Biserica

V-ați vaccinat, Preafericirea Voastră, Părinte Patriarh?

Publicația G4 a prezentat o scrisoare a conducerii Bisericii Ortodoxe adresată ÎPS Teodosie, arhiepiscopul Tomisului. Scrisoarea este un răspuns al Patriarhului la cererea lui Teodosie ca arhiepiscopia Tomisului să fie transformată în Mitropolie, iar el personal să fie făcut mitropolit. Răspunsul BOR este un refuz. 

Pentru asta conducerea Bisericii prezintă o serie de argumente istorice și teologice care argumentează răspunsul negativ. Dar după ce această parte este epuizată, scrisoarea se transformă într-un rechizitoriu al lui Teodosie. În care sunt înșirate punctual acuzații la adresa ambițiilor, comportamentului și  moralei acestuia. O să încerc să vă prezint câteva. 

Iată articolul din G4

Conducerea BOR critică cererea lui Teodosie și o consideră o ambiție personală.

”Deși, în mod frecvent, Arhiepiscopia Tomisului creează notă discordantă, sfidând recomandările și dispozițiile Patriarhiei Române, totuși solicită Patriarhiei Române ridicarea Arhiepiscopiei la rangul de mitropolie.”

Atitudinea acestuia din timpul pandemiei este criticată, fiind numită discordantă față de de deciziile BOR, provocatoare față de societate și, mai ales, aducând un ”duh de indisciplină și răzvrătire.”

Sunt numite doctorate plagiate la școala doctorală, acceptarea unor profesori fără legătură cu disciplina, admiteri controversate. Nu în ultimul rând sunt evidențiate abateri economice în conducerea Arhiepiscopiei și datorii către Patriarhie. 

”În Arhiepiscopia Tomisului, normele statutare, cele regulamentare și hotărârile Sfântului Sinod sunt încălcate adesea prin: hirotonia unor teologi din alte eparhii fără ca aceștia să fi prezentat documentele de ieșire canonică din eparhia de care aparțin, admiterea la doctorat a unor candidați cu note sub 8,5, primirea preoților și monahilor din alte eparhii fără acordul chiriarhului eparhiilor respective etc”

Desigur, noi nu vom reuși să parcurgem și să înțelegem exact dimensiunile acestui război. Știm, însă, că atitudinea unui înalt ierarh a provocat turbulențe în societatea românească. Că gesturile sale au fost urmate de mii de oameni și că uneori societatea iese mai slabă din această chestiune. Și aici nu e vorba doar de respectarea restricțiilor, de vaccinarea pusă la îndoială sau de atitudinea față de femei pe care Înaltul a justificat-o prin scriptură. Ci mai ales printr-un mod de a înțelege lumea: conservator, rigid și doar în conformitate cu litera nu și spiritul legii.

Dar aceasta este doar o parte pe care o avem în vedere

Unul dintre ascultătorii România în Direct mi-a atras astăzi atenția că ÎPS Teodosie, cu toată această listă de păcate, este cel care va câștiga bătălia cu Daniel . „Pentru că este mai aproape de oameni,” mi-a spus ascultătorul nostru.

Pentru că a ieșit alături de ei, pentru că i-a chemat, pentru că vorbește pe înțelesul lor și o face simplu, tot timpul. Nu pentru toți, dar pentru mulți care cred în ideile sale. Or, în politică, și aici este politică, comunicarea este cheia. Oamenii te cred și te urmează doar dacă le vorbești. Vă las mai jos ediția de România în Direct pentru a asculta ce cred oamenii despre acest război.

Și acum să ne uităm în partea cealaltă

Ați înțeles voi clar de la Patriarh vreodată că Biserica sprijină vaccinarea în mod deschis? Nu. Ați văzut aluzii, sfaturi sau semne, cum bine le-a spus în DW un autor?

Iată aici articolul

Patriarhul a vorbit de vaccinare în contextul în care le-a spus pelerinilor că vor putea merge la Ierusalim mai mulți, dacă vor fi vaccinați. Mai multe a spus purtătorul de cuvânt care i-a criticat pe preoții anti-vacciniști.

Daniel a vorbit prima oară de criza medicală și de responsabilitate în mesajul său de Paști. Dar niciodată nu a spus clar: „Vaccinați-vă!” Și nici nu a fost văzut făcând-o. Nici nu i-a binecuvântat pe alții care au făcut-o.

Gruparea lui Teodosie s-a exprimat plastic și clar. A refuzat să poarte măști și ne-a spus direct că serul este făcut în pripă. În timp ce unii umblă cu nuanțe și aluzii, alții au zis-o de-a dreptul.

Și mai este ceva. Momentul ales pentru acest mesaj. Un an întreg ÎPS Teodosie a refuzat să respecte legi și-a făcut campanie împotriva regulilor. Dacă era ceva de spus, atunci acela ar fi trebuit să fie momentul cu pricina. Astăzi este cam târziu și nu e clar de ce acum.

Să fi avut importanță vizita lui Iohannis? E un armistițiu și cu această prevedere? Pentru mine are mai puțină importanță.

Acum există un singur mod prin care această chestiune poate fi reparată. Ieșiți în public, Preafericite Părinte Daniel și răspundeți la o singură întrebare: „V-ați vaccinat?”

Pacientul Pimen și de ce sănătatea nu este echitabilă în România

Arhiepiscopul Sucevei, Pimen, bolnav de COVID-19 a fost mutat din spitalul de la Suceava în Institutul Matei Balș de la București. Spitalul de la Suceava funcționează la doar 60 la sută din capacitate după ce sute de cadre medicale s-au îmbolnăvit. Șeful militar al spitalului spune că ”nu puteam risca în cazul unui bolnav de 90 de ani,” cu simptome medii spre severe. De asemenea, au existat cereri pentru mutare din partea apropiaților arhiepiscopului, dar și a Mitropoliei Moldovei. 

Transportul s-a făcut cu un elicopter SMURD, alături de un bărbat de 47 de ani, aflat în stare gravă. Nu este primul astfel de transfer. Alți pacienți au fost duși la alte spitale din țară. 

Problema este că în același spital fără condiții au murit până acum 94 de oameni, iar 16 dintre ei aveau peste 75 de ani. Întrebarea care se pune este dacă ar fi putut fi salvați în cazul unui transfer către o unitate mai bună? Și dacă da, de ce nu s-a întâmplat? 

Statul român acordă un tratament special demnitarilor, prin lege, fiind pregătite paturi pentru miniștri, președinte, dar și parlamentari la Spitalul Militar. Nu este cazul lui Pimen, dar el este un înalt ierarh ortodox. Mai mult, instituția sa a donat 100 de mii de euro și două ventilatoare chiar spitalului din Suceava. El este văzut ca o personalitate locală. Un om cu acces și influență, în ciuda unui dosar de colaborator al securității. 

Sigur, medicii români nu au fost puși în situația de a alege pe cine să salveze. Încă rezistă spitalele. De asta decizia de a trata mai bine un pacient este greu atacabilă. Fiecare viață trebuie salvată. Și fiecare dintre noi își alege medicul, să nu fim ipocriți. 

Ea ne spune însă mai multe despre o tară a a sistemului public de sănătate. Deși accesul este egal, la contribuții egale procentual, fiecare are acces la resurse medicale pe baza influenței și puterii sale. Nu la actul medical, căci medicii, sunt convins, acordă aceleași șanse oamenilor. Resursele diferă. 

Noi avem un sistem solidar, dar am construit un acces capitalist la el în ultimii ani. Și nu pe baza muncii și a banilor, ci pe baza apartenenței la partid, la instituție  sau la elita conducătoare. E un sistem cu trepte diferite de influență, deși legal el ar trebui să fie egal. 

Iar asta se întâmplă pentru c-am interzis ca o parte din bani să meargă la privat. Dacă exista această alternativă, ca o parte din asigurarea noastră să meargă la un sistem privat, ba să și mai putem adăuga, raporturile ar fi fost schimbate. Accesul natural diferențiat la sănătate s-ar fi făcut firesc, potrivit puterii fiecăruia. Rămânând ca sistemul public să asigure egalitatea de acces și tratament pentru toată lumea care l-ar fi folosit  în limitele contribuțiilor noastre. 

Acum contribuim toți în egal procent și primim în funcție de scara socială. Iar cu puține luni în urmă, am avut iarăși o opoziție la această reformă. Dovada că lucrurile se pot așeza mai bine este chiar elicopterul care nu se ridică pentru toată lumea.    

Acordul dintre BOR și Guvern, o parte dintr-o veche afacere

Acordul dintre Biserică și guvern este subiectul nostru de astăzi. Dar adevărul este că o să vorbim despre un mod de a face politică, dar și de a influența comunitatea. Un mod desuet și strâmb și care trebuie să lase loc modernizării. E timpul să merge mai departe.

Dezacordul dintre Biserică și guvern, căci așa trebuie să-i spunem acum, a pus pe jar o mare parte a societății. Venită după un discurs dur al președintelui Iohannis, în care acesta vorbea despre înmulțirea morților, înțelegerea  a stârnit stupoare. Nu numai pentru că era în răspăr cu discursul prezidențial, dar și pentru că sporea riscurile de îmbolnăvire foarte mult. 

Înțelegerea spune că se pot distribui atâta prescura cât și lumină, din casă în casă, fie de voluntari fie de Poliție. Mii, poate zeci de mii de oameni primiseră dreptul să se plimbe prin comunități în week-endul de Paște. Poate vă întrebați cum a reușit BOR să obțină acest pachet de indulgențe într-o perioadă în care toată lumea se teme de boală, iar pentru restul cultelor interdicțiile au fost clare. 

Răspunsul e foarte simplu și trebuie căutat câteva decenii în urmă. Biserica și-a dorit mereu să aibă un cuvânt de spus în stat. Pas cu pas, în perioada noastră post-decembristă, a construit un sistem de acces  la resursele statului. A primit bani de investiții, dar și bani de salarii. A primit bani de Catedrală și tot felul de scutiri de plăți. A pus la punct un sistem de făcut bani și nu a avut responsabilitate în fața statului. 

Mai  mult, a primit drept de decizie și intervenție în chestiuni laice. Nu uitați că în această țară BOR și guvernul a au avut un acord secret privind învățământul, acord care a fost desecretizat în 2014 doar la presiunile presei. Și tot în această perioadă, BOR a primit dreptul de a încuviința profesorii de religie. Nu uitați de diversele discuții legate de icoane sau alte probleme din școli. 

Acesta este doar un exemplu, dar politicienii locali și înalții ierarhi au fost mână în mână de nenumărate ori. Sunt lipiți unii de alții. Pentru tot sprijinul logistic, Biserica a trebuit să facă un serviciu foarte important: să pună la dispoziția puterii vremelnice o rețea prin care se adună voturi. 

Există această credință în mintea politicianului român care ne spune că preoții au capacitatea de a duce voturi într-o direcție sau alta. Și fiecare partid se mufează foarte repede la această rețea. În mintea lor este o rețetă miraculoasă de a tranzacționa voturi. Nu uitați imaginile cu politicieni în biserici, de la referendum.

Și apropo de asta, exact referendumul vă arată și valoare rețelei. E vorba de cele trei milioane de voturi despre care partidele vechi cred că le au sau nu în  funcție de relația lor cu Biserica. 

Un calcul greșit, s-a arătat după căderea referendumului privind familia. Dar cum cele două părți fac afaceri de ani buni, au hotărât că mai merge una. Nu are rost să strici mersurile cu un prieten care ți-a fost aproape vreme de 30 de ani. Despre asta a fost vorba și vă asigur că toate partidele vechi ar fi făcut asta. Doar că lumea s-a schimbat și nu numai pentru o lună. Asta este ce lipsește din calculul acestor domni. Iar greșeala de a trece peste o societate întreagă pentru aceste voturi va atârna mult. 

A, și încă un lucru. Ați remarcat că nu vorbesc despre credință. Nu știu de ce am impresia că nici masa înțelegerii nu a pornit cu o rugăciune.  Dar cred, însă, că credința noastră, a milioane de oameni, va rezista tuturor zidurilor și ușilor închise. Și că ea nu poate fi zădărnicită de o interdicție, dar nici tranzacționată de cineva. 

 

Alex Dima: ”Ce treabă are Dumnezeu cu votul?”

Dacă stai de vorbă cu Alex Dima o să vezi lumină. Este jurnalistul de investigații complet atipic. Râde. La fiecare trei propoziții are o glumă sau o ironie. Și cel mai des o auto-ironie. ”Un an de zile nu am înțeles nimic din știri. Le făceam ca pe ceva mecanic.” Nu se apară de potențialele pericole și își abordează subiectele și subiecții ca un om și ca pe niște oameni. 

Jumătate din viața lui e legată fapte bune. Nu cred că are timp de el cât are de toate lucrurile pe care le face. E parte din Bursa de Fericire, Magic Camp, Zâna Merciluță. Se uită la așezămintele de la Vale Screzii și Rădăuți cu mai mult decât un ochi de reporter.

Mai mult

Legea anti-fumat s-a bifat. Cine merge mai departe?

E de așteptat ca legea anti-fumat să aducă ceva pierderi la bugetul de stat. Nu foarte mari, dar unele vor exista. Automat se va fuma mai puțin și niște bani vor înceta să mai vină. Companiile de țigări sunt printre contributorii cei mai mari la stat, după companile petroliere.

Cam 2,7 miliarde de euro vin în fiecare an de la fumători. Firesc, deoarece acciza trece de 60 la sută din pachet, dacă nu mai mult. E undeva pe la 8,24 lei. Ce poți face să compensezi pierderile. Este enervant de simplu. Mai mult

Cinci semne că România vrea în Evul Mediu

A început verificarea semnăturilor strânse de Biserică pentru modificarea Constituției, în vederea interzicerii căsătoriilor gay. Amendamentul era depus deja la Comisia de revizuire, dar e mișto să ne agităm un pic in public.

Și ca să fie treaba-treabă semnăturile sunt depuse la primării chiar de către parohii locali, îmi spune un prieten din zonă. Știu că nu e făcută precizarea in adresa alăturată, dar internetul e mare. Mai mult

Ne-a chemat preotul la școală

Asta a venit totuși ca o surpriză, ținând cont că suntem în 2015, nu în anul școlii lui Creangă. Dar așa am aflat că anul acesta ora de religie este ținută de un preot, nu de profesoara din trecut. Și acum, ca și în primăvară, ni s-a cerut să facem cerere să scoatem copilul de la religie. ”Pardon, e invers. Cine vrea ora, trebuie să facă cerere de înscriere.”

Deocamdată nu ne-am dus la întâlnire, dar am zis să ne pregătim. Manual de religie avem, pentru că vrem să știm ce noțiuni sunt predate și, dacă e cazul, să citim împreună lucrurile interesante. Așa că, înainte de a fi trași la răspundere,  avem noi  câteva întrebări pentru preot. Așadar, ce zice cartea de religie la clasa a IV-a. Mai mult

Scandalul moscheii, mai mult decât un scandal politic

Zilele astea m-am preocupat un pic mai mult de scandalul posibilei moschei de la București. Am vorbit cu o parte din cei împricinați, am văzut informații mai vechi și am încercat să înțeleg resorturile acestei povești. Mai ales că nu înțeleg cum poate dăuna brusc o moschee a unui cult care până acum nu a făcut probleme în România. Am găsit trei chei ale acestei povești. Mai mult

Arhiepiscopia Craiovei salvează agricultura

E bine știut că agricultura de calitate se face pe suprafețe mari. Aceasta este probabil și cea mai bună explicație pentru ce se întâmplă la Craiova. Jurnaliștii de la craiovaforum.ro au aflat că Arhiepiscopia locală le-a trimis o scrisoare preoților locali, care au pământuri pe numele parohiilor, să le doneze unei asociații agricole bisericești. Asociația aparține, evident, Arhiepiscopiei.

Potrivit jurnaliștilor olteni, scrisoarea a venit însoțită și de ceva amenințări. ”Ni s-a spus că ne taie 15% din salariu dacă nu suntem de acord să semnăm acest formular, prin care cerem să donăm terenurile agricole pe care le are biserica în proprietate”. Declarațiile sunt anonime și motivul e lesne de înțeles. Formularul de acceptare a donației îl găsiți aici. Mitropolia nu a răspuns încă jurnaliștilor.  Mai mult

Am primit hârtie că trebuie să reînscriem copilul la religie

Hârtia e de fapt o cerere de înscriere care i s-a pus în ghiozdan. Apoi, ni s-a comunicat verbal că avem obligația de a-l înscrie din nou, altfel nu i se va încheia media școlară. Asta este a doua înștiințare, după ce în urmă cu o lună am aflat că Vladimir va fi trecut absent la religie, chiar dacă nu s-a mai înscris în luna martie, după decizia Curții Constituționale.

La data respectivă am cerut lămuriri și  mi s-a explicat  că transformarea religiei într-o oră cu adevărat opțională nu e un lucru chiar atât de simplu sau, mă rog,  e un lucru pe care l-am înțeles greșit. De fapt, dacă o să funcționeze, asta se va întâmpla ”poate”  anul viitor și că faza cu înscrierile din primăvară au fost un soi de ”sondaj în școală”. Am aflat că nu prea există norme de aplicare și că în general, asta e viața, cam trebuie să faci religie.

M-am cam enervat, am spus și eu ce știam deja de hotărârea CCR și că nu mai trebuie să trimiți copilul la oră dacă nu s-a înscris după data de 6 martie. Hotărârea CCR a devenit valabilă imediat după publicarea ei în Monitorul Oficial. Situația a rămas la data respectivă cam în aer, în sensul că am primit asigurări că ”nu vor fi probleme.”

Așa că am rămas cu gura căscată când am aflat că nu o să încheiem școala anul acesta, că nu ne-am prezentat la religie după 6 martie, deși știu că Ministerul Educației a trimis o metodologie în școli tocmai pentru această situație. Dar am hotărât să nu mă enervez. Chiar sunt curios dacă o să ajungem  să ne judecăm pentru treaba asta.

Și o spun încă o dată: nu am nimic nici cu orele de religie, nici cu Biserica. Dar forma în care se predă religie în școlile din România nu-mi place. Aș vrea să se predea istoria religiilor, aș vrea să li se deschidă mintea spre alte religii și culturi, aș vrea să vadă că lumea e fascinantă în toate formele ei. Mi-aș dori ca Vladimir să afle la sfârșitul școlii ce gândesc musulmanii, ce vor evreii, cine sunt budiștii, ce ne apropie și ne desparte de ei. Aș vrea ca orele astea să-i deschidă spiritul, nu să-l țină aici.  Ori asta nu se întâmplă acum.

ÎNAINTE SĂ PLECI

Poți primi toate noutățile direct pe email!