Cinci lucruri pe care statul nu ți le spune despre începerea școlii
Astăzi începe școala. Știu că toată lumea își dorește. Nici nu știi cum să cântărești între răul produs de învățatul în fața calculatorului și posibilitatea să existe focare de infectare la școală sau, mai rău, boala să ajungă la tine în casă.
Dar trebuie să spune exact în ce condiții începe această școală ca să știm la ce ne angajăm. Și eu cred că perspectivele sunt proaste din mai multe puncte de vedere.
Cinci lucruri importante
- Nu știm cât de mare este epidemia din România. Statul se folosește de propria incapacitate ca să redeschidă școala. Nu testăm suficient, o parte din populație nu mai apelează la sistemele medicale. Nu testăm nici măcar antigen grupuri mai mari de persoane. Autoritățile preferă această variantă ca și cum, dacă nu o vezi, boala nu există.
- Condițiile de siguranță din școli nu pot fi respectate. Nu se poate asigura în multe cazuri distanța de un metru. De fapt, oficial, s-a și renunțat la ea când, prin ordinul de ministru, s-a stabilit că metrul este „acolo unde se poate”
- Nu știm câți profesori sunt vaccinați și cât de periculos este pentru ei să se întâlnească zilnic cu sute de copii din medii diferite.
- Nu este clar cine și cum are dreptul de a face testarea unui copil care prezintă simptome de răceală. Teoretic, o poate face și școala cu acordul părinților. Dacă nu există acord, asta e.
- Dar cred că ne este foarte clar că DSP nu are posibilitatea de a face anchetă epidemiologică totală acolo unde vor apărea cazuri.
Aici găsiți mai multe despre formularul de consimțământ
O explicație despre hotărâre
Înțeleg exact presiunea socială și nevoia de a merge la școală. Știu că un stat sau o societate nu pot funcționa la infinit în formula asta. Înțeleg nevoia oamenilor de a trimite la școală, rezistența din ce în ce mai scăzută la prezența copiilor în casă. Și, da, mi-e clar că pot apărea și proteste masive dacă restricțiile mai zăbovesc.
În plus, mi-e clar că boala va fi aici pentru ceva vreme. Și că trebuie să începe, să conviețuim cu ea. Să ne formăm alt tip de reflexe și obiceiuri.
În egală măsură, să fim lucizi și să ne spunem adevărul măcar între noi. În această situație statul a modificat contractul social. Ne-a pasat o parte din responsabilitate și posibilitatea de a merge mai departe.
Mai clar, statul român și-a asumat că este posibil ca unii oameni să moară în urma acestei decizii. Sunt atât de multe variabile pe ținut sub control, încât, cu siguranță se va ajunge și acolo. Niciunul dintre miniștri nu poate spune: „da, vor muri oameni, sperăm să fie cât mai puțini”. Formalismul este o parte din fundamentul statelor care nu pot funcționa în absența lui.
Dar noi trebuie să știm că avem responsabilitatea de a ne păzi și să acționăm ca o comunitate. Și că, dacă nu o facem, în aceste condiții, este posibil ca unii să aibă necazuri.
Așadar, mergeți la școală, vorbiți cu copiii despre ce se întâmplă, învățați-i să aibă grijă de ei și de alții. Și să sperăm că viața noastră va fi asemănătoare cu ceea știam.
Despre responsabilitate am mai scris aici
Mai jos este ultima dezbatere legată de școală la România în Direct