copilarie | Striblea.ro

Scrisoarea unui copil tuns la școală

20 octombrie 2017 Cătălin Striblea 0 comentarii

Îmi scrie un puști din ultimul an de liceu.

”Am fost amenintat cu nota scazuta la purtare si mi-a fost scazuta de-a lungul clasei a 9-a si a 10-a din cauza parului care depasea 7 cm si care era foarte ingrijit. Asta in liceul …. din Bucuresti. In clasele a 9-a si a 10-a am avut media 7 respectiv 6 la purtare din cauza parului si a uniformei , iar in final am fost fortat sa ma tund altfel, caci ma lasau repetent din cauza parului. Ma bucur ca intr-un final am reusit sa ma mut din acel liceu, se intampla lucruri absurde si credeam ca la mine este problema

Mai mult

Tudor, chiar nu contează cât de lung ai părul

18 octombrie 2017 Cătălin Striblea 2 comentarii

Nu am vrut să scriu mult despre povestea lui Tudor Helgiu, dat afară de la ore pentru că nu e tuns. Povestea lui m-a umplut de lehamite. Ce drac de școală o mai fi și aia în care, la 25 de ani de când eram eu la liceu, tot te mai caută să vii cu ”tac-tu tuns”? Prostia asta este atât de mare, jignitoare și tembelă pentru noi ca societate, încât nu-ți mai vine să spui nimic. Și apoi mi-am adus aminte.

În clasa a X-a am sărutat o fată în curtea școlii. Țin minte și acum că eram pe un trunchi de copac tăiat, undeva sub ferestrele cantinei. Sărutul s-a dorit a fi fără martori, dar a existat unul. Profesorul de chimie Badiu, un zbir, renumit pentru duritate, materie încâlcită și situații absurde.

Mai mult

Ce mi-a povestit Ovidiu Popescu despre viața copiilor săi

24 aprilie 2017 Cătălin Striblea 6 comentarii

Dor Geta Popescu a apărut în studio, în martie anul trecut, la câteva zile după ce se urcase pe Aconcagua. Puțin muritori urcaseră acolo, iar ea era cel mai tânăr dintre ei. Era obișnuită cu studiourile, așa cum era și cu munții. Era parte din profesia ei, căci putem vorbi de asta, dar și parte din copilăria ei dacă putem vorbi de asta.

Dialogul se înfiripă greu, așa cum se poate între adulți și un copil de clasa a șasea. Râde și povestește cu tot sufletul unui copil de 12 ani cum a pornit la minus 35 de grade spre unul din vârfurile lumii. Și cum îi pică bine că e luni dimineață și că a sărit peste o zi de școală.

Mai mult

Copiii noștri stau afară mai puțin ca un deținut

10 octombrie 2016 Cătălin Striblea 12 comentarii

Sâmbătă după-amiază, petrecere de copii. Al meu se strecoară discret pe lângă mine și-mi spune: „crezi c-aș putea să rămân peste noapte la Vlad?” ”Păi, te-a invitat cineva?” ”Da. Și Vlad ar vrea să rămân, ca să desfacem cadourile”

Și părinții lui Vlad vor. Desigur, știu și ei că este mai ușor cu doi decât cu unul singur. Până la urmă se adună trei băieței care petrec o seară împreună. Trei băieței care tânjesc să petreacă o seară împreună.

Mai mult

Povestea zilei unui băiețel de zece ani

5 octombrie 2016 Cătălin Striblea 0 comentarii

”Hai, haide odată, ce-i cu tine? Trezește-te, nu mai sta așa. Dormi pe tine.” Puștiul ar mai dormi, dar este aproape tras din pat. Este șapte și jumătate și nu are încotro. Ziua își ia viteză. ”Hai, uite îți dau drumul la desene animate cinci minute” Ochii îi alunecă și după telefon, dar știe că e grav să pună mâna pe el de dimineață. ”Nu-i bai am timp.”

Dar tot se mai agață un pic de figurine și-i trage o bătălie imaginară. ”Tu încă nu te-ai spălat? Ce-i cu tine, mai repede, întârziem.” Cumva se pune ușor în mișcare. Reușește să-și aleagă două șosete, să treacă de inspecția tricoului alb de la uniformă și să coboare la masă. Nu reușește să bage în el decât o jumătate de sendviș. ” E atât de dimineață…” și visează la niște fulgi de ciocolată care curg peste cele două figurine care încă se bat în mintea lui.

Mai mult

Mic extemporal: ce mai știți despre învățătorii voștri?

12 septembrie 2016 Cătălin Striblea 1 comentariu

Maică-mea m-a dus la școala doar în prima zi. Aveam un buchet de gladiole înalte cât mine și o șapcă în cap. Gladiolele erau albe și mă durea mâna cât de încordat stăteam cu ele. Șapca era obligatorie. Musai avea și număr matricol. Fără ălă nu existai.

Aveai un număr pe braț și unul pe șapcă. Habar n-am la ce erau bune, dar se spunea că dacă faci vreo tâmpenie pe stradă, poți fi recunoscut. Aveam și un ghiozdan albastru lat și gros, făcut dintr-o mușama. Se atârna în spate și avea marele avantaj că mai târziu a putut fi folosit drept stâlp la porțile de fotbal.

Mai mult

Un milion de absențe pe semestru. Mult sau puțin?

22 februarie 2016 Cătălin Striblea 0 comentarii

Situația este de la Constanța. Iar milionul de absențe este doar dintr-un semestru de școală. Mai puțin de jumătate sunt motivate. Ar fi cam 12 700 de absențe într-o zi, cam la 110 mii de copii. Calculul făcut de ProTv arată că în jur de trei clase ar fi goale în fiecare zi.

Situația nu este o noutate. La București într-un an, au fost șapte milioane de absențe la 240 de mii de copii. Asta înseamnă că fiecare copil a avut 28 de absențe într-un an. Prietenii cu care am stat de vorbă îmi spun că este absolut onorabil. Și că noi prin clasa a 11-a sau a 12-a am avut în jur de 100 de absențe. Așa că nu ar fi dramatic. Am însă un semn de îndoială. Mai mult

Lista mea scurtă pentru Comisia lui Iohannis

15 februarie 2016 Cătălin Striblea 22 comentarii

Nu știu dacă ați aflat, dar astăzi chiar a fost o zi importantă pentru România. Lăsați Antena 3 deoparte. Președintele Iohannis a lansat Dezbaterea Națională privind Educația. Ar trebui ca anul viitor să se tragă câteva concluzii corecte, pe baza cărora se vor trasa direcțiile învățământului în anii viitori.

Generația copilului meu va fi afectată din plin de această uriașă reformă. Anul viitor va fi în clasa a cincea. Va începe drumul spre liceu și spre facultate. Mai mult, însă, va trebui să iasă un cetățean responsabil și priceput după această reformă. Mai mult

Ce se întâmplă cu copiii când lasă tableta din mână

31 ianuarie 2016 Vladimir Striblea 0 comentarii

Ne adunăm în salonul pensiunii. Este unul mare, unde lumea stă pe grupulețe. Pe lângă un șemineu, pe lângă televizor sau la un pahar. Se stă mai curând în liniște, se vorbește sotto voce pentru că sunt clienți diferiți, fiecare cu ale lui.

Noi suntem câțiva prieteni, stăm pe o canapea, povestim despre presă. Copiii se adună într-un colț. Nu e cel mai potrivit loc de joacă, dar acolo e o priză. Umblă cu ștecherele în mâini în căutarea electricității salvatoare. ”Tati, vii un pic, te rog?” ”Degeabă mă chemi, că nu știu ce jucați voi acolo”. ”Nu vreau decât să mă ajuți cu wi-fi-ul”. Mai mult

Până la ce vârstă au crezut copiii voștri în Moș Crăciun?

13 decembrie 2015 Cătălin Striblea 1 comentariu

Vorbesc cu Alina. ”Știi aparatul foto pe care ți l-am luat anul trecut? Am dat o grămadă de bani și acum cam stă degeaba. Ar trebui să-l repunem în funcțiune”. ”Ce, ăla?”, îl aud din spate. ”Nu ai dat niciun ban pe el”, zice Vladimir.

Și-mi înghit vorbele, căci așa este. Aparatul a apărut sub bradul de Crăciun, iar asta înseamnă musai că l-a adus Moș Crăciun. Și el există cu siguranță. Mai ales că în fiecare an, când adoarme, nu e nimic sub brad și dimineața este plin de cadouri. Iar biscuiții și laptele, puse cu grijă sub pom, pentru bătrânul ostenit, au fost gustate.

Mai mult