Singurul care poate dărâma actualul guvern este chiar PSD. E nevoie de o falie majoră în partid, de o trădare pe care Dragnea să nu o bănuiască sau să nu o prevadă.
Nu vă amăgiți c-a picat guvernul Ungureanu în 2012. Traian Băsescu a știut ce face și ce înțelegeri a avut cu PDL. La fel, PDL era uzat de guvernare și nu avea de gând să împartă nimic cu un străin cum era MRU. Așa că acea cădere a venit firesc.
Eu sunt mai curând pesimist. Cred că Liviu Dragnea va ridica un val la care nici nu ne-am gândit. Cred că imaginația noastră este prea mică pentru ce are de gând domnul Dragnea. Va fi o revărsare de ură, de ordonanțe și de acte care vor scoate România de pe cursul firesc al unui stat normal. Eu cred că Liviu Dragnea este deja Erdogan, dar noi nu conștientizăm încă.
Primul semn major l-a și dat. Câtă lipsă de rușine și de scrupule să ai ca lider al unei părți din lume, ca să-ți cer scuze celor aflați în pușcării, într-o țară al cărei stat de drept este încă recunoscut. Unde s-a mai pomenit pe lumea asta ca cei care au greșit față de societate să primească un așa respect, chiar de pe culoarele Parlamentului României.
Câteva efecte ale deciziei de ieri. Trebuie să știm că este de abia începutul unei perioade care va fi și mai turbulente. Dragnea și grupul său vor face totul pentru a păstra puterea. Și, când spun totul, avem imaginația prea mică.
Legile justiției și tot ce ține de justiție va fi modificat cu asupră de măsură. Vom vedea ordonanțe, sesiuni de urgență, modificări din ce în ce mai aberante în domeniu și o simulată iubire de partid.
Știu c-au trecut câțiva ani de când Elena Udrea nu mai e în fruntea țării și nu ne mai dăm seama de magnitudinea condamnării Elenei Udrea. Coborârea sa a fost lentă, dar perceptibilă, așa că decizia nu miră acum. Dar dacă te uiți în istoria recentă, poate o să înțelegi mai multe. Și nu ne despart mai mult de zece ani de întâmplările de mai jos. Vă las, așadar, câteva fragmente din cartea Adrianei Săftoiu – Cronică de Cotroceni- care sunt lămuritoare pentru ce s-a întâmplat.
„Nu putem să intrăm toţi la Preşedinte“, e opinia Elenei. În afară de consilierii prezidenţiali, cinci la număr, nu prea mai au acces alţi funcţionari din instituţie în cabinet. Încerc să exemplific. „Adică, pentru dosarele pe extern, ar trebui ca Pleşu să îţi spună ţie ce conţine dosarul şi tu să îi prezinţi Preşedintelui, nu consilierul în cauză?“ „Da, e o variantă“, îmi răspunde.
Ieri, Curtea de Apel București a dat o decizie care va trebuie să fie istorică. Curtea a condamnat 11 profesori din Ialomița la închisoare cu executare pentru că au fraudat examenul de Bacalaureat din 2012. Adică au luat bani de la mai mulți elevi ca să le completeze lucrările și să-i treacă examenul.
Da, știu că ieri a fost condamnat și Adrian Severin. Da, știu c-a fost condamnat și Florin Popescu. Dar ei sunt politicieni. Pe ei i-am văzut în acțiune, la ei ne așteptam și ni s-a făcut lehamite, mai ales de discursul cu conspirația politică.
Condamnarea lui Liviu Dragnea ne aduce în fața unei certitudini. O certitudine penală. De acum nu mai vorbim că liderii clasei politice din România sunt conduși de suspecți, inculpați sau controversați. Suntem în fața unei premiere, probabil europene: un partid condus de un condamnat.
Și ca lucrurile să meargă mai departe, iar România să confirme statutul de țară întoarsă cu fundul în sus, nepărăsirea funcției de către Dragnea este salutată și încurajată. Iar cel care mai spune câte ceva este pus la colț. În fapt, oamenii fac ce știu mai bine de la nașterea acestui partid: zid în jurul intereselor lor.
Eu unul nu cred că Victor Ponta trebuia să meargă musai la întâlnirea cu Victoria Nuland. Dar mi-ar fi plăcut să o facă. Iar dacă tot a ales să nu o facă, cred că trebuia să transmită clar de ce nu o face. Fie el, fie prin intermediul Cancelariei. Mai ales că vizita vine după declarațiile legate de condamnarea lui Adrian Năstase. De aici apar câteva lucruri care nu sunt în regulă:
Teoria politică spune că într-un meci în trei, dacă vrei să-ți îngropi un adversar, îl scoți din dezbatere. Un lider politic important mi-a spus că șmecheria asta le-a fost predată politicienilor români de un celebru cuplu de consultanți israelieni, care a lucrat cam cu toată lumea.
Iar dintre toți, acum au învățat-o cel mai bine Victor Ponta și Traian Băsescu. Cei doi împreună l-au scos din dezbatere pe Crin Antonescu. Ultimul exemplu e cel al condamnării lui Adrian Năstase.
Negreșit decizia nu va face decât să adâncească falia existentă deja în societate. Unii vor spune că e victima lui Traian Băsescu, alții că în sfârșit s-a făcut dreptate. Slavă Domnului că nici unii, nici alții nu au dreptate.
Primul lucru care trebuie spus despre noua condamnare a lui Adrian Năstase e că deciziile judecătorilor trebuiesc respectate. E singurul lucru și puținul pe care îl mai putem face în țara asta în care toate cărămizile au fost întoarse pe dos. Poate doar așa vom putea începe să reconstruim. În primul rând să reconstruim încrederea unii în alții și apoi încrederea în instituții. Și dacă politicienii nu or să vă mai spună lucrurile astea, este de datoria noastră să-l amintim.
Gigi Becali nu-și putea aștepta condamnarea decât la televizor. Vorbind la televizor, nu în fața televizorului. Spectacolul de la România TV e probabil culmea carierei mediatice a lui Gigi Becali, dar și un vârf pe care îl poate atinge o televiziune de știri.
Gigi și-a pus unul dintre sacourile sale spectaculoase, o cămașă cu gulere late, deschisă la gât. I se văd cele două lanțuri, unul de argint, altul din piele, fiecare însă cu câte o cruce. Râde relaxat, când i se spune că e unul din cei mai mari ctitori de biserici de aici și de la Athos. Burtierele galbene se derulează amenințător, spunând că verdictul se va da în câteva minute. Gigi e de neoprit. Strigă, gesticulează, monopolizează discuția, cei din platou se întreabă dacă nu mai e și altceva pe lume. Ba apar și micile amenințări la adresa lui Gigi, că ar fi ultimul său interviu. Râde mai departe.
Poți primi toate noutățile direct pe email!
