultimele luni doar de câteva persoane. Putem să le numărăm pe degetele de la o mână: Iohannis, Orban, Vela, Arafat și Tătaru. Asta a fost necesar pentru că era nevoie de decizii rapide. Și putem cădea de acord că fără aceste decizii, În România ar fi putut fi mai rău.

De asta, multă lume este înclinată să spună că așa este mai bine. Că urgența, criza, pandemia în acest caz, sunt situații care ne dau voie să umblăm la drepturile cetățenești tocmai pentru evitare unor pericole. Întrebarea care se pune este, însă, dacă în locul celor pe care i-am numit s-ar fi aflat echipa guvernamentală a PSD. Tot cu așa ușurință s-ar fi acceptat această soluție? Dacă la 10 august, echipa Dragnea hotăra că în România am ajuns într-un impas așa de mare încât e necesară o stare de urgență?

Desigur că buna credință și istoricul politic al celor care iau astfel de decizii cântărește mult. Iohannis și ai săi nu au în spate un bagaj de decizii lipsite de bună credință, așa acum are PSD-ul. Și nici n-au dat semne că vor să se joace de-a autoritarismul cum visa Dragnea, căruia, probabil, îi plăcea mult de Viktor Orban. Aceste decizii ale CCR se dau însă pe termen lung și pentru a preveni momente de tip Orban

Rațiunea spune că, de vreme ce însuși guvernul și mica celulă de putere au hotărât că situația se îmbunătățește, puterea trebuie să revină în spațiul său democratic. Parlamentul, ne place sau nu, obligă la dezbateri și la ascultarea mai multor argumente. Avem diverse pârghii de control pentru ce se întâmplă acolo, atâta vreme cât bătălia se poartă cu onestitate.

Iar pentru cei care cred că măsurile mai dure sunt esențiale în această țară, pentru că nu avem un popor ascultător, nu aceasta este soluția. Concentrare puterii în câteva mâini este greșită. Oameni mai puternici nu fac poliția mai eficientă sau legea mai bună. De exemplu, nu am fi asistat la o afirmație de genul că cei care fac achizițiile ar trebui să aibă imunitate, așa cum a spus Arafat.

Sigur că nu toți cei din Parlament sunt apărătorii democrației. Sub acest scut au făcut de-a lungul anilor treburi mișelești. Dar pentru asta vine și decontul. Și s-a văzut destul de clar că societatea le poate pune frână.

Concluzia pe care trebuie să o tragem este de altă natură. Democrația nu este negociabilă. Ea este un joc al balanțelor și tocmai asta se întâmplă acum. Ce au de făcut puternicii zilei, în astfel de situații, este să stea la aceeași masă și să găsească soluții comune pentru toți. Soluții care să fie negociate, să nu depășească cadrul legal și să se supună compromisului acceptabil într-o societate democratică.

Școala ar trebui să se încheie cu examene

12 mai 2020 Cătălin Striblea 00:03:42 0 comentarii

Școala pare să devină un fel de Cenușăreasa principiilor. Câtă vreme treaba e lămurită pentru majoritatea copiilor, iar acest an școlar va fi șters din registre, pare că nu contează cum mergem mai departe. Dar, timid, o idee incorectă își face simțită apariția: să nu mai dăm examene.

O asociație a învățătorilor, Asociația generală a Învățătorilor din România, cere guvernului ca examenele de Evaluare Națională și Bacalaureat din acest an să nu se mai dea, dacă nu toți copii pot să le dea online. Asociația atrage atenția că la aceste examene nu se vor prezenta mulți dintre elevi și dintre profesori de teama bolii. Motivul ar fi că în timpul examenelor nu poate fi respectată distanțarea fizică între copii sau între profesori. Un alt argument este că elevii nu pot fi struniți și că e posibil să vină din familii care au bolnavi sau nu au respectat regulile.

Este prima oară când o astfel de poziție este exprimată public și-n mod oficial. Până astăzi, ideile acestea nu au depășit granițele forumurilor și ale petițiilor online. Iată câteva dintre argumente: copiii nu pot respecta distanța fizică, nu există destule grupuri sanitare și nici tuburi cu dezinfectant. De asemenea, nu se știe dacă școlile pot pune la dispoziție materiale sanitare și de protecție.

Este ridicată și o întrebare privind modul în care se poate da examen cu masca pe față. Ce se întâmplă, altfel, cu copiii care vin din familii în carantină? Dar dacă cineva, copil sau profesor, este pozitiv și acest lucru nu se știe? Lista continuă pe petiții online, unde o puteți studia și singuri.

În mod evident, propunerea va împărți lumea în două. Unii copii, cei cu medii foarte mari, ar fi avantajați de-o admitere fără examen, alții care speră la o notă mai mare la evaluare sau Bac vor să dea acest examen. În mod clar pe problema de sănătate se suprapune interesului pentru admiterea într-o școală mai bună.

De asta, trebuie să admitem că dezbaterea se poate purta doar în jurul a două principii. Primul este legat de sănătate. Iar aici, cu atenție, pregătire și control, cred că România are resurse să nu îmbolnăvească oameni. Dacă mergem la muncă începând de luni și ne putem feri, putem organiza un sistem și în școală. Cu circuite de intrare-ieșire separate, bănci izolate, folosim mai multe școli. Sau găsim o modalitate de examinare online. Fie de acasă, fie de la școală. Cred că idei se găsesc.

Plus că perspectiva ca virusul să rămână cu noi pe termen lung e destul de clară. La toamnă, iar ajungem la dezbaterea asta?

Al doilea principiu este legat de modul în care ordonăm viitorul. Abdicăm de la ideea testării unei generații? Le așezăm viitorul după mediile din școală despre care, știți cu toții, avem semne de întrebare? Cum îi pregătim pentru ce înseamnă anii viitori, dar și viața care cere teste în permanență. Le ridicăm, de fapt, singurul obstacol pe care îl pot avea în cariera academică. Și acceptăm o ierarhie incorectă pentru o generație care trăiește un moment de cumpănă.

Photo by Gerd Altmann from Pexels

Ar trebui să-i spună responsabilitate, nu relaxare

11 mai 2020 Cătălin Striblea 00:03:49 1 comentariu

Vine relaxarea și eu cred că acesta este cel mai greșit termen cu putință pe care-l putem folosi. Nu știu de cea am impresia că greul de-abia acum începe.

Guvernul a trimis Parlamentului un proiect de lege prin care stabilește așa numitele măsuri de relaxare care vor fi aplicate din 15 mai. Mă rog, dat este incertă, de vreme ce PSD a și spus deja că votul ar putea avea loc tocmai săptămâna viitoare. Dar asta o să vedem ceva mai târziu.

Deocamdată este important să știm că, de luni, cel mai probabil, la muncă se va intra în ture decalate. Că se va putea intra doar cu mască și după ce ți-a fost luată temperatura. Că în autobuz sau metro, vei sta la locuri stabilite clar și aflate măcar la un metru distanță.

Dacă ai copil de clasa a opta sau a 12-a poți să-l trimiți la școală pentru pregătire. Vor fi doar zece în clasă și vor sta cel mult trei ore.

Există reguli stricte și pentru spitalele care sunt non-covid, dar și pentru turism sau pentru deplasarea în afara localității, chiar dacă nu mai avem nevoie de declarație.

Întrebare este cum se vor respecta aceste reguli, de vreme ce-am avut sute de mii de exemple că și-n timpul stării de urgență acestea au fost încălcate. Bănuiesc că ați văzut zeci de oameni fără mască în magazine sau pe stradă. La fel în cazul curierilor sau al diverșilor lucrători cu care v-ați întâlnit. Într-un fel mi se pare mai periculos de pe 15 mai decât până acum când majoritatea românilor au stat în casă.

Cu atât mai mult cu cât prima zi de relaxare este prima zi a sfârșitului săptămânii. Ca și cum România se pregătește de o petrecere, de un revelion, nu de reînceperea muncii. În loc să pună ziua asta de luni dimineață când ar fi semnalat că repornim economia și că facem ceva să scăpăm de criză, ea este pusă vinerea ca a doua zi să deschidem beri și să facem grătare. E ca un premiu că am stat cuminți, iar acum ne puteam da în petic.

Asta înseamnă, de fapt, un singur lucru. Că ziua de vineri trebuie să fie pentru noi toți ziua responsabilității, nu a relaxării. Adică este momentul când fiecare separat și împreună ca o comunitate trebuie să începem să trecem de această catastrofă.

Este clar că nu mai putem rămâne în casă și trebuie și trebuie să ieșim la muncă. Economia trebuie să supraviețuiască. De asta avem nevoie să stabilim reguli și să le respectă. Să păstrăm distanțele și să colaborăm. Și avem nevoie să ne purtăm unii cu alții ca și cum ar aexista un risc potențial.

Chiar dacă nu crezi că boala asta e periculoasă sau că nu ți se poate întâmpla ție, te rog să-l ferești pe cel de lângă tine. Asta este foarte important și doar așa putem merge mai departe.

Nu statul în casă a fost testul major pentru societatea noastră. Asta, majoritatea o putem face ușor. Să fim afară și să nu ne infectăm sau să-i infectăm pe alții, asta e greu. De aceea, citiți regulile, pregătiți-vă materialul de protecție, luați în serios boala și stabiliți-vă mental ce aveți de făcut în prima zi de muncă afară. Învățați să vă creați noi reflexe și gândiți-vă că e prima zi din restul vieții noastre. Una în care va trebui să muncim, dar să și trăim cu o boală periculoasă între noi.

Photo by Pixabay from Pexels

Când toată lumea redeschide, statul român e hiper-prudent. Și are dreptate.

4 mai 2020 Cătălin Striblea 0 comentarii

Mai multe țări europene tocmai au ridicat parțial restricțiile impuse în pandemia de coronavirus. Italienii își vor putea vizita familiile după mai multe luni de singurătate. De săptămâna viitoare revin și cafenelele, dar doar cu livrare. La fel și în Spania, dar aici se deschid și frizeriile. Ce binefacere!

Belgienii vor primi dreptul de a face sport, dar și cel de a merge la medic. Se redeschid magazinele de confecții. În Germania, revin saloanele de înfrumusețare, muzeele, dar și bisericile. Se deschid și școlile, dar doar în unele landuri.

În Grecia revin magazinele mici. Iar în Ungaria se deschid terasele. O să vedeți o revărsare de libertate diseară la televizor. Dar ce înseamnă asta pentru noi și pentru autorități?

Înseamnă că vor veni două săptămâni teribil de grele. Pentru că iarăși vom avea de-a face cu gestiune așteptărilor. Într-o lume globalizată informația circulă instantaneu, iar o parte dintre ai noștri trăiesc deja în aceste țări și vor trimite mesaje acasă. Lumea își va dori să fie la fel ca acolo și se va întreba de ce nu sunt ridicate restricțiile mai repede, dacă România nu are atât de mult de suferit? Sunt 13 mii de cazuri de coronavirus în țară, iar numărul morților se îndreaptă spre 800. Deși cifre mari, mintea noastră lucrează prin comparație.

Iar comparația se face cu aceste țări unde dezastrele au fost uriașe. Ce poți să zici în cazul Belgiei, țară cu o populație mult mai mică decât a României, dar care are opt mii de morți? Totuși Belgia lasă populația să respire de astăzi. Luați și exemplul din America unde sunt zeci de mii de morți, iar mai bine jumătate dintre State vor deschide parțial de astăzi. Adăugați presiunile economiei, acolo unde sute de mii de oameni nu-și mai iau zilnic salariile.

Răspunsul este simplu și-l găsești în ograda proprie. Deși suntem guvernați de așteptări și de informații globale, salvarea vieții și a felului nostru de viață stă în ograda proprie. Iar aici lucrurile nu stau tocmai bine. România e pe un platou al îmbolnăvirilor, iar acestea scad o zi și apoi cresc din nou, într-o curbă numită fierestrău. Asta arată că încă nu am trecut de vârful epidemiei și că trebuie să mai avem răbdare. Adăugați aici capacitatea de testare mai scăzută decât a altor state, dar și o medie a celor bolnavi de 46 de ani, ceea ce ne arată că majoritate cazurilor sunt oameni activi. Adică cei care de abia așteaptă să iasă acum la muncă.

Și mai e ceva. Spre deosebire de statele care azi ridică restricțiile, România nu are cel mai bine pus la punct sistem medical. Dimpotrivă. Nu putem concura la număr de paturi, ventilatoare, logistică, număr de medici cu niciunul dintre statele de mai sus.

De asta, autoritățile române au doar scenariul prudenței. Au ales sănătatea în locul economiei, în care pompează bani de la stat. De asta, șeful cancelariei premierului, Ionel Dancă a anunțat în week-end că există și posibilitatea ca starea de urgență să fie prelungită, dacă îmbolnăvirile nu scad.

Vestea bună este că România a avut un week-end de 1 mai liniștit, fără mari mișcări de populație. Și asta poate prevesti o scădere a cazurilor. Totul e ca în zilele următoare chiar să ne amintim că încă există restricții.

Ce se întâmplă dacă ești purtător asimptomatic al coronavirusului

1 mai 2020 Cătălin Striblea 1 comentariu

Acesta este un material medical de informare, apărut ca urmare a unor întrebări des puse în spațiul public, legate de cei care au coronavirus, dar nu dezvoltă boala. Materialul este realizat de medicul infecționist Bianca Borcoș, iar eu îi acord găzduire.

Purtătorul asimptomatic al infecției cu Covid-19 reprezintă acea persoană confirmată pozitiv în laborator, dar care nu dezvoltă niciun simptom al bolii. În general aceștia au fost descoperiți în cursul anchetelor epidemiologice efectuate în rândul contactilor apropiați ai unor persoane infectate și internate în spital (care prezentau simptome). În urma studiilor efectuate în China, pe grupuri mici de persoane, s-a descoperit că purtătorii asimptomatici reprezintă aproximativ 40-50% din cazuri (poate chiar mai mult) și sunt în general reprezentați de persoane tinere, fară probleme de sănătate preexistente și mai ales de copii. Deși purtător asimptomatic înseamnă absenta simptomelor, mulți au raportat totuși pierderea gustului și mirosului.

De ce unele persoane nu dezvoltă simptome? Răspunsul este strâns legat de sistemul imunitar. Sistemul imunitar al fiecărei persoane joacă un rol foarte important în infecția cu Covid 19. Așa cum se cunoaște deja, cazurile severe și critice apar la persoanele cu diverse comorbiditați (diabet zaharat, afecțiuni cardiovasculare, pacienți oncologici, dializați), așadar la persoane la care sistemul imunitar este deja afectat. Încă nu sunt efectuate suficiente studii în privința purtătorilor asimptomatici, fiind mai dificilă identificarea acestora odată ce nu prezintă simptome, dar se presupune că aceștia au un sistem imunitar integru, care are capacitatea de a „lupta” foarte bine cu boala, acesta fiind motivul pentru care nu dezvoltă simptome.

În medie virusul persistă în organism aproximativ 14 zile, de aceea se și impune izolarea pacienților pe durata de 14 zile. Totuși, un studiu recent efectuat în China pe pacienți vindecați de Covid 19 (cu două testări negative la interval de 24 ore), dar și pe persoane decedate după aproximativ 4-5 săptămâni de boală, demonstrează că virusul poate persista în organism până la 37 de zile.

În general virusul se transmite de la o persoană la alta prin intermediul secrețiilor respiratorii pe care o persoană bolnavă le răspândește atunci când strănută sau tușește. Așadar, în cazul unui pacient asimptomatic, șansele de răspândire a bolii ar trebui să fie mai scăzute, deoarece acesta nu prezintă nici tuse , nici strănut. Totuși, încă nu sunt studii suficente privind riscul de infecție al purtătorilor asimptomatici.

Din punct de vedere medical nu este necesară internarea unui pacient asimptomatic. Totuși, acesta trebuie monitorizat pe parcursul a 14 zile , sau până testul devine negativ, existând posibilitatea să dezvolte anumite simptome ușoare. Acesta este motivul ptr care in Romania sint internati toti pacientii pozitivi, inclusiv cei asimptomatici. In momentul in care spitalele de suprot vor fi umplute la 50% din capacitatea lor, purtatorii asimptomatici vor fi izolati la domiciliu sau in locuri special amenajate- acest lucru nu este inca reglementat.

Cât timp va sta în izolare un purtător asimptomatic?

Purtătorul asimptomatic se va izola la domiciliu timp de 14 zile, sau până când testul de laborator va fi negativ.

Informații oferite de Dr. Bianca Borcoș, medic infecționist clinica Intermedicas.

Ai și alte întrebări legate de infecția cu coronavirus? Suntem aici pentru tine.

Sună la 021 222 13 70 și un Concierge Doctor va sta de vorbă cu tine.

www.intermedicas.com